Un canon de poveste!

Duminică am primit un canon! Să recitesc o carte și să văd ce scoate aceasta din mine, după cinci ani de când am citit-o prima dată. Am mers mai departe, am plusat la numărul anilor, adică, și am ales sau… m-a ales ”Magia”, una din cărțile Rhondei Byrne, pe care am citit-o prin anul de grație 2014.

Sunt abia la începutul recitirii, pentru simplul motiv că primul exemplar al cărții nu se mai afla în posesia mea, așa că a trebuit să… muncesc puțin pentru a-l obține pe cel de acum. S-a întâmplat abia astăzi, așa că le mulțumesc celor de la Cărturești pentru ajutor și mă avânt pe aripile poveștii. Este deja joi seară, dar, așa cum spune părintele Marius, ”autorul” canonului pe care mă străduiesc să îl împlinesc, ”suntem în grafic”, citesc într-o zi cât alții în șapte, asta ca să amintesc și de basmele copilului din mine! De fapt, nici nu se putea un altfel de canon de poveste de la un duhovnic de poveste, părintele Marius Moșteanu! Pentru cei care citesc în premieră absolută ceva scris de mine, părintele Marius este, așa cum îmi place mie să îi spun, ”duhovnicul românilor de pretutindeni” și nu doar că a scris o carte de poveste dar cred că m-a cucerit de la prima cuvântare, în anul 2015, tocmai pentru că a fost una de poveste, drept pentru care pur și simplu iubesc să îi scriu cuvântările aici și să îi mulțumesc pentru această binecuvântare pe care nu o puteți înțelege decât citind sau ascultând predicile sale. De altfel, pentru mine, cuvântul ”predică” a devenit unul frumos tocmai datorită părintelui Marius, la fel ca și cuvântul ”magie”, despre care a vorbit atât de frumos părintele în perioada Crăciunului, când a amintit de ”magia sărbătorilor”.

Frumos este altceva, anticipând recitirea unei cărți, oricare ar fi ea, fie că este de dezvoltare personală sau de beletristică, este imposibil să nu te duci cu gândul la ce făceai în perioada în care doar ce o deschideai pentru prima dată. Nu doar emoția și bucuria simțite când ai ajuns să o aduci în casa ta, acestea aproape că se subînțeleg pentru orice cititor pasionat, ci și starea în care te aflai la vremea respectivă, te aflai într-o căutare a sinelui, te pregăteai de vacanță și îți adunai câteva noutăți editoriale pentru a-ți răsfăța sufletul, erai în aceeași casă și în aceeași… formulă, soț, soție, soacră, mamă, copii, erai mai răbdător, mai ocupat, mai optimist sau dimpotrivă. Oricum, înțelegeți la ce mă refer! Este pur și simplu… povestea poveștii, te invită să privești de unde ai plecat și unde ai ajuns, să îți descoperi evoluția, transformarea, așa cum și raportarea la Postul Mare de anul acesta prin comparație cu cel de anul trecut te ajută să vezi ce mai scârțâie și ce a început să meargă uns!

Dar, destul cu povestea mea, că mă așteaptă povestea Rhondei despre care am să vă vorbesc după ce o recitesc, așa cum este corect! În schimb, sper că v-am dat puțin de gândit și de povestit. Dacă ați face un exercițiu de imaginație, voi ce carte ați reciti și cum v-ar găsi aceasta, acum, față de cum erați în urmă că cinci, zece, douăzeci de ani?! Deocamdată vă mulțumesc că ați citit aceste rânduri și îi mulțumesc părintelui Marius pentru provocarea canonului! Este minunată!