A vieții mare doamnă

Mulțumesc din suflet pentru toamnă,

Ea este mereu a vieții mare doamnă!

Chiar de-ai fost un copil firav

Într-al primăverii aer suav,

Iar dogoarea verii aproape-a istovit

Adultul copilului în primăvară răsărit,

Tot bogat ajungi să fii în toamnă!

Copilul din tine la joacă te-ndeamnă,

Să-i înveți jocuri noi pe ai tăi urmași,

Să sprijini înțelept primii lor pași,

Să taci și s-asculți  mii de-ntrebări,

Să răspunzi cu privirea luminată de nori,

Să visezi și apoi să-ndrăznești

Să creezi aventuri pentru-a spune povești,

Să trăiești fără teama de iarna cu nea pe la tâmple,

Să știi că rău-i poveste și n-o să se-ntâmple,

Să păstrezi ceva bun pus secret la borcan,

Pentru pana de suflet de peste an,

Când oricât ai trăit, vrei mai mult de la viață

Și îți rogi nepoțeii să îți dea ei povață,

Învățându-i la rându-ți că mereu ești școlar,

Chiar de ești mare, n-ai de toate habar!