Motanul și puiul de cioară

Un puiuț de cioară s-a-mprietenit

Cu-n motan bătrân, tare plictisit.

Mica zburătoare n-are nicio teamă,

Motanul acum papă numai zeamă.

Nici în tinerețe nu vâna prea des,

E motan de casă, e de neam ales!

Acum stă la soare la el în grădină,

Iar micuța cioară, dorul i-l alină.

Cică a văzut lumea, a zburat și el,

Când era mai tânăr, doar un motănel,

Și-l plimba stăpâna, tânără și ea,

Pe oriunde inima-i poftea!

E mai bătrâioară, dar se ține bine,

Pleacă iar în lume, vara care vine!

Însă el, motanul, n-are niciun chef,

Vrea ca peste casă să rămână șef!

Cu mâncarea însă are o dilemă,

Cine i-o aduce, asta da problemă!

Dacă ea, stăpâna, l-ar lăsa acasă,

Cine l-ar striga să vină la masă,

Că el este tare, tare răsfățat

Și să-și ia mâncare nu e învățat.

Mica zburătoare i-ar aduce-o ea,

Dar nu știe bine ce mâncare vrea!

– Dac-ai vrea mâncare de la tomberon,

Iute ți-aș mai umple eu al tău castron,

Că lumea aruncă hrana lor aleasă,

Iar noi, ciorile, o găsim gustoasă!

Tu ai alte gusturi, am văzut și eu,

Mănânci pui sau pește dar făcut pateu.

Dar m-aș duce iute la pescari, la mare,

Să-ți aduc hamsie că nu-i așa tare,

Pot s-o prind în gheare, o aduc ușor,

Patru, cinci bucăți la un singur zbor!

Poate fac chiar mâine o primă-ncercare,

Să văd dacă-ți place peștele de mare!

Îți aduc și resturi de la tomberon,

Ai de unde-alege în orice sezon!

– Mmm, e bine, însă n-aș putea

Să mănânc doar pește, vai de blana mea!

Că a mea stăpână îmi dă vitamine,

Mă iubește tare, mă-ngrijește bine.

Aș rămâne acasă, aș pleca și eu,

Dar mă obosește drumul ăla greu,

Numai avioane și multe mașini,

Și lume grămadă de simți că leșini!

Iar aici, acasă, n-am stat niciodată

Fără de stăpâna mea cea devotată.

Dar pe când motanul se tot miorlăia,

Câinele din curte tot schelălăia,

Bucuros la culme și foarte-agitat

De un musafir chiar neașteptat!

Băiatul stăpânei a venit la mare,

Aducând cu sine multă încântare.

Ea  rămâne acasă, că pleca la el,

Iar motanul leneș a rămas la fel,

Tolănit la soare cu puiul de cioară,

Visând la hamsie, până-n prag de seară!