Femeia și bărbatul, două lumi într-una

Povestea părintele Marius Moșteanu într-una din predicile sale despre cum arată sufletul omenesc, o pictură înfățișând un înger scormonind după o fărâmă jar într-un morman de cenușă. Și tot părintele vorbea despre îngerul slobozit de Michelangelo dintr-o treaptă de marmură pe care pășea ca să intre în casa unui prieten. Citind aceste rânduri despre feminitate pe care le-am transcris după înregistrarea conferinței părintelui de la Biblioteca Județeană Constanța, veți fi aidoma acelei fărâme de jar care capătă putere să strălucească și să sporească în strălucire, descoperită în cenușă de înger, de părintele Marius! Vă veți redescoperi pe voi înșivă dar și unul pe celălalt, în cea mai frumoasă versiune a voastră de până acum, cea de astăzi!

A vrut cineva să tipărească o carte cu ceea ce își dorește o femeie și după ce s-au scris toate cele, cartea arăta într-un mare fel, numai prima parte din ea, primul capitol, ajungea cât pentru un volum întreg! Dar, când au solicitat ”bun de tipar”, femeia respectivă a spus că s-a răzgândit! Nu s-a mai tipărit această carte.

Ei bine, tema de astăzi este una a lunii, luna martie. Pentru mine, luna martie înseamnă firul de grâu sau de gazon care iese prin asfalt. Știți de ce iese prin asfalt?! Pentru că mămica lui nu i-a spus niciodată că există drumuri închise! Iese prin asfalt pentru că drumul lui este spre lumină și nu se va opri până când nu ajunge la lumină! Firul de gazon va ieși, chiar dacă nu ar exista nici cea mai performantă putere de penetrare a unui asfalt! De ce?! Pentru că mama lui, Pământul, l-a încălzit suficient și l-a educat că nimic nu poate să îi stea în față, până când nu se întâlnește cu lumina! Luna martie, care aduce și firul de mărțișor unde se împletește viața în totalitatea ei, sîngele și limfa care ne inundă tot trupul nostru, are un simbol, ghiocelul. Dumnezeu mi-a rânduit să vă pot spune astăzi o poveste a ghiocelului, pe care nu am știut-o până aseară.

Un ghiocel, într-o pajiște plină de frați mai mari și mai mici, a auzit un copilaș că îl ia pe vecinul de lângă el și spune:

– O să îl duc mamei!

Atât de curios a rămas ghiocelul care l-a auzit pe copil, încât s-a întrebat cine o fi mama și ce o însemna mama, de merită să se rupă așa o comoară de ghiocel cum a fost fratele lui, care a plecat să se întâlnească cu o astfel de ființă! Și a întrebat un ghiocel mai bătrân, care înflorise și cu un an înainte:

– Nene, nu te supăra, ce este aceea o mamă?

– Dar de ce mă întrebi, măi puștiule?!

– Pentru că, uite, fratele meu de lângă mine a fost smuls de mânuța unui copil care a spus că o să îl ducă mamei lui! Ce e aceea o mamă?!

– Măi puștiule, mama este cel mai frumos dar pe care Dumnezeu l-a lăsat ca să continue creația lui și să știi că trebuie să strălucești atât de tare încât să meriți ca mâine, când va veni un copil, să fii și tu smuls să ajungi în palmele unei mame și când vei ajunge în palmele ei, să știi că mai sus de atât nu poți să ajungi în lumea aceasta! Asta este mama.

Mai înainte de toate, mama este femeia și gingășia însăși. Mama este cea care transformă tot ceea ce înseamnă emoție în creație. Mama este aceea care atunci când are mai mulți copii, îi nedreptățește pe toți în cel mai suav mod de a gândi nedreptățirea, pentru că va ajuta întotdeauna pe cel mai neajutorat și pe cel care merită cel mai puțin dintre cei pe care îi are în familie. Întotdeauna, din punctul altora de vedere, ea va pierde timp cu cei care nu dau doi bani pe ea. Îi va nedreptăți pe toți numai să stea lângă cel mai bolnav, pentru că cei care sunt sănătoși nu au nevoie să fie mama lângă ei. Ei, această ”nedreptate” înseamnă maternitatea!

Să nu credeți că maternitatea înseamnă, neapărat, naștere de prunci! Nu vă amăgiți! Termenul acesta are legătură cu ceea ce este darul femeii de a crea! Asta înseamnă maternitate! Nu vă luați după cuvinte care seamănă cu altele! A fi mamă înseamnă a crea o atmosferă. A fi mamă înseamnă a crea pe lângă tine tot ceea ce înseamnă act de creație pur. Atunci când o femeie poate să creeze admirație în jur, ea este mamă, a creat acea admirație! Atunci când o femeie atrage privirea cuiva, ea este mamă, a creat maternitate pentru ochii celui care trebuie să își întoarcă neapărat capul după ea! Să nu credeți că mamă înseamnă numai a naște copii! Ar fi nedrept să credeți asta! Ar fi nedrept pentru că mamă este dincolo, mama se unește cu ideea de creație! Mama se unește cu tot ceea ce este mama creată să facă, să ducă mai departe tot ceea ce înseamnă viață! Dar ce înseamnă viață?!

V-ați întrebat vreodată dacă ați înțeles viața? Știți când o puteți înțelege? Atunci când nu vă mai temeți de moarte. Știu că poate pentru unii sună foarte, foarte dur, dar trebuie să își dea seama că, de fapt, dacă vrem să înțelegem viața, trebuie să o luăm de la zero. Cum se împacă însă această înțelegere a vieții?!

În ultima vreme sunt foarte multe ”izvoare” din care învățăm cum să ne vindecăm, cum să avem o viață mai liniștită și încet, încet, lucrurile se întorc către secolul al IV-lea, adică la Rugăciunea Inimii, adică la legătura dintre respirație și suflet! Se inspiră, se ține respirația, se expiră.

Ca să înțelegeți viața, vreau să faceți în seara aceasta un experiment. Eu îl fac mai de mult, ca să pot să am curaj să vi-l spun și dumneavoastră. Inspirați până când simțiți că v-ați umplut plămânii și apoi opriți-vă în acea apnee, cât puteți. Mie mai mult de un minut, un minut și jumătate nu mi-a ieșit până acum, îmi iese de fiecare dată dar nu pot să depășesc neputințele mele. Țineți apneea cât puteți dumneavoastră, puteți și jumătate de minut, nu trebuie neapărat să fiți într-un anumit fel. Apropo, să știți că știu și recordul mondial, care este de 23 de minute, dar nu vă apucați acum să vă antrenați pentru așa ceva, pentru că nu este cazul! Eu mi-am făcut temele! În momentul în care creierul simte această apnee, intră în panică. Cel mai frumos lucru pentru creier este să intre în panică, să spună:

– Da, de acum pot să mă resetez!

În momentul în care creierul a simțit că a venit vremea resetării, expirăm. Expirăm ca un șuierat, ca o eliberare și apoi începem inspir – respir normal, numai că trebuie să aveți grijă ca inspirul să fie de două ori mai mic ca durată față de expir. Inspirați cinci secunde, expirați zece secunde și așa mai departe, preț de două minute și jumătate, că este suficient pentru resetare.

Ce o să învățăm din asta?! O să învățăm cum să ne comportăm cu noi pentru că sigur veți găsi răspuns la toate provocările! Creierul provocat cu o apnee vă va scoate din niște cotloane ale informațiilor pe care nu le-ați citit niciodată, pentru că noi suntem conectați într-o universalitate extraordinară care este Dumnezeu și creierul vă va da soluții pentru toate! Vă aduceți aminte de exprimarea românească ”dacă vrei să rezolvi o problemă, dormi cu ea în cap”? Despre asta este vorba! Dacă aveți o problemă pentru a doua zi sau a doua săptămână, așezați-o frumos în cap și acum, după rețeta pe care v-am dat-o, să știți că în trei minute puteți să aflați exact ce este de făcut! Dar vă mai spun ceva, mai este o condiție, să fiți convinși că așa stau lucrurile și un subcapitol, tot ceea ce ni se întâmplă ni se întâmplă cu un rost!

