Sfânta Cruce, altfel

”Ce poate să dea omul în schimb pentru sufletul său?”

Mă aflu în fața dumneavoastră cu un buchet de lăcrămioare, deși probabil că vă așteptați să ies cu Sfânta Cruce, că este Ziua Sfintei Cruci, în Duminica a III-a din Sfântul și Marele Post. Ei bine, am făcut lucrul acesta dinadins, pentru că vreau să vă vorbesc despre ceva, despre Sfânta Cruce, altfel.

Întotdeauna când cineva se gândește la Sfânta Cruce, pe românește, se gândește că ”o să o ia în freză”:

– Aoleu, ce-am făcut?!

Se spune că era odată un înțelept cu ucenicul său, prin pădure. La un moment dat, înțeleptul a văzut două crenguțe căzute dintr-un pom, una perpendiculară pe cealaltă și l-a întrebat pe ucenic:

– Ce vezi acolo?

– Litera ”Taf”, litera ”T”!

– Mai uită-te puțin, mai atent!

Acum, uncenicul și-a dat seama că poate să fie ceva diferit, s-a uitat din altă parte, a schimbat unghiul:

– Înțeleptule, dar…

– Mai uită-te o dată!

S-a uitat, a venit cu același răspuns și atunci, înțeleptul i-a spus:

– Nu cumva ce ai văzut tu sunt două crenguțe căzute din copacul ăsta de deasupra noastră? E adevărat că ele au căzut după cum a vrut bunul Dumnezeu, sub forma literei ”T”, dar tu nu ai văzut litera ”T”, aceea era în capul tău, pentru că așa ai învățat la școală!

Aș vrea ca de câte ori vedeți Sfânta Cruce, să nu mai vedeți necazul! Prea sunteți obișnuiți de la școală și din altă parte să vedeți Sfânta Cruce ca pe un ”izvor de îmbărbătare”, chipurile, pentru necazul ce urmează să vină! Păi, dacă așteptați un necaz, să știți că negreșit va veni!

M-am gândit ca astăzi să vă prezint Sfânta Cruce nu din poziția Săptămânii a III-a spre Golgota, ci să v-o prezint de la Golgota spre Săptămâna a III-a în care ne aflăm. Dacă încheiem așa cercul, eu vă prezint acum Sfânta Cruce care este în aceeași zi prăznuită, dar din altă perspectivă. Ați văzut prea mult! În loc să vedeți realitatea crucii, ați văzut ceea ce ați învățat! Exact cum era ucenicul care a văzut litera ”T” din două ramuri care stăteau perpendicular una pe alta. Am să vă vorbesc puțin despre această Sfântă Cruce pentru că din perspectiva Golgotei spre Înviere dar după ce a trecut momentul și ne aflăm acum într-un ”popas” al Postului cel Mare, o să vedeți că Sfânta Cruce are un alt înțeles, mult mai subtil și mult mai puțin… periculos decât ați crezut până acum că este.

Sfânta Cruce ați văzut-o și pe Salvare, Crucea Roșie. Au luat-o și frații musulmani, Croissant Rouge, Semiluna Roșie. De ce nu suntem în stare să vedem salvarea din Sfânta Cruce, din spatele echipajului SMURD, din spatele a tot ceea ce se întâmplă în favoarea noastră? Noi vedem Sfânta Cruce ca neapărat ceva care ne aduce un semn, ”să fim tari, că o să biruim”! Da, o să biruim pentru că trebuie să înțelegem sensul Sfintei Cruci. În primul rând, Sfânta Cruce folosită de Mântuitorul nu a fost folosită pentru El, ci pentru noi. V-ați gândit vreodată că suntem datori să folosim sensul jertfei pentru noi, nu pentru celălalt? Să nu credem că ne jertfim noi ca să facem ”pacea mondială”! Să nu credeți că ne jertfim noi ca să apărăm ”glia strămoșească”! Noi, în primul rând, ne jertfim pentru celălalt, dacă vrem! Mântuitorul a avut o ultimă ”negociere” cu Tatăl:

– Ia paharul acesta de la Mine, dar nu precum voiesc Eu!

