Copiii, între succes și… succes!

Într-o replică de film a lui John Cusack se spune că ”dacă vrei să conduci o mașină, trebuie să înveți și să dai examen pentru permisul auto, dar nu există nici cursuri și nici examen, dacă vrei să fii părinte”!

Asta nu împiedică pe nimeni să scrie, să vorbească, să sfătuiască în materie de… parenting; după cum se poate constata există și o denumire a acestei ”discipline” la propriu și la figurat! Părinții unui singur copil pun mai multă presiune pe el pentru că au tras un singur loz, câștigător sau nu, la loteria vieții?! Este vorba despre viața lor sau a copilului? Cine stabilește dacă lozul este câștigător? Copiii din familiile numeroase sunt ei mai bine pregătiți pentru viață tocmai pentru că privind în jur se pot baza pe toți ai casei și pe nimeni, de fapt? Se instalează starea de competiție pentru atenția și aprecierile părinților?

Într-o carte de la Editura Bizanț, un teolog francez recomanda nu moderația, ci mediocritatea! Nu invidiază nimeni un mediocru iar acesta are mai mari șanse să trăiască așa cum își dorește! Probabil o exprimare sau o traducere aproximativă a… căii de mijloc în care admiți că există bleu, nu doar alb și albastru, roz, gri și așa mai departe. Într-o clasă, premianții simt presiunea de a se păstra în top, așa cum cred ei că așteaptă profesorii și părinții. Cei din mijloc sunt responsabili cu… brânza bună din burduful de câine. Cei din urmă sunt surprize plăcute atunci când învață la materiile de care sunt pasionați, dar din păcate, de cele mai multe ori, nu mai așteaptă nimeni nimic de la ei. Cei care nu se lasă descurajați de dezinteresul general sau de temele lor bine făcute tratate cu ignore merg mai departe și reușesc tocmai pentru că nu s-au obosit inutil să mulțumească pe alții cu tot felul de ghiozdane grele, colegi și profesori… bășcălioși.

Ce face părintele în situațiile de mai sus? Se vaită, insistă, cere ajutor, câte puțin din toate sau pur și simplu se bucură de copii așa cum sunt, pentru că fiecare vârstă vine cu provocările și succesele ei. Pentru un părinte de copil foarte activ, liniștea acestuia poate fi semnul că face ceva nu tocmai permis. Pentru un părinte al cărui copil vorbește abia la 6 ani și dacă doar ce și-a descoperit vocea o folosește din plin, răbdarea cu care a acceptat provocarea celor șase ani de liniște dar și perseverența de a găsi soluții îi dă starea de bucurie a gălăgiei!

O mămică povestea că fiica ei era timidă și tăcută și într-o zi, sunând-o la telefon să afle ce a făcut la școală, în primele zile din clasa I, a întrebat-o dacă are teme și a primit ca răspuns o tăcere!

– Ce faci, dragă? De ce nu răspunzi? Ai sau nu teme pentru mâine?

– Am dat din cap!, s-a apărat fetița.

O povestioară amuzantă dar mititica timidă de atunci și-a găsit și ea calea în viață, fără vorbă prea multă! Tonul face muzica, ca un părinte care vrea de la copil ce n-a putut el sau dă unui copil ce n-a avut el și aici este vorba și despre atitudine, nu doar despre partea materială a… datului. Sunt copii care au învățat la Tehnologia Materialelor sau la Botanică, de dragul profesorului. Vorbea atât de frumos, pasionat și zâmbitor despre materia pe care o preda încât copiii erau dornici să afle și ei mai multe de la el și să răspundă corect la toate întrebările sale, chiar dacă acasă, părinții spuneau să nu își bată capul cu respectiva materie pentru că nu contează la examene!

În prag de an școlar nou, poate că ar trebui surprinsă în fotografii bucuria și entuziasmul pregătirilor de la cumpărăturile de hăinuțe și rechizite noi, pentru a face ca aceasta să dăinuie mai mult și peste an! Să se oprească toți din zarva pregătirilor… materiale și să se încarce puțin cu calm, zâmbete, încurajări și multă răbdare, conștienți, deopotrivă, părinți, bunici, nepoți și dascăli de orice nivel, că totul va fi bine. Eventually, ca să închei în limba lui John Cusack, cu care am început povestea!

Pixabay picture