Da, este vorba despre feminitate și maternitate, acesta este rostul! În fiecare dintre noi există feminitatea și maturitatea și mai ales maternitatea! Numai că noi am fost învățați greșit să ne uităm la celălalt ca fiind femeie sau bărbat! Toți avem aceleași daruri, numai că noi, amestecând rolurile, nu facem altceva decât să încurcăm actul creației. Fetelor, nu vă cere nimeni să fiți ”bărbate”, decât lui Zoe i se cerea ”Zoe, fii bărbată!”. Și la fel, băieților, nu vă cere nimeni să fiți fetițe! Aveți în voi lucrurile acestea, firești, dar feminitate nu înseamnă neapărat să ai tocuri de 15 sau rujul cel mai strident! Feminitate înseamnă și gândul că ”și băieții plâng câteodată”! E feminitatea lor, dacă știu să și-o cultive, vor avea parte de cel mai frumos dar, acela de a trăi feminitatea în cel mai frumos mod, de a trăi feminitatea într-o stare în care actul de creație nu ține neapărat de gen! Acum să nu credeți că eu sunt neapărat un agent al dorinței unora de a ne alinia toți pe o cărare! Nu. Eu vreau să vă spun că tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru se întâmplă cu un rost și rostul este pentru noi, pentru fiecare dintre noi!

Acum am să vă spun câte ceva despre cele două lumi. Da, sunt două lumi, suntem două lumi, masculinul și femininul! Să nu încercați să îl cunoașteți pe celălalt, în orice tabără s-ar afla, cu mintea pe care o aveți! Este cea mai mare greșeală! Așezați-vă în mintea celuilalt! În mintea lui este mai simplu, că bărbații au niște traiectorii foarte clare! De exemplu și într-o afacere, se întâlnesc doi bărbați la o bere sau la un whisky și din prima frază, deja, celălalt știe ce posibilități are cel cu care vorbește și deja se rezolvă și contractul și fiecare știe ce procent are din afacerea respectivă! Și bineînțeles că ambii pleacă cu gândul că l-a fraierit pe celălalt, dorm fericiți amândoi și s-a făcut cea mai importantă afacere de pe fața pământului! Dar când se îmtâlnesc două femei, aici problema se complică foarte tare! Când se întâlnesc două femei la o ceașcă de cafea sau de ceai, dacă sunt mame amândouă, discuția se începe cu nașterile! De când l-a cunoscut pe ”nemernic”, bineînțeles, și până când au apărut adevăratele genii ale planetei care sunt tot bărbați dar sunt ”fiii lor”, nu fiii mamei soacre! După ce se termină discuția cu partea de nașteri, începe cea cu partea de școli, iar pentru partea de afaceri nu mai este timp! Se despart cele două, pleacă spre casă și problema este următoarea: după ce au ajuns acasă, ambele părți se întreabă cum a rămas! Că nu prea a rămas! Asta este lumea femeilor vizavi de lumea bărbaților în lumea afacerilor!

Acum revenim la cele două… planete! Ce vor bărbații și ce vor femeile de la partea cealaltă?! Știți că femeilor li se deschide un anumit… canal! Femeile cred ceea ce aud! Bărbații admiră și cred ceea ce văd! Știți care este efectul? Bărbații mint și femeile se fardează. Va să zică, suntem două lumi total diferite și dacă reușesc să vă creionez câte ceva despre cele două lumi, înseamnă că mi-am făcut datoria pe seara aceasta și nu numai! Lumea bărbaților este o lume și acum am voie să spun, norocul meu că sunt bărbat, este o lume superficială și asta este puțin spus! Completă fără să faci nimic, iar e puțin spus! ”Las-o așa că merge așa, las-o că merge și așa și chiar este mai bine așa”! Asta este lumea bărbaților! În partea cealaltă, dacă se apucă un bărbat să judece lumea lui numai cu mintea lui, o să mănânce conserve tot restul vieții! Un bărbat trebuie să aibă grijă să se așeze puțin și în partea cealaltă, a femeii, pentru care nimic nu este suficient, nimic nu este bine așa cum este și nimic din ceea ce ți se pare a fi în ordine nu este la locul lui. Acum știți cu povestea baricadei, pe ce parte a ei te afli. V-am mai spus-o dar îmi place foarte mult să v-o amintesc. Când a venit Ion la spovedit și preotul a spus:

– În sfârșit, aflu și eu care este problema de îmi dispar găinile!

Și l-a pus pe Ion sub epitrahil și l-a întrebat:

– Ioane, ia spune-mi, cine îmi ia din găini?

Și Ion a scos capul de sub epitrahil și a spus:

– Părinte, nu se aude!

– Măi Ioane, cine mi-a luat mie din găini? Știi ceva?

– Măi părinte, nu se aude!

– Hai, măi Ioane, cum să nu se audă?! Hai să îți spun la ureche!

– Nu, părinte, uite cum facem. Dă-mi, dumneata, patrafirul și stai dumneata jos, să vezi că nu se aude!

Și-a pus Ion epitrahilul și a întrebat:

– Părinte, pe la Maria mea mai treci dumneata, câteodată?

– Măi Ioane, nu se aude!

Cele două lumi trebuie să fie văzute într-o anumită simbioză. De exemplu, ca bărbat, când te duci spre casă, ai gânduri… savante că ai făcut în ziua respectivă marea cu sarea, spui tu că dacă ți-a ieșit un 10% din afacere, asta înseamnă că deja poți să o declari că este de 200%, simți că dacă deja îți poți permite să propui un weekend pe undeva sau un city break, ai făcut gaură în tavan și dacă nu asculți lecția din seara aceasta, ai încurcat-o când ai ajuns acasă! Vii încărcat cu tot ceea ce trebuie și spui:

– Gata! Am făcut extraordinar! Dragă…

Nu apuci să spui pe ”ă” lung, cum vrei tu să spui ”dragă”, că deja la ”dra…” s-a așezat frâna de mână și aia de picior și s-a întors vehiculul, stil drifting!!! Și te întreabă foarte clar:

– Ai luat pâine???

A căzut Parisul, a căzut Italia, au căzut toate! N-ai luat pâine! Ce te faci?! Păi, când ți-ai încărcat bateriile că ai făcut afacerea asta și pe cealaltă și o să faceți un city break să vă plimbați pe malul Mediteranei, de ce nu te-ai gândit să o întrebi ce mai aveți nevoie, când ajungi acasă?! Dar te-a întrebat cineva ceva?! Asta este prima regulă! Pacea între cele două lumi constă în tăcerea dinaintea întrebării! Care întrebare?! Numai doamna trebuie să pună întrebări! Tu taci până se pune o întrebare și vei trăi fericit până la adânci bătrâneți! Dacă vrei să ajungi bătrâneți fericite! Al doilea principiu major în a echilibra cele două lumi este acela că femeia are întotdeauna dreptate! Este superb! Nu o să vă iasă chiar din prima, să știți, dar pentru cineva care se educă chiar din seara asta, mai întâi o să vă iasă peri albi și după aceea mai vedem dacă v-a ieșit și partea cealaltă! Noi ca bărbați, pe lângă acea superficialitate înnăscută, că ăsta este darul nostru, avem puține daruri dar sun fixe, superficialitate și mulțumire de sine:

– Totul este superb! Superb!!! Dragă, a fost perfect!

Eu care mă antrenez de atâta vreme că am antrenorul lângă mine (n.a. soția), m-a antrenat cu diverse greutăți și diverse lucruri care să îmi taie din entuziasmul cu care eu sunt lăsat de la mămicuța mea să funcționez, am supraviețuit! Am supraviețuit de mă mir și eu!!! Să fim amândoi pe scenă, vă imaginați ce mare lucru este acesta?! Și să vorbesc eu, nemernicul?!

– De aceea noi acasă ne alintăm ”Lajumate.ro”! (n.a. doamna preoteasă Elena)

Da, adică dacă îmi spune că trebuie făcut ceva, eu fac până la maxim jumătate, crezând că am făcut tot! Culmea este că eu sunt convins că am făcut tot! Și când mă uit, așa, perplex, eu chiar sunt sincer, dar îmi dau seama, totuși, în sinceritatea mea, că există ceva care nu funcționează așa cum văd eu, dar mă amăgesc să spun că poate acum iese! Nu mi-a ieșit niciodată!