Ori de câte ori este vorba despre Sfânta Cruce, să nu ne mai înfiorăm, ci să înțelegem că Sfânta Cruce este de acceptat după cum ne-a spus Mântuitorul:

– Cel care voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să Îmi urmeze Mie.

Dacă nu vreți să mergeți după Hristos, nu aveți ce căuta să vă luați crucea! Dar dacă ați luat crucea, înseamnă că v-ați lepădat și I-ați urmat lui Hristos! Nu mai dați vina acum pe El:

– Dar de ce ăluia îi merge bine?

– Păi, du-te după el!

O să vedeți în lumea aceasta, 99,99% din populație, în termenii Ortodoxiei românești, ”fără niciun Dumnezeu”, și știu ce vă spun, care o duce de un milion de ori mai bine decât orice credincios care ține și Post, are și o viață morală, are și o viață religioasă, are de toate! Dacă vreți sau aveți în ”target-ul” vieții dumneavoastră s-o duceți bine și să aveți tot ce vă trebuie, nu aveți decât, dar dacă tot vă aflați aici, haideți să vă spun o noutate! Vă aflați pentru că vreți dumneavoastră sau măcar așa îmi place mie să cred, că ați venit pentru dragostea lui Hristos, ați venit că ați vrut dumneavoastră, pentru că nu văd în spatele nimănui vreo țeavă de pușcă îndreptată spre el sau vreo lunetă care nu se vede, e adevărat, așa de departe, dar cel puțin nu cred acest lucru, nu a venit nimeni dintre dumneavoastră obligat!

Știam pe cineva care se văita că s-a săturat să tot facă ce îi spun părinții, că s-a săturat să vină la ora zece acasă, s-a săturat să ceară mereu bani să își umple rezervorul la mașină și să facă schimbul de ulei, s-a tot supărat pe faptul că tot ceea ce face trebuie să spună alor lui! Și i-am spus:

– Nicio problemă, îți dau o veste bună! Poți scăpa oricând de asta!

– Cum?!

– Du-te de acasă, asumă-ți să stai cu chirie, să-ți plătești singur plinul la mașină, schimbul de ulei și n-ai decât!

– A, părinte, dar chiar așa?!

– Chiar așa! Asta e crucea! Ai vrut să o duci! Crucea de a asculta de altul se datorează comodității tale! Crucea de a nu face ceea ce îți place este numai un efect al faptului că ai vrut ceva comod! Dar dacă vrei într-adevăr să faci numai ce vrei tu, să te trezești numai la ora la care vrei tu să te trezești, să te așezi la somn numai la ora la care vrei tu să te așezi la somn, atunci ascultă de celălalt! Adică, cu alte cuvinte, ”cine voiește să vină după mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie”!

Niciun cuvânt nu este schimbat din ceea ce v-am spus eu mai înainte, pentru că în afară de Croix Rouge și Croissant Rouge, Sfânta Cruce are și aspectul de răscruce. Există oameni care intră în panică atunci când au de ales, amăgindu-se că au de ales! Nu au de ales! Li se pare lor că au de ales, li se pare lor că ar putea să facă invers.

V-am mai povestit eu dar îmi place foarte mult această ”perspectivă” a alegerii. Întotdeauna ni se pare că lângă noi este un drum mult mai neted. Era tata cu un scuter, ceea ce se numește acum moped, pe un drum. Lună plină și el cu un coleg în spatele lui pe scuter, prin arătură. La un moment dat, acesta îi spune:

– Măi, Stănele, dar noi mergem ca proștii pe arătură, nu vezi că în dreapta e asfaltul?

Luna se oglindea și tata a făcut dreapta și a intrat în canalul de irigații! Luna se oglindea în apa canalului!

