Valoarea omului este bucuria din el

Știu că nu v-a vorbit nimeni de pe solee, v-au vorbit pe la inspectorate, celor care predau, v-au vorbit în diverse cursuri despre evaluare și autoevaluare, ei bine, să știți că și Biserica are un cuvânt despre această temă. Autoevaluarea să știți că este singura strategie care ne poate salva de toate. Mântuitorul a spus-o foarte, foarte direct: ”De ce vezi paiul din ochiul aproapelui tău și nu vezi bârna din ochiul tău?”. Asta înseamnă o invitație la o autoevaluare corectă.

M-ați văzut cu Sfânta Cruce în mână, înseamnă că este Ziua Sfintei Cruci, este a treia duminică din Postul Mare și Sfinții Părinți au rânduit așa, ca un luminiș în această frumoasă pădure a Postului, să ne prezinte Sfânta Cruce ca pe o oază de lumină și de nou sens pentru ceea ce de fapt înseamnă Sfânta Cruce. De cele mai multe ori, cei care se uită la Sfânta Cruce intră într-o stare de panică, într-o stare de alertă, dar astăzi vom învăța despre Sfânta Cruce dintr-o altă perspectivă și anume, așa cum ați auzit motto-ul meu, ”Ce va da omul în schimb pentru sufletul său” sau despre autoevaluare.

Ce înseamnă să ne autoevaluăm? În primul rând, să știți că din păcate, vă spun, nu am fost învățați la școală pentru că noi am făcut o școală care ne pregătea pentru o viață și o societate și niște relații cu oamenii care acum nu mai există. Nici societatea, nici educația, nici oamenii! Dar ce există?! Există ceea ce avem la îndemână. Și este frumos?! Da! Pentru că întotdeauna, prezentul este frumos! Să nu ne plângem de milă că nu mai este ca pe vremea aceea, nu, este mai bine că este pe vremea asta, pentru că întotdeauna când ne așezăm pe prezent, atunci putem să ne bucurăm de toate. Dacă ne așezăm mintea ori prea sus, ori prea jos, cu siguranță că nu vom putea trăi frumos, niciodată.

A fost întrebat cineva, așa, într-o șarjă foarte scurtă de întrebări, dacă având la dispoziție mașina timpului, ar vrea să se ducă înapoi sau înainte și a răspuns omul foarte interesant:

– Aș vrea să cunosc și etape ale vieții de mai demult, dar niciodată nu aș vrea să trăiesc în Evul Mediu.

Slavă Domnului că suntem la un anumit nivel la care să știți că nu este nevoie de mașina timpului! Ea funcționează, genetic este în noi, numai că trebuie să știm cum să o luăm. Am recomandat întotdeauna autoevaluarea corectă celor care dintr-un reflex educațional, din păcate, întotdeauna se uită în jur ca să vadă dacă a fost bine primită fraza pe care au rostit-o, dacă a fost bine primită imaginea pe care au prezentat-o. Această dependență în zilele noastre chiar și de like-uri și de feedback este o dependență păguboasă. Nu poate să îți aducă imaginea despre tine, ci de cele mai multe ori, să știți că vă aduce imaginea celuilalt. Care este celălalt? În general, cel care comentează este un frustrat, iertați-mă acum că vă spun! Nu am citit comentarii favorabile de la cineva care să fi avut o frustrare, vreodată! Am citit însă foarte multe comentarii, inclusiv despre sora mea, dar nu mă vait, Doamne ferește, de la oameni care nu mă cunosc! Am intrat puțin mai în amănunt, să văd de unde sunt respectivii și nu aveau de unde să mă știe! Erau de foarte departe și nici măcar nu dădeau dovadă că mă cunosc, dar aruncau diverse comentarii. Și atunci am spus:

– Slavă Domnului că știu și eu și îi învăț și pe alții să pun preț pe autoevaluare, e adevărat, una destul de severă, decât să mă las pe mâna unuia sau altuia, pentru că oricât de bine am fi construiți psihic, ne afectează, dacă nu avem un antrenament!

Oricât ai ști tu că nu este așa cum aruncă ăla cu pietre, să știți că nu este chiar așa de ușor! Mai ales când te străduiești să faci un lucru frumos și vezi că lucrul acela este povestit altfel sau văzut altfel sau pregătit într-un alt gen, pentru a construi un alt gen de imagine!