Am să răspund la o întrebare. Acum vreo câteva luni bune, doamna a vorbit pentru prima dată de pe această scenă, la lansarea de carte a doamnei Lăpușanu și a fost ”vânată” de niște coleguțe jurnaliste, iar acum m-au întrebat pe mine dacă pot să o abordeze pe doamna, ca să îi ia niște interviuri. Și eu nici nu știți că am de vreo două luni această sarcină și am primit mesaje, să mă întrebe dacă am vorbit cu doamna. Și am avut curaj, până la urmă și i-am spus:

– Uite, dragă, ce te așteaptă…

Eu convins că am punctat cum mă tot învăț eu să gândesc și cum v-am și spus cu problema din cap, am crezut că am rezolvat-o. Da, am rezolvat-o, dar nu așa cum credeam eu! Pentru că mi-a dat imediat replica pe care am și scris-o să nu o uit:

– Ne ajunge o vedetă în familie!

Punct! Asta este arta de a trăi lângă cineva! Când a fost întrebat Sergiu Celibidache dacă rămâne ceva după el, a spus că după el nu o să rămână nimic pentru că niciun concert nu poate să transmită, tehnica poate să ducă totul la un anumit grad dar concertul lui este ceva care este trăit complet și corect numai atunci. Și a spus:

– Da, nu o să mai rămână nimic. Eu ard aici, tot!

Și a fost întrebată și doamna lui, că vorbim despre feminitate și maternitate:

– Doamnă, cum a fost să fiți soția maestrului Sergiu Celibidache?

– În primul rând, să știți că i-au luat vreo doi ani ca să mă cucerească! S-a învârtit pe lângă mine pentru că în momentul în care el mă curta, eu eram deasupra lui cu mult. După ce m-a cucerit, m-a cucerit și atât! Și mi-a luat și aerul, nu numai apa! Dar cu ceea ce îmi lua el, aceea mă hrănea pe mine!

Va să zică, e greu să trăiești lângă cineva care îți ia și aerul! Eu îi mulțumesc doamnei mele că știe să mă antreneze dar știe și cât de căpos sunt câteodată când îmi pun în minte câte ceva, chiar dacă nu are nicio legătură ceea ce îmi pun eu în minte cu realitatea! Să știți că ce este în mintea mea se va dovedi peste vreo 10, 15, 20 de ani că a fost în regulă, dar acum nu e în regulă! Și totuși, doamna mea mă suportă! Probabil că voi afla diseară mai multe amănunte și cu prima ocazie o să vă spun mai multe!

Vă spuneam cum văd femeile pe bărbați, să vă spun acum cum văd bărbații femeile! În atât de superficiala abordare a tuturor temelor, bărbații le văd pe femei prea preocupate cu lucruri care nu au nicio legătură cu realitatea. Întreabă un bărbat ce faceți mâine și o să îți răspundă:

– A, o să vedem!

Dar întreabă o femeie ce o să faceți mâine și o să vă spună și ce o să faceți mâine peste un an și jumătate, zi de zi, oră de oră, secundă de secundă, absolut tot! Și bărbatul spune:

– A, da?!

Fetelor, să nu credeți că au învățat ceva sau au auzit ceva! Vă amăgiți! Acestea sunt niște… prestidigitații masculine! Când vedeți un bărbat că se uită așa, fix, el de fapt numără oile sau cel mult se gândește când să atace să intre și el cu ceva! Știu pe cineva care era atât de prins într-un dialog, încât când a venit și momentul ca cel întrebat să își încheie expozeul, și-a dat seama că uitase întrebarea! De ce?! Pentru că noi ne ducem cu mintea într-o zonă în care dacă celălalt are o pauză cum este apneea pentru creier, rămâne suspendat! Dar știți de ce viața este atât de frumoasă, cum o văd eu că este frumoasă, nu cum o prezintă alții? Tocmai pentru că există două lumi într-una! Este ca la balsamul acela de păr, 2 în 1! Femeia și bărbatul. Când pleacă femeia într-un city break, zici că se mută și îi spune bărbatului:

– Dar de ce ți-ai luat și… borseta aia?! Ține de trolerul ăsta!

– Păi, dragă, mai am și eu câte ceva!

– Ai degeaba!

Când te duci la baie în camera de hotel, vezi 20 de sticluțe din partea hotelului, care sunt date la o parte, și apar 30 de sticluțe din partea doamnei! În momentul acela, nu intrați în panică! Să știți că pe cap, băieților, dacă mai avem păr, ne spălăm tot cu ce găsim acolo de unică folosință, shower gel, shampoo și așa mai departe! Nu trebuie să vă faceți probleme cu ce puneți în bagaj, că nu aveți bagaj! Aveți un mare avantaj! De exemplu, când mergeți cu avionul, veți primi niște informații foarte prețioase, ”în cazul puțin probabil de depresurizare a aeronavei”, cade masca, trebuie să îi ajuți pe ceilalți, îți pui tu masca să nu o iei razna, după care mai spune ”nu plecați cu nimic, lăsați bagajele acolo”! A trăi frumos în viață înseamnă a nu uita principiul acesta, nu vă întoarceți după bagaje! Bagaj înseamnă și un gând, bagaj înseamnă și șamponul 3 în 1! Viața e frumoasă, dacă nu ai bagaje!

Viața între bărbat și femeie este frumoasă numai atunci când o iei de braț, deși ai cărat cinci, șase trolere până la instalarea în resort, dar o iei de braț și mergi mai departe. Să nu crezi atunci în romantismul femeii care nu merge decât până vede prima imagine a unui apus, dacă te-a dus toată ziua prin soare și în momentul acela începe să se țeasă deja ce o să facă atunci când va ajunge acasă! Nu întrebați în momente romantice despre răsărituri sau despre apusuri, pentru că o să aflați câte fisuri are peretele din baie, câte pete de la nepoți sunt pe două ziduri și când promiteți că în sfârșit vă apucați de zugrăvit! Și se duce totul! Și cine a început?! Păi, iertați-mă, nătărăul care a pus întrebări! Asta este feminitatea și maturitatea, nu am venit să vă vorbesc așa, din povești! Sunt foarte realist! Aș vrea să plecați în seara aceasta cu un bagaj foarte important, al unui realism plăcut, nu al unui realism care să vă încrețească frunțile! Nu, unul care să vă descrețească frunțile încât să spuneți:

– Da, măi, așa este! Eu am fost nătărăul! Trebuia să tac!

Dacă o să tăceți prea mult, o să vă întrebe de ce tăceți. Să nu credeți că vrea să afle, asta este o provocare! V-ați prins! Nu, să vă întrebe și a zecea oară, nu răspundeți! Lăsați întrebarea să treacă pe lângă dumneavoastră, pentru că numai așa nu vă poate răni de tot! Dacă vedeți că vi se lasă o poziție de tragere, nu vă băgați!!! Acolo este capcana cea mai adâncă, să te apuci să faci pe deșteptul pe cine știe ce treabă! Și atât îi trebuie, vine acasă și spune:

– Știi când eram la Nisa și ne uitam așa și ai zis că ne apucăm și noi de baie?

Vreau să plecați spre casă cu gândul că aveți tot ce vă trebuie, inclusiv fisurile acelea din baie sunt acolo că așa trebuie! Bărbatul le vede ca pe ceva firesc, bine, ele chiar sunt firești, dar doamna parcă are un laser și un microscop cu baleiaj și vede din fisura aceea că ne cad pereții!!! Și ce ne facem?!!! Între aceste două lumi credeți neapărat că noi suntem datori să amestecăm lucrurile? Nu.