Întotdeauna ni se pare că drumul din dreapta sau din stânga e mai bun, că dacă aș fi pe acolo…! Nu, tată, ești aici! Asta înseamnă cruce! Dar nu să o iei ca prostul! Nu căuta măsura cu crucea, să vezi unde e mai scurt, unde e mai lung, ce să fac, cum să jonglez? Adică și cu crucea în mână, dar și pe calea aia pe care luna se oglindește și poate să fie expresul! Nu avem de ales, arătura e pentru noi! De ce? Pentru că trebuie să ne trezească, trebuie să ne aducă la realitate! Dar a fi la răscruce, spuneam că mulți se amăgesc când cred că pot să o facă la stânga sau la dreapta sau să meargă înainte sau să se întoarcă. Nu, nu pentru asta este răscrucea! Răscrucea este la orice vârstă a omului, atunci când i se spune că se poate reseta, atunci când i se spune că ”uite un prilej de a spune până aici a fost, de acum înainte va fi”! Nu trebuie să faci la stânga sau la dreapta, atunci când este o răscruce de drum. Vă aduceți aminte de broscuța aceea prin pădure care mai mergea ce mai mergea, mai dădea câte o metanie, mai spunea câte o rugăciune și iepurașul, foarte atent, vroia să vadă ce face broscuța și, la un moment dat, s-a apropiat și a deslușit ce se ruga broscuța:

– Doamne, Îți mulțumesc că merg așa de încet!

A auzit iepurașul și a doua oară, și a treia oară și a spus:

– Broscuțo, nu te supăra pe mine dar care-i problema, că nu înțeleg logica asta?! Să Îi mulțumești lui Dumnezeu că respiri, că ești sănătoasă, că nu te plouă, că poți să campezi unde vrei, pentru orice altceva dar nu pentru faptul că mergi încet! De ce te rogi așa?

– Pentru că merg într-o direcție greșită.

Și noi, dacă ne amăgim că mergem pe drumul nostru și avem o răscruce și o facem la stânga sau la dreapta, cu siguranță că trebuie să ne aducem aminte de broscuță! Dacă mergem într-o direcție greșită, măcar să mergem încet!

V-am mai spus și cei care au făcut armata pe vremea cealaltă știu că atunci când se desfășura plutonul în linie, cel mai mic, adică eu, întotdeauna eram cel mai departe și când se aduna în coloană, eu trebuia să alerg 180 de grade ca să ajung coloana, să fiu și eu încolonat, iar după ce ajungeam eu, gâfâind, se spunea ”la loc comanda” și trebuia iar să mă întorc. Dar ce făcea cel mai înalt? Numai așa, stânga, dreapta, pentru el, în față era coloana, iar dacă făcea stânga, era deja în linie. Și atunci m-am gândit eu la ceva, să merg mai încet! Și la un moment dat, mă găsea jumătatea drumului când se dădea ”la loc comanda” și am folosit aceasta și când eram în câmpul de instrucție și era câte un copac unde se dădea adunarea. Copacul acela cred că fusese plantat special, cu 50 de ani înainte, se numea ”copacul izolat”! O mai fi fost vreo pădure, înainte și tăiaseră tot ca să rămână ”copacul izolat”, dar spuneau ”la copacul izolat adunarea”! Care mai de care, care vroiau trese, care vroiau grade, alergau tare iar eu mergeam mai încet, așa.

– Dar ce aștepți tu, aici?

– Aștept semnalul.

– Care semnal?

– La loc comanda!

Făceam 10-15 pași maxim și ăla grăbit era deja la un kilometru jumate și de abia auzea ”la loc comanda”! Când se întorcea, eu eram bine mersi, că aveam voie și să stăm jos până veneau ceilalți, eram odihnit și o luam de la capăt! Ăsta este sensul Sfintei Cruci, să nu credeți că vă învăț altceva! Nu. Sensul Sfintei Cruci este acela de a realiza că suntem la o răscruce de drumuri, adică ține de noi dacă ne îmbunătățim viața sau dacă ne-o amăgim cu altceva. Este jumătatea Postului, că Postul se consideră a fi de șase săptămâni, au fost trei, pentru ultima săptămână, no comment, nu mai discutăm despre ea că vă spun în ultima săptămână, este o săptămână super, o săptămână care nici măcar nu se consideră de Post, este dincolo de toate, nu se poate altfel! Acum că am ajuns la jumătatea Postului, suntem la o răscruce de drumuri. Ce facem? Păi, poate că am fost ”plantați” la jumătatea Postului, adică astăzi aflăm că începe Postul. Să nu vă supărați pe nimeni dacă vrea cineva astăzi să înceapă Postul! Cei care ați postit deja trei săptămâni să știți că sunt oameni, astăzi, la răscruce de drum, care află și ei că este Postul. Lăsați-i să afle și încurajați-i! De azi începe Postul, nicio problemă! Cât mai are el de postit până de Paști, atât mai avem și noi, care am început mai devreme, dar tot acolo ajungem!

