În zori, m-am bucurat de o ploaie măruntă și deasă ce se cernea peste mare, având un răsărit minunat ca fundal. Am pornit spre mare însoțită de un curcubeu pe care, în graba mea spre Lumina răsăritului din mine, nu l-am fotografiat. Cu marea mea cea dragă a fost însă altă poveste. Ne-am răsfățat amândouă cu multe fotografii.

Picăturile de ploaie supărate sunt pe vânt,

Că le suflă mult prea iute și fac rele pe pământ!

– Ce vrei tu, copilul meu,

De te uiți la cer mereu?!

– Vreau să văd un curcubeu,

– Norii albi și norii gri

Oare ce ne vor vesti?!

Buni, ce știi despre ei?

Povestește-mi, dacă vrei!