Pe mine mă urmărește un experiment de când eram foarte, foarte mic, adică sunt și acum mic, dar foarte, foarte mic nu de statură! Eram până la a mă duce la școală și aveam niște zahăr tos peste care am stors o lămâie și am amestecat acolo frenetic pentru că nu se amestecau dar am amestecat până când aproape că am reușit. Nu pot să spun că am reușit de tot dar când am obosit și am lăsat puțin paharul, m-am dus nu știu ce să fac și când m-am întors, cristalele erau din nou în pahar. De abia mai târziu, la Chimie, am învățat despre imiscibilitate. Nu vă agitați prea tare, femeia se cristalizează atunci când ai întors capul! Și tu te uiți și nu îți vine să crezi, până atunci ai amestecat la zahărul acela cu lămâie până s-a făcut o pastă, iar acum vezi numai cristale. De ce ne pierdem timpul?! Pentru că avem o educație greșit lansată! Avem conștiința că există o singură lume. Știți care este problema? Există câte două lumi în fiecare familie, dar din punctul de vedere al strategiei adevărate, trebuie să nu uităm că nu sunt granițe ca la Spațiul Schengen, până aici intri, de aici încolo arăți pașaportul! Nu, totul este în indiviziune, adică dacă vedeți un cablu în casă și tu spui că jumătate este pe aici, mai bine taci! Jumătatea este întotdeauna transversală, asta înseamnă indivizibilitate!

Eu personal vă spun de la înălțimea modestă a unei vârste de 60 de ani că nu este așa cum ați învățat la școală cu lumile noastre, lăsați-o așa că este mai bine! Nu stricați echilibrul pentru că între lumea masculină și feminină mai există o problemă! Femeia vrea întotdeauna să se lămurească lucrurile și când auzi întrebarea dacă e albă sau e neagră, ai încurcat-o rău de tot! Atunci trebuie să înveți să taci, să-ți muști limba la orice respirație! Apnee totală ca să vă meargă bine, panica să fie cu transfer! Nu încercați să lămuriți lucrurile până când nu aflați ce lucruri!

Știți acum despre cineva care a venit așa, foarte spășit:

– Dragă, știi, eu vreau să îți fac o mărturisire.

Și așa de mult s-a impresionat doamna încât a spus:

– Auzi, dar nu ai puțină răbdare să îți fac și eu o mărturisire? Poate îți va fi mai ușor? Uite, iau asupra mea…

O femeie așa-zis bărbată, a luat taurul de coarne și i-a spus:

– Uite, când erai tu în armată, m-am dus cu vecinul Vasilică, când ai venit tu din armată și ne-am certat noi, o dată, am fost cu vecinul Costel…

I-a mai spus despre niște aventuri, iar lui îi cădea fața din ce în ce mai mult și la un moment dat, doamna i-a spus:

– Uite, acum, da, poți să spui și tu!

– Am lovit mașina puțin pe dreapta.

În orice diplomație, cine deschide gura prima dată pierde! Lăsați întâi pe celălalt să se destindă și să spună ce vrea, practic! Poate că vrea un lucru pe care chiar puteți să îl faceți! Să nu credeți, de exemplu, că tot ce vrea femeia, un bărbat nu poate să facă! Poate! Poate să tacă, poate să accepte, poate să mimeze, poate să se gândească în altă parte, poate foarte multe lucruri, dar dacă el este presat că nu poate, atunci să știți că chiar nu o să poată! Nu vreau să plecați de aici să credeți că trebuie să fiți neapărat vicleni. Nu, dar dacă vreți să mai fiți lângă cineva adevărat, învățați să îl lăsați pe celălalt să vorbească primul! Lumile noastre nu sunt antagonice, sunt ca fermoarul, dacă nu ar exista într-un sistem de roți dințate dinții, nu s-ar putea mișca tot angrenajul! Aici suntem, la dinții aceștia care lucrează! Dacă nu am avea păreri diferite, nu s-ar mișca nimic! ”Gândim la fel”. Pardon, am un mic asterix! Când bărbatul spune că gândim la fel, este într-o totală necunoștință de cauză! El crede că gândește la fel sau începe să își dea seama că ar trebui să schimbe ceva, dacă ar ști exact, nu s-ar mai lăuda niciodată că… gândim la fel! Nu, nu gândim la fel! Gândim ca celălalt ca să ne meargă bine și să trăim mulți ani fericiți pe pământul acesta! Asta da, dar e greu să o recunoști! De ce este greu să o recunoști? În ziua de astăzi, mai greu este pentru femeile frumoase. Mult mai greu! Știți care este preocuparea numărul unu? Să nu creadă ceilalți că au fost promovate pentru frumusețe, să nu creadă ceilalți că pentru cine știe ce aranjamente au ajuns ele pe o anumită poziție și pe lângă femeile frumoase trec așa-zisele fete normale și își văd de treaba lor și dorm noaptea liniștite, pe românește, bine merci! De ce să nu învețe unele de la altele cum se trăiește?!

Eliberați-vă de grija părerii altora! Pentru că este valabil și pentru o tabără și pentru cealaltă, gândiți-vă că dacă nu ați avea atâtea întrebări legate de cum se vede din partea cealaltă ceea ce faceți, ați avea energie suficientă încât să mergeți mai departe așa cum se cuvine!

Trebuie să intru și în subiectul acesta al vestimentației. Ați auzit de dress code pe la toate întâlnirile, ați constatat și dumneavoastră cum se îmbracă o generație, cum se îmbracă alta, am ajuns la o concluzie pe care trebuie să v-o spun cu sinceritate. Îmi place să văd omul dincolo de haine, dincolo de piercing-uri, dincolo de tatuaje, dincolo de botox și dincolo de orice! Omul de dincolo este adevărata valoare! În momentul în care aveți conștiința că fiecare împunsătură de ac dintr-un tatuaj este făcută ca să se atragă atenția cuiva, că nimeni nu se tatuează degeaba, atunci veți înțelege valoarea omului. Omul este dincolo, dincolo de privirea abătută, dincolo de ceea ce se vede. Omul este ceea ce nu se vede și ceea ce trebuie să fie perceput nu cu ochii aceștia care văd lumina care se reflectă din celălalt, ci cu ochii ceilalți, care sunt la spate, pentru că occipitalul este în spatele creierului, ca ochiul soacrei, da! Trebuie să îi transmitem noi frumusețea din oameni. Nu mai judecați oamenii după cum sunt îmbrăcați! Nu mai judecați pe cineva numai după prima înfățișare!

Încercați să înțelegeți ce înseamnă feminitatea, frumusețea stă în ochii privitorului! Știu că asta poate să fie scrisă pe o oglindă, dar este o realitate, cel care privește face frumusețea! Dacă îi spun cuiva că m-am întâlnit cu un om frumos, imediat pot să fiu corectat:

– Cine, măi, hidoșenia aia?! Tu n-ai văzut câți cercei avea?

Dacă pe mine mă întreabă cineva cu ce era îmbrăcat cineva sau dacă era blondă sau brunetă, bine, acum nici nu mai este relevant, că am poze pe Instagram cu fete la care am scris ”platinat” și acum sunt brunete, erau crețe și acum sunt… îndreptate, nu mai e relevant nimic, dar mă bucur că nu îmi ocup memoria cu culoarea părului cuiva sau cum era îmbrăcat cineva. Frumusețea cealaltă îmi va da voie să văd inclusiv după ce se schimbă ceva că omul, de fapt, rămâne la fel!

Mai am un capitol: ”Femeia, eterna poveste”. Să știți că femeia este dincolo de poveste, este povestea însăși. Nu sunt cuvinte mari. Ca să fie povestea însăși, femeia trebuie să fie povestită! Cum?! Femeia trebuie să aibă, în primul rând, grija să lase o doză de mister în spatele ei. Povestitorul are voie atunci să vorbească despre ce nu s-a văzut. Un povestitor adevărat va descrie misterul din spatele unei femei, numai că din păcate, educația zilelor noastre o așează pe biata femeie într-un inchizitoriu, trebuie să se întoarcă și să explice de ce este așa și nu invers, de ce este îmbrăcată așa și nu altfel, de ce a zâmbit când trebuia, chipurile, să tacă și de ce a plâns când trebuia să râdă și invers! Încercați să fiți și atât! Restul este povestea, lăsați povestea să curgă, lăsați povestea să meargă mai departe! Vedeți, în termenii cei mai laici și profani se spune despre legătura dintre Maica Domnului și Iisus și nu mi-o luați în nume de rău, era o încredere absolută a unuia față de celălalt. Ea spunea despre El că este zeu și El spunea despre ea că e Fecioară! Aici este Taina! Pentru că dincolo de această înțelegere a unuia față de celălalt stă feminitatea și povestea în care femeia este superbă! Dacă o să îmi spuneți că nu este așa, vă dau un singur răspuns: înseamnă că nu se comportă ca atare și nu mai este vina nimănui! Străduiți-vă să fiți și veți fi povestite! Străduiți-vă să fiți în povestea cuiva!