Ăsta este sensul Sfintei Cruci: să nu comparăm crucea noastră cu a altuia, să nu comparăm efortul nostru cu al altuia, pentru că acum venim la adevăratul sens al Sfintei Cruci! Dacă am vedea în sensul Sfintei Cruci tot ceea ce înseamnă pedeapsă pentru rău, înseamnă că am vedea numai o cruce a tâlharilor, ori Mântuitorul nu a avut această calitate, nici de tâlhar și nici de vinovat! Înseamnă că sensul crucii creștine nu are nicio legătură cu elementul de tortură, pentru că Cel de pe crucea Mântuitorului nu a fost pironit pentru vreo greșeală de-a Lui! Înseamnă că noi, dacă vrem să ne luăm această cruce, o luăm pentru că vrem, nu pentru că am făcut cine știe ce greșeală pentru care conștiința ne trezește noaptea, la un moment dat și ne aduce aminte că am făcut-o, ci pur și simplu să ne-o asumăm noi pentru altul. Crucea niciodată nu este pentru tine, este pentru altul, dacă vrei să îl ajuți pe altul. Dacă vrei să ajuți pe altul, fă o rugăciune, fă o metanie, dar dacă te uiți în stânga și-n dreapta să nu te vadă careva la furat, atunci nu mai face sfinte cruci! Știți despre cel care a plecat la furat de lucernă și a luat și nepotul cu el. La un moment dat opresc căruța, își ascut coasa, se uită în stânga, în dreapta, în față, în spate și, hop, când să înceapă, nepoțelul spune:

– Tataie!

– Ce-i?

– Am văzut că te-ai uitat în stânga, în dreapta, dar în sus nu te-ai uitat!

Atunci și-a luat omul coasa și a plecat acasă. Asta este Sfânta Cruce! Are mai multe dimensiuni decât credem noi că are! Nu sunt două lemne puse unul peste altul și spune ucenicul că vede o cruce. Nu, măi, vezi două lemne, dacă-i așa! Dar Sfânta Cruce este cu sens numai atunci când noi îi dăm sens. Sens îi dăm noi prin faptul că ne-o asumăm. Dacă este ca pedeapsă, nu are niciun sens. Suferința nu are niciun sens, dacă nu dezleagă în noi un sens! Sunt suferințe care dor și suferințe care schimbă. Crucea este suferința care schimbă.

Dacă tot suntem aici și am jertfit un ceas, un ceas jumate, unii, alții mai mult sau mai puțin, măcar acest timp să fie cu sens, că ne-am întâlnit cu noi, că am înțeles ceva, că ne-am străduit să nu mai facem lucruri pentru că ”așa se fac”! Dacă vă întreabă cineva de ce trebuie să postească, să vă gândiți la orice alt răspuns decât la această exprimare românească ”așa se face”! Nu există așa ceva. În pedagogia creștină nu există ”o faci pentru că așa se face”, pentru nimic în lume! Pentru că există unul care face ușor un așa-zis lucru care ”așa se face”, dar altuia îi trebuie foarte mult efort și atunci nu se face că ”așa se face”! Pentru că dacă pornești de la această exprimare și o dai la o parte, vei vedea ce este în spațiile dintre cuvinte. Între cuvintele acestea ”așa se face” există niște spații umplute de sens, ”așa se face pentru că așa vreau eu să fac”, ”așa se face pentru că au făcut și alții, înaintea mea”! Și chiar îmi aduc aminte de o istorioară frumoasă. De Mucenici, în fiecare an, tatăl celui care povestea se aduna la masă cu toți și avea un meniu mai mult decât tradițional, era ritual. Lua cu o lingură dintr-un bol și servea mucenici în forma aceea de opt într-o anumită ”soluție” cu nucă și așa mai departe. Cel care povestea spunea că niciodată nu a înțeles de ce tata putea să simtă vreun gust sau ceva anume mâncând așa ceva, că încercase și el să o facă. Dar stătea să se uite la el. Și după ce a plecat prin lume și și-a făcut școlile, prima dată, pe 9 martie a venit acasă. L-a întrebat tata:

– De ce ai venit?