Mi-am propus ca astăzi, în duminica a treia din Post, să vă vorbesc despre autoevaluare pentru că pornesc neapărat de la ceea ce Mântuitorul ne-a spus, ”Ce va da omul în schimb pentru sufletul său?”. Despre sufletul nostru este vorba în autoevaluare. Noi ne știm foarte bine sufletele noastre, dar din păcate, nu ne evaluăm așa cum trebuie.

Am fost învățați la școală, de exemplu, că un răspuns de-al nostru este bun sau rău după cum îl evaluează profesorul. Vreau să dezinstalăm împreună acest principiu, pentru că este posibil ca informațiile pe care le avem să fie îmbunătățite în ultima perioadă! Probabil că educația pe care am primit-o noi era o educație care se lega strict de o unicitate de manual, iar manualele noastre erau de vreo 20-25 de ani, că învățau mulți după ele și am constatat generații care au învățat din aceleași manuale cu părinții! Vă imaginați că nimic nu avea voie să se schimbe! De exemplu, la Geografie, noi învățam că în 1973-1974 când am făcut eu școala erau patru miliarde de oameni pe suprafața pământului, iar acum suntem opt! Vă imaginați dacă eu așa prostie aș spune-o nepoților mei cum s-ar râde de mine?! Pentru că și un manual trebuie să fie updatat!

Așa se întâmplă și cu noi! Poate că cel care ne vede după un anumit timp, nu știe ce am acumulat sau ce am pierdut, nu știe ce s-a întâmplat cu noi în ultimii ani și ne evaluează într-un fel! În ce fel? Într-un mod în care s-ar putea ca nouă să ne fie defavorabil total! Pentru că dacă nu se uită la noi ca la cineva care se simte că a făcut niște pași într-un anumit sens de autoeducație și dacă nu constatăm că ne spune cuvinte frumoase, cu siguranță că încrederea în noi, care este primul factor destabilizator, deja se prăbușește.

De ce vă învăț să nu vă lăsați pe mâna altora?! Pentru că alții poate că au și un interes să nu vă spună ce frumoși sunteți, ce bine sunteți așezați, cât de frumoasă este cariera pe care o aveți! Să știți că foarte puțini oameni au această sinceritate de a spune lucrurilor pe nume! De aceea, am constatat eu personal, ca duhovnic, îmi este foarte greu inclusiv să fac un compliment unei fete, pentru că nu știe să primească! Mă străduiesc în ultimii ani să învăț oamenii cum să primească un compliment! Bineînțeles că dacă fetele au acasă bunice și mame care spun:

– Vezi că toate sunt interesate! Nu te lua după unul și după altul! Astea vor ceva! Nici măcar că ești frumoasă nu or să își spună gratis! O să te coste!

Și atunci, biata fată a rămas așa, înțepenită într-o anumită părere că nu trebuie să mai primească, dar uită că odată cu energia cu care vine un compliment, vine o descărcare și vine o automulțumire pe care nu ți le poate face altceva decât constatarea că din când în când ți se confirmă că ce ai văzut tu în oglindă este adevărat! Și atunci, trebuie să învățăm să primim! O să spuneți:

– Bine, părinte, dar Biserica ne învață să dăm!

Păi, nu ai de unde să dai, frate, dacă nu primești! Dacă nu primești energie de la celălalt prin cuvinte frumoase, dacă nu te împărtășești la slujbă cu Fiul lui Dumnezeu care este și Cuvântul lui Dumnezeu, în trup și sânge, nu ai de unde să dai mai departe! De aceea trebuie să învățăm ordinea operațiunilor! De aceea astăzi vă spun despre autoevaluare! Întâi să vă autoevaluați, să știți dacă vă întâlniți cu cineva care vă spune ceva, să fiți foarte atenți dacă acel ceva dă în linii mari, măcar, cu ceea ce știți dumneavoastră despre dumneavoastră înșivă! Acum, cei care ocupați anumite funcții, să nu credeți chiar tot din ceea ce vă spun subordonații, că o luați prin pădure rău de tot! Aveți grijă! Fetelor, și voi, dacă vedeți o diferență între ceea ce știți voi despre voi și ceea ce spune ”nemernicul”, să știți că este o problemă! Trebuie să știți să temperați, pentru că și a primi este o artă! A primi este arta care îl face pe cel care a oferit să creadă că a făcut tot ceea ce era mai minunat și mai frumos pe pământul acesta, când v-a oferit ceva! Nu este arta lui, este arta primitorului! Primitorul este dator să îl facă pe cel care dăruiește să o mai facă și altă dată! Să o facă cu bucurie și să aibă un soi de lumină pe care să o transmită ca mulțumire pentru faptul că a primit ceva, astfel încât cel care a dăruit să își pună în gând să o mai facă măcar până în seară de câteva ori, că tare bine s-a simțit atunci când a fost evaluat corect pentru fapta lui!

