Aveam în gând să scriu câteva cuvinte despre colivă, despre cum aceasta se află în ADN-ul românilor de pretutindeni și cum să dăm ștafeta mai departe, copiilor noștri, dar astăzi am auzit afirmația cuiva care spunea că nu ne creștem copiii pentru noi, ci pentru ceilalți și mi-a plăcut mult. Atât de mult încât m-am oprit și am lăsat grija colivei pe altă dată.

Duminică am primit un canon! Să recitesc o carte și să văd ce scoate aceasta din mine, după cinci ani de când am citit-o prima dată. Am mers mai departe, am plusat la numărul anilor, adică, și am ales sau… m-a ales ”Magia”, una din cărțile Rhondei Byrne, pe care am citit-o prin anul de grație 2014.

Știu că nu v-a vorbit nimeni de pe solee, v-au vorbit pe la inspectorate, celor care predau, v-au vorbit în diverse cursuri despre evaluare și autoevaluare, ei bine, să știți că și Biserica are un cuvânt despre această temă. Autoevaluarea să știți că este singura strategie care ne poate salva de toate. Mântuitorul a spus-o foarte, foarte direct: ”De ce vezi paiul din ochiul aproapelui tău și nu vezi bârna din ochiul tău?”. Asta înseamnă o invitație la o autoevaluare corectă.

”Și a fost seară, și a fost dimineață: ziua întâi”.

Ne aflăm în Săptămâna Patimilor. Atunci când vorbeam despre Post, spuneam că Postul Mare are 40 de zile și, după calculele noastre, s-a cam încheiat. Da, într-adevăr, s-a încheiat pentru că ceea ce trăim acum nu este Post. Și ca să dovedim că nu este Post, trebuie să fie altfel decât a fost până acum!