– Ca să te văd mâncând mucenici.

Da, pentru asta puteți să spuneți că așa se face, pentru că după o generație venea în vacanță copilul lui, care se uita și spunea:

– Tată, am venit să te văd mâncând mucenici.

Da, asta e Sfânta Cruce! Dar Sfânta Cruce în sensul pe care i-l dăm noi, nu în sens ambalat și cumpărat de undeva, nu în sensul altuia! Știu pe cineva care avea o cruce la care ținea foarte mult și m-am bucurat din inimă că nici nu-mi putea explica cât de mult ține la crucea aceea. Dar nu s-a închinat niciodată iar eu l-am respectat că avea crucea aceea la gât și el a spus că e suficient că ține crucea aceea la gât. Era sensul pe care el îl dăduse crucii, mai important decât unul care s-ar fi închinat și-n culcare și-n sculare, dar care nu ar fi dat un sens crucii!

Astăzi suntem chemați să dăm un sens crucii. Ține de noi. De ce vă spun că ține de noi? Am avut, săptămâna aceasta, întâlniri fantastice cu niște fii duhovnicești pentru care fac de ani de zile aceleași rugăciuni, i-am îmbrățișat la fel și cu aceeași dragoste, m-am purtat la fel cu fiecare în parte, poate că a fost diferită doar cantitatea de dragoste pe care ei erau pregătiți să o primească, aveau vasul mai mare, cum spunea părintele Arsenie, dar altfel, nicio diferență. Și m-am gândit la un moment dat: de ce pentru unii se împlinesc niște dorințe mai devreme și pentru alții mai târziu, deși eu mă port la fel cu fiecare în parte?! Și am spus că e clar că este opera celuilalt. Dacă eu fac același lucru, Dumnezeu cu siguranță că primește la fel, singura care rămâne variabilă este strădania celuilalt, adică sensul pe care îl dă celălalt. Vin oameni de departe care pot sta de vorbă cinci, zece minute cu mine și i-am întrebat:

– Mai puteți, că ați făcut 350 de kilometri și mai faceți încă 350 spre casă?!

– Da, pentru că mie mi-ajunge!

Așa mi-a spus cineva. Pentru că sensul celor cinci, șapte minute nu ține de mine cât ține de celălalt, cât a investit el în acel drum care nu mai contează! Eu unul, personal, am câteva bucurii de genul acesta, să spun așa, ”de palmares”. Am făcut 800 de kilometri ca să fac o Sfântă Liturghie, m-am dus și m-am întors numai pentru că promisesem unei comunități că mă duc și mi-am dat seama că într-adevăr, drumul acela era făcut cu fiecare cinci minute cu care stăteam de vorbă cu cineva, nu era un drum așa de 800 de kilometri dus-întors și atât! Nu, pauza dintre respirațiile pe care le-am avut tot drumul, e adevărat că am făcut două liturghii în mintea mea, tot mergând și tot rugându-mă și cred că nu au contat cuvintele pe care le țineam minte cât a contat oftatul dintre ele, atunci când mă poticneam, ori că era vreun semafor, ori că pierdeam rândul în capul meu. Liturghia trebuie făcută cu spațiile dintre cuvinte și dintre oftaturi. Viața este făcută din diferența dintre inspirație și expirație și dintre două bătăi ale inimii. Aceasta este Sfânta Cruce, nu așteptați altceva. Nu așteptați minuni care nu țin de dumneavoastră! Așteptați numai ceea ce puteți îmbunătăți, pentru că definiția corectă a unei minuni este intrarea în adevăratul sens a ceea ce facem. Dacă vedeți pe cineva că merge pe apă, să știți că minunea constă în faptul că el a reușit să dea apei puterea de a-l recunoaște pe el ca stăpân. Am avut și eu o nebunie, într-o iarnă, când chiar m-am simțit stăpân asupra apei. Ninsese și sub picioarele mele era o zăpadă de peste 70 de centimetri și am spus:

– Doamne, Îți mulțumesc că acum merg și eu pe apă!