Dar revenim la ”Ce va da omul în schimb pentru sufletul său?”. Vedeți că aici este toată taina omului! Omul este valoros, dar nu este valoros așa, cât să ne spună cineva ce preț are! Omul este valoros prin sine! Nu trebuie să credeți că omul este valoros dacă are un anumit mănunchi de calități sau un anumit mănunchi de înfățișări! Nu, omul este valoros prin sine! Normalitatea ne spune că omul este valoros, iar orice este peste linia aceasta că omul este valoros, este talantul lui! Și normalitatea este, de fapt, un grup de însușiri pe care le are un grup de oameni! De exemplu, pentru noi, acum, este normal să fim aici în biserică! Pentru altcineva care are alte preocupări, să spunem că îi place să joace golf sau să călătorească, normalitatea este să fie acum pe gazon! La noi, normalitatea că este duminică este să fim aici. Deci, normalitatea se discută numai în grupuri restrânse.

Aici venim la o problemă foarte delicată. Ce facem cu modelele? Dacă modelul este privit în altă parte decât în interior, trebuie să luăm seama și de înțelepciunea celor care au spus că ”acela care se uită în afară visează și numai cel care se uită în interior se trezește”! Dacă vreți să rămâneți așa, niște visători, numai pe dinafară, căutați modele pe dinafară! Ce o să faceți?! De exemplu, dacă aveți un grup de talanți pe care nu îi evaluați cum trebuie și vă uitați la un talant al altuia, s-ar putea să pierdeți. Cu siguranță că pierdeți! Nu vă uitați la talantul altuia, pentru că asta înseamnă evaluare în exterior! Autoevaluați-vă! Știți ce valoros este un singur talant evaluat corect? Este mai valoros decât cinci talanți care sunt ai altuia, pentru că pe aceștia îi evaluăm în exterior! Exact cum vedem paiul din ochiul celuilalt dar nu vedem bârna din ochiul nostru! Dar întoarsă frumos, avem o mină de aur în noi dar noi ne uităm în afară, să vedem ce are unul sau altul și cum ar fi dacă am avea și noi așa ceva! Un lucru fals!

Dacă mintea noastră ar fi convinsă că avem tot ceea ce ne trebuie, că tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru este în favoarea noastră, deja lucrurile ar fi total diferite de tot ceea ce știți de la școală! Din păcate, însă, mintea noastră este pornită pe niște itinerarii făcute de alții. E treaba lor, să fie la ei, acolo! Vă mai confruntați probabil și cu câte un program de călătorie cu mașina și dumneavoastră știți o scurtătură, iar aparatura de la bord nu o știe. Nu vă luați după aparatul acela, dacă sunteți siguri că ceea ce știți dumneavoastră chiar este bine! Cam așa ceva este și cu autoevaluarea. Dar, trebuie să aveți în vedere și anumite aspecte, așa, ca la circulație, poate că acel aparat de bord a văzut de acolo de unde i-a spus nenea acela de la releu că scurtătura aceea a dumneavoastră este închisă! Au fost străzi închise de atâta vreme și voi o luați așa, ca deștepții, că știți voi din liceul pe care l-ați absolvit acum 30 de ani de o scurtătură! Aia nu mai e scurtătură, deja găsiți blocuri puse de-a curmezișul pe aleea respectivă! Așa că trebuie să faceți un balans între ceea ce știți în interior, dar nu cumva să fiți orbi la ceea ce se spune și din exterior, pentru că este și o vorbă românească, ”dacă doi sau trei spun că ești beat, du-te și te culcă”! Trebuie să fim într-o stare de echilibru cu noi înșine. Crucea înseamnă acest echilibru, însă priviți-l cum este, verticala crucii este mai lungă față de orizontală! De ce?! Pentru că înălțimea până la Cer este mai mare decât brațele noastre de a cuprinde lumea. Echilibrul înseamnă să ne asumăm aceste dimensiuni și aceste dimensiuni îl așează pe om în mijloc. Altfel, omul nu mai este în mijloc, ci este ori prea sus, ori prea jos, ori prea la stânga, ori prea la dreapta! Duminica Sfintei Cruci ne arată unde ne aflăm!