Înainte, când mergeam cu trenul pe la școală, cel mai minunat mi se părea că voi vedea oameni pentru singura dată în viață! Până la Buzău, de exemplu, mergeam  numai cu personalul, că nu exista alt tren și erau 31 de stații, le știam la un moment dat și pe de rost, și era un tren de noapte care ne ducea la școală. Aveam parte de el de șase ori pe an, în cinci ani de 30 de ori am mers cu trenul și am văzut oameni de cele mai multe ori pentru o singură dată în viață. Încercați să faceți un experiment de genul acesta!

Viața unui om pentru mine este fix bucata aceea de timp pe care am trăit-o împreună, după care nu dispare omul acela! Omul acela este o sămânță în mintea mea și este povestea mea despre cel pe care l-am văzut singura dată în viață! Asta este maternitatea pentru femei, pentru că ele așa o trăiesc! Când se întâlnesc cu o persoană pentru o singură dată în viață, ele creează reciproc anumite lucruri care rămân acolo. Acesta este sensul, ”femeia, eterna poveste”. Femeia face ca povestea să continue, femeia face ca noi să ne simțim bine în seara aceasta. De ce?! Pentru că noi din partea aceasta masculină, plină de promisiuni despre care știm dinainte că nu o să le ținem, dar ne încărcăm cu entuziasm că o să facem de acum înainte, știm să vedem și să povestim frumos! Nu este nevoie de mai mult, aici este taina poveștii! Am ajuns la concluzia că chiar nu este nevoie de mai mult!

Omul trebuie să trăiască lângă celălalt ca și când îl vede, îl simte complet și prin el urmează ca povestea lui să meargă mai departe! Povestea noastră, de exemplu, a început în 1984, deci, deja sunt 41 de ani de poveste. Și unde este povestea?! Nu este așa cum m-ați auzit pe mine sau cum vi s-a părut că m-am văitat, este și atât! Am fost în stare să depănăm împreună povestea unui destin! Și ca să mă înțelegeți mai bine, din toate măsurătorile și calculele apicultorilor, o albină lucrătoare vara trăiește 40, 45 de zile maxim și în medie, pentru că nu toate albinele au același rol, ele nu produc de unele singure mierea, una culege, alta aerisește, alta îngrijește puietul, alta matca, alta este arhitectul care măsoară dimensiunea fagurilor și, în medie, într-o viață, o albină produce o linguriță de miere. Luna de miere vă spune ceva? În această lună de miere se întâmplă povestea feminității. În această linguriță de miere care înseamnă destinul unei creații a lui Dumnezeu complete există povestea feminității, albina.

Așa cum v-am obișnuit, o să las loc și întrebărilor dumneavoastră.

– Ce înseamnă să fii femeie bărbat? Am avut surpriza ca acum câteva zile, soția unui beneficiar să îmi spună că ea mă vede femeia bărbat.

– Este o provocare extraordinară! Femeia bărbat este o creație proprie. Înseamnă că ea a lăsat impresia aceasta. Înseamnă că s-a îmbrăcat în… salopetele care nu îi aparțineau, dar există și varianta asumării! Femeia nu e rău dacă este bărbat! Femeia nu este rău dacă este prea sensibilă față de vremurile pe care le trăim, cu o singură condiție: să își asume!

Dacă ne asumăm că atunci când constatăm un defect, ne apucăm să îl facem, acum să știți că m-am transferat de multe ori și în mintea femeilor și îmi permit să vă spun asta. Știți de ce o femeie așa-zis bărbat, eu nu îmi permiteam să spun astfel, norocul meu că pot să citez pe cineva, dar știți de ce această femeie bărbat, atunci când constată o… defecțiune își suflecă mânecile? Pentru că este convinsă că un bărbat nu este în stare. Dacă își asumă așa ceva, nicio problemă, dar s-ar putea ca la două, trei intervenții de genul acesta, bărbatul lângă care este și despre care ea consideră că nu poate să fie altfel, chiar nu va mai face nimic. De ce?! Pentru că îl antrenează la somn, îl antrenează să lase un timp de reflecție și un timp de comoditate, dar nici aici nu este rău! Cu aceeași condiție, să își asume! Dacă însă i se pare că din afară, situația se vede diferit, atunci să își asume schimbarea! Să nu credeți că schimbarea are nevoie neapărat de publicitate, să anunțăm că de acum încolo ne schimbăm! Nu. Nu trebuie să spui nimănui!

Dacă până acum ați fost obișnuită ca atunci când se oprea mașina la aeroport să vă dați jos, să luați trolerele, să le duceți la înfoliat și după aia să duceți și mașina în parcare, ați făcut așa pentru că nu ați știut că puteați să faceți și altfel, ori că v-ați asumat lucrul acesta, ori că erați sigură că altfel nu vă încadrați în timp, dar puteți face un experiment! Mergeți la aeroport cu prima ocazie, în aceleași condiții, iar când se oprește, stând în dreapta, stați pur și simplu. Credeți că omul de lângă dumneavoastră, cel de la volan, va sta ”nemernicul” la fel? Va dura la început, câteva secunde bune, un minut, două, trei, dar aveți răbdare, dacă începeți să faceți un experiment, faceți-l până la capăt! Poate vă așteptați să vă întrebe ce s-a întâmplat, dar nu o să vă întrebe nimic, nu este așa de prost cum credeți! O să își ia curaj și avânt și o să își aducă aminte, până la urmă, că poate să facă un gest de a vă deschide portiera, poate face un gest de a lua trolerele din portbagaj și atunci ați câștigat. Dar, iertați-mă, numai dacă vreți!!! Dacă nu, continuați-vă dress codul de salopetă și mergeți înainte! Știu foarte multe doamne care se simt foarte bine și la locul lor cu aceste situații. Nu au decât, le felicit! Cam cu atât vreau să rămâneți în legătură cu această situație a femeii bărbat! Femeia bărbat vreau să nu o luați peiorativ, nu merită nici ea, nici dumneavoastră care puneți etichete. Femeia bărbat este o realitate! Nu vreau să vorbesc despre femeia bărbat creată de destin, e alt capitol, dar dacă vreți să schimbați ceva, în primul rând, fetelor, nu sunteți datoare să dați nicio explicație.

– De ce simt că mi-am intrat mai bine în feminitate de când sunt împreună cu iubitul meu?

– Îl felicit pe iubit, pentru că de acolo pornește toată povestea! Dacă el a știut să îi spună ”draga mea”, atunci când ea avea urechi pentru așa ceva, înseamnă că el, de fapt, i-a arătat o oglindă. Sunt foarte mulți bărbați care nu știu să arate oglinda femeii. Consideră de exemplu că ”și eu” înseamnă ”te iubesc”! Nu, nu este așa, dacă femeia de lângă tine spune ”te iubesc”, apoi tu trebuie să îți găsești cuvintele, să îți găsești posibilitățile maxime de a fi peste acest ”te iubesc”! Nătărăul zice ”și eu”!

Dacă femeia se simte mult mai bine după ce stă lângă cineva, meritul este al acelui cineva! Îl felicit pe el, dar o felicit și pe ea, pentru că ea a acceptat să fie lângă cine trebuie, cine îi trebuie ei! Pentru că o femeie poate să fie într-o zonă în care o sută de bărbați îi spun că o iubesc și o venerează și ea nu va auzi nimic, dacă nu va vorbi cel pe care ea îl iubește! Pentru că de fapt, nu noi, bărbații, alegem, niciodată! Noi suntem cei aleși și dacă știm să mulțumim celei care ne-a ales, atunci o vom face și pe ea să se simtă exact cum a spus cea care chiar a simțit că de când este cu iubitul, se simte și ea feminină!

