Apare un curcubeu

Picăturile de ploaie supărate sunt pe vânt,

Că le suflă mult prea iute și fac rele pe pământ!

Picăturile de rouă supărate sunt pe soare,

Le usucă de n-adapă ale lumii zburătoare!

Adunate toate-n nori, picăturile tot plâng

Că au inundat pământul, păsările tac în crâng,

Ele vor să facă bine, că doar bune sunt cu toate,

Știu că trebuie-o măsură, altfel nici că se mai poate!

Vântul să se liniștească și să sufle mai ușor

Picăturile de ploaie adunate într-un nor!

Soarele să lase-n pace picăturile de rouă,

Păsările iar să cânte, veselind o lume nouă.

– Toate bune și frumoase dar, oare, v-ați întrebat

Dacă nu cumva și omul rostul lumii l-a schimbat?

Nu-i mai pasă de natură și trimite-n cer doar fum,

Iar voi vreți să fiți tot bune, să salvați pământu-acum?!

Vântul n-o să se oprească, fiindcă are rostul lui,

Soarele, oricât de aprig, dă lumină omului!

Trebuie măsură-n toate și omul o știe clar,

Chiar de uneori se poartă de parcă n-are habar!

El știe cum să repare răul care s-a făcut,

Natura neîmblânzită să rămână în trecut,

Pământul nu se distruge chiar atâta de ușor,

Copiii de azi visează la al lumii viitor,

Și cu picături de ploaie, și cu soare, și cu vânt,

Rouă, păsări cântătoare, viață nouă pe pământ!

Nu vă pierdeți voi nădejdea, dacă astăzi păreți rele,

Potoliți seceta lumii, dați speranță-n vremuri grele!

Picăturile de ploaie s-au mai liniștit puțin,

Vântul limpezește cerul care iarăși e senin,

Soarele iar strălucește, apare un curcubeu,

Să ne veselim cu toții, nu e chiar așa de greu!