Știți că era cineva cu un program extraordinar de aglomerat, ținea conferințe pe colo, pe colo și l-a întrebat cineva:

– Nu vă supărați, dar în data de… unde o să fiți?

– Vino încoace să mă uit în agendă și să văd în primul rând unde sunt acum!

Fără să știi unde ești acum, nu o să știi nici unde ai fost, nici unde vei fi peste o zi, două, trei sau un an, așa cum mai obișnuiește lumea cu planificările, câte o dată. E adevărat, eu când îmi cercetez nebunia de a planifica ceva, am, așa, o legătură cu Dumnezeu și Îi spun:

– Doamne, dacă mi-ai îngăduit să scriu aici niște mirese din 2027, înseamnă că ai un gând cu mine să mă ții până acolo!

Și rugăciunea mea este să nu dezamăgesc și să rămân până acolo! Până acum mi-a arătat Dumnezeu că așa este, de exemplu, pentru 2025 am și niște cununii care sunt planificate din 2022, de când era cu pandemia și uite că Dumnezeu ne-a ajutat! Asta ce înseamnă?! Că atunci când ne planificăm ceva, trebuie să și Îl avem pe Dumnezeu în grijă, astfel încât să ne întărim cu autoevaluarea și convingerea că dacă Dumnezeu ne-a îngăduit să facem un program, cu siguranță că ne ajută să îl ducem și până la capăt!

Eu cred că Ziua Crucii de astăzi este să mai învățăm un lucru, acela că pentru fiecare dintre noi, crucea înseamnă ceva sau valoarea noastră ar însemna altceva. Valoarea este crucea. Crucea este un simbol al dragostei, să știți! Eu când văd o cruce, văd Învierea. Acum, probabil că vede cum e educat să vadă crucea. Nu m-am speriat niciodată de cruce. Crucea pentru mine a fost dincolo de ea, dincolo de ceea ce reprezintă, pentru că după Vinerea Răstignirii este Duminica Învierii și mie mi-a dat Dumnezeu posibilitatea să Îl văd la Înviere și când mă uit la Înviere, văd și crucea. Adică, Învierea nu este un dar, așa, făcut în mod automat omului, ci este în umbra crucii! Cam despre asta este vorba în duminica de astăzi.

Dacă vreți să vedeți frumos ce înseamnă crucea, să nu credeți că ea înseamnă pentru toți același lucru! Chiar astăzi, în Evanghelia după Matei aflăm că Mântuitorul ne cheamă în felul următor: ”Cel care voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să Mă urmeze pe Mine”. Se referă numai și numai din interior în exterior! ”Cel ce voiește să vină după Mine”, adică dacă vrei vii, dacă nu vrei, nu vii. Asta ce trebuie să ne învețe pe noi? Să nu mai tragem de mânecă pe celălalt! Să nu mai credem că trebuie să fie toți oamenii ca noi! Chiar dacă noi suntem convinși că facem numai bine, nu avem dreptul să îl tragem pe celălalt după noi, chiar dacă este copilul nostru! Trebuie să facem de așa natură încât el să vrea să vină de dragul nostru! Să îl facem să îi fie drag de noi. Știți că acesta este cel mai ușor lucru de făcut? Cu o singură condiție: să știi să iubești! Să iubești pe om așa cum este, nu așa cum vrei tu, să îl iei pe om așa cum este, nu așa cum ai vrea să fie în inima ta și nici măcar să nu vrei vreodată să fie cel de lângă tine la fel ca tine! Vai, ce plictiseală ar fi, să fie cel de lângă tine la fel ca tine! Vai, ferească Dumnezeu! Pe mine m-a ferit! Chiar și noțiunea de frumos, dacă este văzută diferit, trebuie să ai cu cine să te cerți, că felul tău de a vedea lucrurile nu e bun! Asta este iubirea! De dragul celuilalt trebuie să îți dai seama că lumea nu este la fel, că dacă mie îmi place ceva, bineînțeles că nu este obligatoriu ca celuilalt să îi placă același lucru, dar încet, încet își schimbă și celălalt toată estetica frumosului, astfel încât, la un moment dat, când ies două persoane care s-au educat împreună, să vedem stânga – dreapta la fel ca la cruce, partea de verticală, partea de orizontală. Crucea ce ar însemna dacă ar fi numai verticală sau numai orizontală?! Nu ar mai însemna cruce! Noi trebuie să ne intersectăm, dar ca să ne intersectăm, trebuie să mergem în direcții opuse! Dacă vedeți viața așa, sunteți fericiți! Vă spun din proprie experiență! În momentul în care nu mai țineți la propria părere și de abia așteptați să vă lovească cealaltă părere, atunci vă dați seama cât de frumoasă este viața și că Dumnezeu vă iubește atât de mult încât vă arată valoarea sufletului dumneavoastră numai și numai în măsura în care vedeți că sunteți contraziși! Numai prin contrazicere puteți să evoluați!