– Este în ADN-ul femeii să trăiască sacrificiul sau acesta este coroana supremă a femeii?

– Sacrificiul ține de feminitate și de maternitate, aici este povestea, dar să știți că o femeie care face totul nu va avea niciodată impresia că s-a sacrificat. Numai o femeie asuprită are impresia că s-a sacrificat, o femeie care nu se simte în largul ei! Eu cunosc foarte în amănunt femeia. Femeia este un infinit de posibilități, dar numai cu o condiție, să nu i se pară că îndură ceea ce nu este de îndurat, bădărănia! Asta nu poate să îndure. În momentul în care a apărut această bădărănie, sentimentul sacrificiului este la el acasă și începe să sape și sapă până când trece dincolo de feminitate, adică prăbușește feminitatea. Sapă la o rădăcină și nu mai lasă copacul acesta frumos al feminității să meargă mai departe. Vă rog ceva, când simțiți că v-ați sacrificat, nu vă amăgiți că trebuie să mergeți mai departe, orice ar însemna lucrul acesta! Știu foarte multe femei care dau vina pe alegere, că ar fi mai bună pentru copii, dar ele nu știu că de fapt, copiii care trăiesc într-o toxicitate extraordinară or să le spună mai devreme sau mai târziu că i-a chinuit prea tare și nu merita! Vă spun și eu că nu merită!

Fiți libere, că frumoase sunteți! Fiți voi, fiți și atât! Atunci când clopoțelul acesta al sacrificiului începe să sune, este un semnal că nu sunteți pe drumul bun. Este ca pe cărarea de munte. Urmăriți când plecați către o anumită destinație, ce semn are, un triunghi, trei culori sau două culori vertical sau orizontal și din când în când mai apare semnul acesta. Când apare sacrificiul, înseamnă că au dispărut semnele, drumul acela nu te mai duce la cabana pe care vrei să o ai ca găzduire în noaptea respectivă. Nu vă amăgiți! Ce nu merge, chiar nu merge! Întrebați-vă mai bine de ce ați ajuns până acolo, pentru că atunci când simți sacrificiul, deja este prea târziu.

Dar mie nu îmi place să vă las așa, într-un prea târziu și vreau să vă spun că niciodată nu este prea târziu. Treziți-vă! Femeia este feminină la orice vârstă! Femeia este frumoasă, femeia este sensibilă, nu lăsați ca sacrificiul să vă lase riduri și să vă asprească palmele cu bătături! Nu meritați așa ceva! Dacă ați văzut vreodată mâini aspre, eu am avut ocazia să văd mâini aspre, dar nu la femei aspre, ci la femei blânde care niciodată nu s-au văitat că au făcut vreun sacrificiu. Acela este adevăratul sacrificiu, despre care nu am vorbit până acum! Cel despre care am vorbit eu este o bădărănie!

– Cum cucerește femeia un bărbat și menține în timp misterul?

– O femeie cucerește un bărbat și la început nici nu știe că a făcut-o! Are niște… radare care funcționează la niște parametri pe care nici măcar femeia însăși nu le poate desena, dar ele există! Unde există? Există, în femeie, noțiunea aceasta de feminitate completă. Pentru noi, bărbații, există atracție, interes, competiție, masculinitate alfa, mă rog, altceva! Dar nu putem să fim lângă cineva, dacă nu am fost nu îngăduiți, ci aleși dintr-o sută, dintr-un milion, dintr-un neam! Nu poți să stai cu adevărat lângă cineva, dacă nu ți-a făcut loc să stai lângă, altfel o să crezi că îți permiți să stai deasupra și ai cam încurcat-o!

Cum alege o femeie un bărbat? În primul rând sunt niște calități pe care le solicită. Unu, femeia vrea stabilitate. Și o să vă întrebați de unde știe dacă unul îi oferă sau nu. Nici nu trebuie să știe, ea simte. O femeie vrea să fie așezată cum spunea părintele Arsenie:

– Tată, învățați cum să vă purtați cu femeile! Femeia este împărăteasă, dar bărbatul trebuie să fie în stare să o pună pe tron! El o înscăunează și femeia știe cine este acela care o va pune pe tron!

Cum alege o femeie un bărbat? Nu îl alege după voia anturajului! Degeaba ești cumsecade tu pentru tot neamul tău, degeaba toate mătușile îi spun să te ia pe tine că ești cumsecade, că o să trăiască bine, că ai de toate! Nu este relevant. Știu fete care chiar m-au impresionat prin faptul că mi-au ascultat sfatul și nu au aplecat urechea la diverse posibilități pentru unul sau pentru celălalt și cunscându-le mai multe amănunte din viață, cu atâta asumare și-au dat seama că pe lângă noianul de posibilități pe care îl are cel ales sunt și foarte multe defecte, dar nu vorbeau niciodată despre aceste defecte, pentru că ele practic nu existau decât dacă le scormoneai, decât dacă săpai prea adânc! Tare mult îmi place asumarea pe care numai o femeie poate să o facă! Să îți asumi că stai lângă ”nemernic”! E meritul tău! Este atâta bucurie să constați că poți și să îi lași lui impresia că nu a greșit niciodată, că printre altele, să știți că și un bărbat are nevoie să mai fie și mângâiat din când în când! Acum, fiecare cât poate să aștepte! Unii albesc mai devreme, alții mai târziu, dar să aștepte!

Cum alege o femeie un bărbat? Nealegând, ci simțind! Îl simți că a trecut pe lângă tine și la o sută de kilometri! Simți că există cineva pentru care tot ce înseamnă dragoste vibrează cu ideea ta. Până când modelul din față nu vine în sufletul unei femei care să spună ăsta este, femeia este aceea despre care v-am spus că dacă spun o sută de bărbați că o iubesc, ea nu o să audă până când nu apare cel pe care ea așteaptă să îl aleagă.

– Cum poate o femeie să găsească echilibrul între a fi mamă devotată și a avea grijă și de sine, fără a simți că se sacrifică complet?

– O mamă devotată înseamnă o femeie care știe ce vrea. Devotamentul să știți că are mai multe definiții. Devotament înseamnă să faci pentru alții, chiar dacă nu primești oarece ajutor, dar o femeie poate să rămână și devotată, și feminină, fără să simtă sacrificiul, numai atunci când nu uită că este pe tron! Dacă nu uită că ea este pe tron, toate curg normal, dar să nu lase niciodată impresia că este Cenușăreasa, că este ultima care trebuie să fie ajutată. Și când rămâi după toți să strângi masa, trebuie să o faci cu demnitate și asta se transmite, încet, încet nu va mai rămâne singură după ce pleacă toți. Dar se transmite lucrul acesta despre care vă spun eu, numai într-un singur context, acela în care sinceritatea că ai în vedere și propria persoană funcționează. Dacă începi să te desconsideri și începi să îți plângi de milă:

– Nu o să mă mai ajute nimeni, nu mai e nimic de capul meu, s-au folosit de mine și gata!

Acest lucru să știți că se împrăștie și la cei din jur. Cheia este propria persoană. Prețuiți-vă mai mult! Este un principiu care funcționează! Prețuiți-vă mai mult înseamnă să îl lăsați și pe celălalt să vă ajute, pentru că de cele mai multe ori, perfecțiunea în care lumea feminină se desfășoară nu lasă, efectiv, pe celălalt să ajute. Nu îi dau voie:

– Lasă așa, că nu știi tu!

– Lasă-l, măi, și pe năzdrăvan să spele și el paharele!

– Nu! Nu, că le am de la mama soacră și dacă sparge vreunul?! Că ăsta numai să spargă poate!

Nu așa! Încet, încet, el va avea amputată acea dorință de a vă ajuta! Lăsați-l să vă ajute, pentru că nu puteți să îl obligați, dar fără să vă dați seama, nu l-ați folosit atunci când el avea un minimum minimorum de dorință de a face și el ceva! Cultivați-i această dorință! Nu trebuie să sădiți nimic, numai să udați din când în când sămânța pe care o are și el! Nu uitați că are și el o mamă, chiar dacă este soacra dumneavoastră, ea îl iubește așa cum este!

