În zori, m-am bucurat de o ploaie măruntă și deasă ce se cernea peste mare, având un răsărit minunat ca fundal. Am pornit spre mare însoțită de un curcubeu pe care, în graba mea spre Lumina răsăritului din mine, nu l-am fotografiat. Cu marea mea cea dragă a fost însă altă poveste. Ne-am răsfățat amândouă cu multe fotografii.

Bine v-am regăsit, dragii mei! În acest dialog imaginar cu dumneavoastră, cei care îmi citiți rândurile, îmi place să cred că ați avut o noapte ușoară, cu somn odihnitor și că v-ați trezit la viață plini de bucuria unui nou început! Știu, nu mai este dimineață iar până la minivacanța de 1 Mai, muncitoresc sau nu, mai avem puțin, dar până și gândul la aceasta îmi imaginez că vă animă și vă dă un plus de… zvâc, să treceți cu zâmbetul pe buze peste cele ale zilei. Dacă nu, sper că vă voi ajuta și eu cu comicăriile mele!

Nu puteam să las Paștele Blajinilor să treacă… nescris, doar că atunci am avut parte de acțiune, iar astăzi, de Sfântul Gheorghe, mi-a venit acest gând, căutându-și împărtășirea. Poate că generația celor pupați sau mângâiați de părinți doar în somn a cunoscut astfel de… duri, iar acum, de Paștele Blajinilor, i-a pomenit și i-a transformat în blajini.

O mamă-mare și un cățel mic mi-au înveselit dimineața de ieri, chiar când aveam mare nevoie de asta! Îmi plac mult câinii și profit de orice ocazie pentru a-i admira, așa că recunoscând de la distanță un Yorkshire terrier, abia așteptam să se apropie din sens opus! Mi se părea ceva în neregulă cu boticul lui negru și mai mic decât în mod normal. Bunica îl purta în lesă în pas domol, al ei, căci al lui era mărunt și grăbit ca nu cumva să rămână în urma stăpânei! Știți, ea făcea un pas cât el făcea zece!