Dacă v-ar spune cineva în fiecare zi cât sunteți de frumoși și ce bine sunteți, la un moment dat începeți să vă îndoiți de propria persoană sau să o luați rara pe arătură și chiar să credeți lucrul acesta! Eu îmi permit să am același mesaj pentru oamenii care vin la mine pentru că aceștia vin din alte medii, în care nimeni, din păcate, nu le spune ce le spun eu, de aceea îmi permit eu să spun același lucru, aproape, mereu! Pentru că oamenii au nevoie și de partea cealaltă! Dacă tot timpul ești luat la palme, din când în când trebuie să te mai și mângâie cineva, să te mai ia în brațe, să îți mai dea câte un pupic pe obraz! Dar dacă în fiecare zi te-ar lua în brațe și ți-ar da câte un pupic pe obraz, să știi că aceea nu ar avea valoare completă!

Așadar, ”Ce poate să dea omul în schimb pentru sufletul său?”. Nu poate să dea nimic. Poate numai să păstreze sufletul său! Cum ne păstrăm sufletul? Autoevaluându-l și împăcându-ne cu noi înșine și luând lucrurile așa cum sunt! Ce frumoasă este generația în care trăim! Se văita cineva că nu se mai regăsește în societate. E adevărat, cei care au 90 de ani sunt născuți în 1930, toamna, vă imaginați că au această problemă, că nu prea se mai regăsesc. Dacă vor să citească o carte, în afară de faptul că nu prea mai văd decât după o operație foarte performantă, nu mai găsesc acea carte pentru că nepotul aduce display-ul să dea filele de la stânga la dreapta și să facă scroll down. Pe mine m-a problematizat lucrul acesta și am spus:

– Aoleu! Și pe mine mă așteaptă așa ceva, deja am intrat pe 61, mă pregătesc pentru deceniul al VII-lea!

Și m-a problematizat ce voi face peste 30 de ani! Mă voi mai găsi în societatea de atunci?! Și vă spun că bineînțeles! Pentru că dacă aș fi început de anul acesta să merg cu avionul, de exemplu, nu aș mai fi putut să o fac! Nu merg nici eu de mult cu avionul, de la 42 de ani, dar între timp am văzut câte etape s-au făcut, câte trebuie să știi ca să îți faci un check in cu 24 de ore înainte. Pregătiți-vă să fiți contemporani cu fiecare clipă trăită! V-ați pus vreodată în minte, dacă o să mai trăiți 50 de ani, ce o să mai faceți?! Păi, știu pe unii care își plâng de milă de pe acum că nu mai este semnătură cu pixul, este semnătură electronică! Și ce?! Eu nu am plâns acum 20 de ani că nu se mai face Caligrafie? Și uite că acum, cu nepoata fac Caligrafie! Sunt unele lucruri care vin pentru o perioadă și altele care rămân definitiv, dar eu eram pregătit să se instaleze definitiv nebunia asta digitală! Dar nu este nicio problemă!