Apropo, erau doi nepoței care se învârteau prin jurul casei pe acolo și unul întreabă:

– Mami, auzi, dar tati nu are și el părinți?!

– Cum, dragă?! Dar nu sunt bunicul Vasile și bunica Olga? De ce mă întrebi?!

– De ce l-au lăsat la noi și nu l-au luat la ei acasă?

Dacă nu îl lăsați pe bărbat când are o minimă intenție să facă ceva, dacă nu îl lăsați să facă acel ceva, el nu va mai avea niciodată inițiativă. Deci, răspund direct la întrebare. Dacă vreți să nu simțiți sacrificiul, nu vă sacrificați de aiurea! Ăsta este răspunsul!

– De ce tinerii de astăzi se hotărăsc atât de greu să ceară o fată în căsătorie, amânând la nesfârșit?

– Este un subiect foarte, foarte la modă și foarte delicat, în același timp. Pentru că există pârdalnica aceea de comparație. Băieții din ziua de astăzi văd cum se desfășoară viața de familie a unora sau a altora și o compară cu posibilitățile lor. Care posibilități arată în felul următor: dacă îmi iau întâi casă, asta înseamnă că nu mai pot să îmi iau mașină și nu mai pot să fiu văzut și atunci e o problemă, dacă îmi iau un credit pe 30 de ani, îmbătrânesc lângă credit. Dar uită ceva, că lucrurile se fac în comun. Dacă vreți ca ceva să țină, porniți cu chirie, porniți cu autobuzul! Îmi pare rău că nu mai pot să vă recomand Trabantul cu care am început eu, pentru că nu mai există, dar numai așa puteți să aveți marea bucurie să vă trăiți povestea fiecărei neputințe! Degeaba coborâți acum dintr-o mașină pricopsită, dacă acea mașină a venit deodată! Nu, acea mașină ar fi un efect al unei vieți îndestulate și este un efect al vieții îndestulate, dacă începeți împreună. De ce amână atât de mult? Pentru că nu au încredere în ei, dar nu este vina lor, este vina părinților!

Așadar, cei care pun această întrebare, pentru că eu știu că întrebarea trebuie să fie adresată neapărat de către generația de dinainte, nu căutați defectele celorlalți, atâta vreme cât sunteți cauze! Încurajați-i mai mult și nu vă mai comparați cu ceea ce ați fost generația dumneavoastră! Nu neapărat că ați trăit mai bine sau mai rău, dar puneți-vă puțin și în pielea unui tânăr care la 30 de ani știe că va fi supus unor comparații, știe că va fi ținta unor analize foarte, foarte complicate, dacă eșecul bate la ușă! Dar dacă va fi încurajat să meargă mai departe, va merge mai departe. Înseamnă că accentul nu mai cade pe efecte, haideți să fim noi mai atenți. Să lăsăm noi ștacheta puțin mai jos!

Nu au nicio vină tinerii! Societatea credeți că a luat-o razna? Nu, așa a fost mereu, numai că nu am văzut-o noi, atunci, când eram la o anumită vârstă! De exemplu, eu mă uit în generația mea și îmi văd colegii care au aruncat asupra copiilor lor aceleași pretenții pe care ei le-au avut de la viață și deși ei și-au dat seama că nu așa se abordează problema, totuși au rămas la aceeași linie de presiune! Să știți că presiunea pe care o creează generația anterioară este una care îi face pe tineri să amâne, să amâne… Și până când se amână? Până când feminitatea rămâne fără maternitatea firească și încep tot felul de amăgiri, tot felul de eșecuri, de încercări și de multiple traume. Dar, dacă vrem să dăm un răspuns, răspunsul este în noi, nu în generația cealaltă! Lumea este frumoasă, atâta vreme cât femeia rămâne frumoasă și de poveste!

– Ce este de neiertat într-o relație cu un bărbat?

– Ce este de neiertat??? De neiertat??? De neiertat în relația cu un bărbat nu face decât să incrimineze persoana în cauză! Tu ești de vină! Păi, dacă ai ajuns să îți greșească cineva, de ce ai ajuns în situația respectivă?! De ce ești lângă asemenea element care să îți greșească?! Să știți că greșeala este un efect, nu o cauză! Înseamnă că nu ai fost foarte, foarte comunicativă, să vezi ce vrea ”nătărăul” de la viață, nu ai fost atentă să vezi că el, de fapt, nu este chiar așa de dispus să munciți, să munciți, să munciți sau nu este așa de dispus să vă distrați, să vă distrați, să vă distrați! Toate variantele sunt bune, numai că acea compatibilitate nu funcționează! Dacă ajungi să te gândești, măcar, ce nu poate să fie iertat, acesta este răspunsul, e la mine, nu e la celălalt! De ce am ajuns în situația asta? Înseamnă că eu am greșit! Deci, nu cel care a greșit a greșit, de fapt, ci cel care constată greșeala, acela a greșit! De ce? Pentru că trebuie să ia măsuri nu cel care a greșit! Știți că sunt și bărbați care nici nu știu că au greșit? Știu că sună puțin ciudat, dar am să vă explic. Nici măcar nu știe ce te-a făcut pe tine să te răcești, pentru că nu i-ai spus! De unde să știe el că tu ai văzut la tatăl tău că întotdeauna era o vază cu flori în casă?! Poate că el la tatăl lui și la mămițica lui nu a văzut acest lucru! Ce, el trebuie să fie acum Mafalda, să știe ce era în casă la tine?! Spune-i:

– Măi, nătărăule, tu când ai venit la mine cu o floare, nu ți-ai dat seama că eu pentru floarea aia te-am luat?!

De unde să știe el că pentru floarea aia l-ai luat?! Nu are de unde să știe, dacă nu îi atrageți atenția:

– Măi, nătărăule, uite care e treaba! Asta este o vază care trebuie să conțină flori!

Și o să vă spună așa, foarte nonșalant:

– Of, și la trei, patru zile să am ce arunca eu?!

– Măi, și de-ar fi să arunci de dimineața până seara de trei ori, mie asta îmi place!

Ei, să știți că dacă nu i-ați spus lucrul ăsta, puteți să i-o spuneți chiar în seara asta și o să primiți un răspuns extraordinar, dar în gingășia răspunsului vreau să citiți și printre rânduri! O să spună:

– Măi femeie, ești nebună!

Și atunci, cu nonșalanța feminității pe care o aștept că v-am cultivat-o în seara aceasta, măcar, să îi răspundeți suav:

– Da, dar sunt nebuna ta!

Aici este cheia și aici veți constata că el nu mai greșește și că de fapt, nu s-a vindecat el, ci dumneavoastră l-ați vindecat pe el! Asta este conviețuirea frumoasă, două lumi într-una singură! Doi într-unul așa cum trebuie!

– Femeia se spune că este veșnic nemulțumită. Ce facem atunci când bărbații sunt așa? Cum întoarcem rolurile?

– Acest joc care e mai nemulțumit decât celălalt nu face decât să sape un șanț, să sape și să devină prăpastie! Sunt cazuri egale, cel puțin în modestele mele analize, sunt și bărbați nemulțumiți, și femei nemulțumite, numai că vina este exact în partea cealaltă. Bărbatul nemulțumit are o soție care n-a fost înștiințată de ce greșeli crede ”nătărăul” că a făcut ea și invers. De ce?! Pentru că nu există comunicare, nu se comunică lucrurile care nu funcționează. Să spună:

– Măi frate, uite, să știi că asta nu funcționează.

– Ce nu funcționează?