Chiar așa se întâmpla! Aveam conștiința că ce am învățat la Fizică e chiar adevărat! Asta este minunea, să ai conștiința că natura nu îți este la picioare degeaba, ci ca să te deplasezi de colo, colo! De ce eram pe zăpada aceea? Pentru că nu puteam intra cu mașina! Și am lăsat-o și am mers vreo două străzi pe jos. Dar am spus:

– Doamne, nu aș fi știut că merg pe deasupra apei, că mi-ai dat voie să fac lucrul acesta, dacă nu mi-ai fi încurcat drumul și nu m-ai fi obligat să las mașina deoparte.

Sfânta Cruce are un sens care este oriunde noi credem că ne-am încurcat! Oriunde credem că avem de luat o decizie, să ne aducem aminte că Sfânta Cruce nu este despre decizii, ci despre încurajarea de a merge mai departe! Poate ne-am plictisit de un drum și o luăm la stânga sau la dreapta, e o răscruce, luați-o pe oriunde vreți! Îmi place foarte mult să le spun tinerilor, după căsătorie, le șoptesc câteva cuvinte la ureche și îi rog:

– Nu ascultați sfaturile nimănui! Faceți ce vă taie capul!

Ăsta este sensul Sfintei Cruci, pentru că la un moment dat, dacă te bazezi pe cineva sau pe altcineva sau iei de bun vreun sfat:

– O, apucați-vă de făcut copii!

Se apucă bieții oameni, dar când să iasă de la Maternitate rămân de unii singuri. Soacra mare are piciorul beteag, soacra mică are bilete luate de șase luni, e în croazieră și vrea să își vadă nepotul la botez și atât. Și atunci de ce să îi sfătuiesc pe copii să se încreadă în ceilalți, când pot să le spun să nu asculte sfaturi de la nimeni?! Când începeți un proiect, în primul rând să vă adunați toate resursele să vedeți dacă faceți față proiectului respectiv și atât. Și nu luați ca sfat, nici ca urare, ci ca o mărturisire de-a experienței din propria mea neputință. Asta este mărturia Sfintei Cruci. Și pentru că nu pot să uit, totuși, cealaltă parte frumoasă a vieții mele de cadru didactic, găsesc mereu Sfânta Cruce prin toate partiturile, ”stavros” se numește crucea dintre două florale care îți dă voie să respiri. Dacă am fi în stare să înțelegem măcar atât că este crucea, pentru noi, o pauză de respirație, o pauză în care să marcăm două idei, să marcăm o inspirație și o expirație și o admirație că am reușit să interpretăm un fragment, măcar atât dacă am rămâne cu gândul că este Sfânta Cruce, ne-ar fi super suficient! Sfânta Cruce este intervalul dintre două bătăi de inimă, dintre două inspirații și expirații, dintre două gânduri, dintre două posibilități de a alege să mergem la stânga sau la dreapta, aceasta este Sfânta Cruce. În rest, sunt povești. Dacă nu sunt despre noi, sunt poveștile altora!

Eu mi-am permis să vă spun povești de-ale mele ca să vă învăț cum să povestiți despre crucea dumneavoastră, să nu o mai vedeți ca pe ceva dus în spate și dat de altcineva. Nu, crucea se duce dacă vrei, dacă te lepezi de tine și dacă mergi după Hristos. Dar a nu uita: Hristos nu a fost pironit pe cruce pentru păcatele Lui, ci pentru ale noastre. Dacă vreți un act de jertfă pe care să îl numiți cruce, gândiți-vă pentru cine o faceți. Numai atunci aveți voie să îl faceți.

Adaptare a textului predicii părintelui Marius Moșteanu din Duminica a III-a din Post, Luarea Crucii și urmarea lui Hristos, după înregistrarea Veronicăi Cristina Radu, pe care o puteți urmări pe

Îi mulțumesc părintelui Marius pentru îngăduința de a-i reda predica în scris, aici. Mulțumesc Veronicăi Cristina Radu pentru înregistrarea predicii.