Vreau să vă pregătesc să înțelegeți câtă valoare are sufletul nostru! Nu are o valoare numai pentru 80 de ani! Are o valoare permanentă! Valoarea omului este bucuria din el și așa cum am mai spus și altă dată, valoarea omului este ceea ce nu poate să îi fure hoțul! Valoarea unui scriitor nu constă în cărțile pe care le-a scris, pentru că poate să ia foc biblioteca în care au fost ele așezate, dar în mintea lui nu poate să îi umble nimeni. Valoarea unui om darnic nu constă în faptul că are sau nu are de dat! În momentul în care a rămas sărac lipit pământului și nu poate să mai dea nimic, are două brațe și le întinde și îmbrățișează pe cineva și dă mai mult decât a dat unul cu jumătate de camion descărcat la poartă! Valoarea unui zugrav căruia i se fură din vestiar tot instrumentarul constă în canciocul și mistria furate de hoț? Nu, în meseria lui! Se duce și își ia alte instrumente pentru că meseria nu i-a luat-o nimeni! Asta este valoarea sufletului nostru, ceea ce nu ne poate lua nimeni și dacă nu lăsăm pe nimeni să ne evalueze greșit, cum fac de cele mai multe ori alții, înseamnă că valoarea constă numai în autoevaluare.

Aveți tot ce vă trebuie! Eu voi fi, până la urmă, nebunul care vă va aduce aminte dacă uitați! Pentru că îmi pare rău să constat că oamenii au și nu știu că au! Oamenii sunt fericiți și nu știu că sunt fericiți. Oamenii au tot ceea ce le trebuie și, din păcate, află de la unii sau de la alții că nu e bine! Când v-am spus acum două săptămâni că vor veni câteva zile în care să putem opri centrala termică și putem opri consumul de gaze sau de electricitate, v-am spus ca să puteți trăi anticipativ! Eu de atunci mă gândesc la zilele astea așa de frumoase când nu va mai fi nevoie să consum așa de mult!

Ce ne oprește, de exemplu, să ne gândim la lucruri frumoase care ne vor aduce niște beneficii inclusiv economice?! Educația, vă spun eu. Nu suntem educați să ne bucurăm. Nu suntem educați să fim convinși. Convingerea nu ne-o dă nimeni, să știți și este vorba despre convingeri religioase, științifice, istorice și așa mai departe! Nimeni nu ni le dă dacă nu ni le cultivăm noi! Cum să le cultivăm? Luându-le în seamă! Dacă plecăm de aici convinși că tot ceea ce se întâmplă până ajungem acasă este în favoarea noastră, ne vom aduce aminte că acesta este adevăratul mesaj! Mergeți acum spre casă, numai până acasă, nu vă cer mai mult, nu vă cer până diseară, până ajungeți acasă veți constata că dacă găsiți un ambuteiaj, încet, încet, în timpul ambuteiajului vă veți aduce aminte de niște lucruri care riscau să rămână permanent într-o afundătură a unei memorii neaccesate. Vă veți întâlni cu propria persoană! Vă veți da seama că orice lucru așa-zis nedrept pentru noi este, de fapt, o șansă pentru noi, ne antrenează pentru a avea răbdare! Dacă v-ați grăbi să vă duceți pe o scurtătură și acolo Dumnezeu așează un mic șantier și mângâie un Dorel care stă acolo de trei luni, degeaba, bineînțeles, cu târnăcopul în mână sau… pilot pe un excavator, vă veți da seama că v-ați grăbit degeaba. Mai bine stăteați la rând cu ceilalți, pentru că oricum trebuie să stați la rând dar cu alții, cu zece minute mai în spate! Înțelegeți odată, valoarea sufletului nostru este extraordinară! ”Ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” Nimic! Va da numai pace pentru el însuși, pentru că din pacea cu el însuși va ști să confecționeze și pacea cu ceilalți.

Îi mulțumesc părintelui Marius Moșteanu pentru că ne amintește cât de valoroși suntem fiecare în parte, ne dă mesajul de pace și de iubire și încurajarea de a merge mai departe pentru că viața este frumoasă și trebuie să învățăm să ne bucurăm de ea. Mulțumesc părintelui pentru îngăduința de a-i reda cuvintele din Predica la Duminica Sfintei Cruci. Mulțumesc Veronicăi Cristina Radu pentru înregistrarea predicii, pe care o puteți urmări pe adresa https://www.youtube.com/watch?v=9IxO3A7bGV4 și vă mulțumesc dumneavoastră, celor care citiți aceste rânduri.