– Păi, mi s-a părut mie…

Aici trebuie puțină diplomație, nu spui că ești sigur, doar ți s-a părut! Românii știți că au o problemă vizavi de faptul că ei sunt siguri de orice, dar nu o luați așa, că este un loz necâștigător! În momentul în care simți că ceva nu funcționează, spuneți că vi se pare! Nu începeți cu ”mi-a spus mie cutare” sau ”am găsit în telefon nu știu ce mărturie”! Nu funcționează astea, fac prăpastia și se separă apele ca înaintea lui Moise de a trece prin Marea Roșie, nu e cazul! Că și Moise după ce a trecut prin Marea Roșie la ce i-a folosit, că s-a întors iar 40 de ani înapoi?! Nu merge. Nu încercați să faceți lucruri nefirești, faceți-le pe cele firești! Când ați văzut că oceanul e în față, vă întoarceți și spuneți:

– Dragă, hai să așteptăm apusul!

Nu:

– Hai, dragă, să facem o barcă să trecem în partea cealaltă!

Nu știm ce este în partea cealaltă. Nu. Revenind la situație, sunt atât bărbați nemulțumiți, cât și femei nemulțumite. Ce facem? Încercăm să ne împăcăm cu celălalt. Dacă ați sta câteva fracțiuni de secundă în mintea celuilalt, cel pe care îl cunoașteți sau nu îl cunoașteți atât de bine cum credeți, nu neapărat arătându-i circumstanțe atenuante, ci pur și simplu gândiți și din partea cealaltă, dar sinceri, atunci vă veți da seama că de fapt, cauza unui lucru care nu funcționează vă aparține. Dacă aveți nelămuriri, vă dau consultații în particular. Toate funcționează! Dacă îl vezi pe celălalt că nu îți mai răspunde cu aceeași dragoste sau că evită anumite subiecte, trebuie să te întrebi nu ce are, ci ce nu ai tu! Ce nu am reușit eu să fac? Ce nu am reușit eu să scormonesc mai la adânc? Cum de nu am reușit să ajung acolo unde trebuie? Și atunci e mai simplu, nu mai aștepți ca el sau ea să se schimbe, ci schimbându-te tu, măcar dacă vă preocupați de lucrul acesta, deja v-ați schimbat, deja ați făcut primul pas! Nu îl lăsați pe celălalt să creadă că el are de făcut ceva!

În viața de părinte, de exemplu, după ce ți-ai omorât copiii cu meditații, cu facultăți, i-ai văzut la casele lor, apare un mare pericol, te întorci acasă și nu mai ai obiectul muncii! Da, până la o vârstă, copilul este obiectul muncii! Și ce te faci atunci? O iei de la capăt cu tine, întoarce-te în tine! Adu-ți aminte cum te-a cucerit și cum de fapt tu ai crezut că ai cucerit, cum te-a ales și ți-a dat cu atâta nonșalanță impresia că tu ai ales, și atunci se sudează lucrurile! Numai atunci când iureșul vieții începe să se așeze, ești ca paharul acela cu apă pe care l-a adus ucenicul trimis la râu și l-a așezat pe masă starețului și starețul a spus:

– Așteaptă puțin că e apa tulbure.

Și, în câteva minute, s-a decantat și a putut să bea apa. Asta este dragostea, este tulbure, dacă nu ai răbdare cu ea! Este de neostoit setea, dacă nu știi cât să aștepți să se așeze tot ce s-a mișcat. Cei care acum aveți copii mici, bucurați-vă! Cei care aveți copii mari, bucurați-vă! Cei care nu aveți copii, bucurați-vă! Una vă spun: astăzi este cea mai frumoasă zi! Nu lăsați ca mâine să fie ieri ce este astăzi. Astăzi este o zi superbă, o zi în care ne-am rupt două ceasuri să stăm unii în fața celorlalți. Eu vă mulțumesc că m-ați lăsat să vorbesc eu, a fost rândul meu, astăzi, dar nu am să uit cât de dator rămân fiecărei priviri și perechi de ochi care m-au avut în față și m-au îngăduit! M-am străduit să fiu sincer și vulnerabil cum mă știți și cred că feminitatea constă exact în ceea ce nu am putut să vă spun. Ceea ce v-am spus este numai despre ce am simțit, dar citiți dincolo de mine, citiți dincolo de strădania mea, de cultura mea și de toată dragostea pe care o pun! Citiți despre un om care nu vrea să demonstreze lucruri, ci vrea să vă facă să simțiți că îi pasă cuiva de dumneavoastră! Mie îmi pasă, îmi pasă ca în seara aceasta, măcar, să plecați de aici cu bucuria că ați întâlnit un om care a avut curaj să vă spună, e adevărat, vrute și nevrute, dar să se predea dumneavoastră! Eu vă mulțumesc foarte mult, sunteți minunați!

– Cum reușesc să se păstreze căsătoriile? În ziua de astăzi se ajunge imediat la separare și divorț.

– Nu există separare. Se spune foarte clar că în casa unui răposat, întotdeauna va intra un bărbat care va sta în papucii lui. Chiar dacă nu a decedat, cel care a plecat și-a lăsat papucii acolo. Încercați să înțelegeți dincolo și nu vă străduiți să spuneți că dacă nu ați avut exclusivitate… Nu este adevărat! Viața începe în fiecare zi, fiecare zi pe care dacă știți să o trăiți așa cum v-am rugat eu, astăzi, iar mâine să nu fie ieri ce a fost astăzi, veți înțelege cum ne putem regenera. De exemplu, noi, cei care aveam copiii cât sunt acum nepoții, mai suntem aceiași? Nu mai suntem aceiași, suntem mai buni! De ce suntem mai buni?! Pentru că atunci când tragem linie, vedem lucruri adevărate!

Cel mai mult m-au deranjat pe mine câteva vorbe zise din bătrâni, dintre care cea dintâi a fost vorba ”Copii mari, griji mari, copii mici, griji mici”. Ori nu am înțeles eu, ori sunt atât de nătâng încât nu mi s-a întâmplat mie lucrul acesta, dar mie mi s-a părut că atunci când erau copiii mici eram mai solicitat, eram mai aglomerat, iar acum, lucrurile s-au întâmplat altfel! Așadar, vă rog frumos, dacă aveți cumva părerea că o anumită vorbă, așa-zisă din bătrâni, este înțeleaptă și așa mai departe, vorba aceea poate să fie pentru altcineva! Poate că vorba asta era spusă de cineva căruia i-au crescut alții copiii când erau mici, de spune ”copii mici, griji mici”! La mine nu a fost așa, au fost copii mici cu griji mari pentru că trebuia să îi fac mari! Dar, revenind la întrebare, ce facem după ce s-au separat. Depinde pe ce pui accentul, pe separare și să îți plângi de milă, tot restul zilelor, sau pe marea șansă. Marea șansă este aceea de a merge mai departe, dar să știți că o puteți face într-un singur fel, să aveți convingerea că tot ceea ce a fost rău a trecut și tot ceea ce este bun urmează să se întâmple!

Nu plângeți trecutul, chiar dacă și-a lăsat papucii acolo, puteți să îi scoateți oricând, pentru că acei papuci nu stau nici sub pat, nici la ușă, stau în sufletul dumneavoastră! Nu încălțați cu aceiași papuci pe cei care vin după! Dacă veți vedea în noua relație pe care o aveți după ce s-a întâmplat… întâmplarea întâmplătoare, atunci aveți șansa să vă resetați și să aduceți papuci noi în care viitorul să sune bine! Ține de dumneavoastră cum aruncați papucii vechi și pe ce fereastră îi aruncați! Vă urez ca cei care ați avut, din păcate, și este firesc să fie și situații de genul acesta, ori că sunt prietenii îndelungate, ori că nu au avut o finalitate, ori că prea au avut o finalitate, vă rog să înțelegeți un lucru, tot ce ni se întâmplă se întâmplă în favoarea noastră! Cu o singură condiție, să fim convinși de asta! Dar absolut tot ce ni se întâmplă este în favoarea noastră! Sunt foarte multe inclusiv diagnostice care sunt în favoarea noastră, atunci când organismul nostru nu mai are alte semnale de tras, ne dă un diagnostic care să ne trezească:

– Măi, mai gândește-te și la tine!

Așa este și într-o relație, poate că ați dat fără să primiți! Poate că ați dat prea mult, poate că ați fost lângă cineva care era obișnuit numai să primească.

Aveți grijă, viața merge mai departe! Lăsați-o să curgă așa cum trebuie!