Cărți, reviste și… reciclări de poveste

M-am ”conversat” puțin online cu o mămică. Promova cărți pentru copii, minunate, tipărite frumos, potrivite în diverse etape ale dezvoltării celor mici dar și celor mari, părinților! Descopăr cu bucurie că și generațiile care vin după mine încă apreciază tipăritura, cartea scrisă în mod tradițional, ca pe vremuri. Acea carte cu miros de nou sau de vechi, dată spre citit de la fratele mai mare la cel mic, de la bunici la părinți și nepoți.

Așa am crescut, m-am născut și am crescut într-o casă cu peste 400 de cărți în bibliotecă, am citit la lanternă ”Misterele Parisului”, am ”devorat” ”Doi ani de vacanță” sau ”Toate pânzele sus”, am pus semne discrete în cărțile interzise vârstei pe care le citeam cu emoție imediat ce rămâneam cu cheia de gât.

Și acum mă recunoaște doamna bibliotecară de la școala generală, când ne întâlnim pe stradă, o bucurie reciprocă a evocării unor vremuri minunate. Nu că astea de acum nu ar fi, dar din dorința de a fi mai… eficienți, am început să citim totul pe internet, pe tabletă, telefon sau laptop, am renunțat la ziare și reviste din dorința de a salva pădurile sau… fantomele acestora, care încă mai bântuie munții noștri tot mai golași. Primim în schimb, fără să alegem asta, tot felul de broșuri și reviste lucioase cu reclame de pe la supermarket-uri, le reciclăm bucuroși că facem un lucru bun, fără a le mai răsfoi și tot așa.

Internetul îți oferă totul sau nimic, în funcție de curentul electric care se poate întrerupe oricând și te poate lăsa în beznă totală! Vei aprinde o lumânare sau o lanternă dar nu vei mai putea citi, conversa, comenta. Dumnezeu a avut grijă de noi în pandemie, când toate teoriile conspirației care au circulat au omis-o pe cea mai importantă: au ”complotat” toate popoarele ca să nu pice curentul sau internetul! Vă dați seama ce izolați s-ar fi simțit oamenii fără comunicarea on line? Sunt soți care își dau mesaje dintr-o cameră în alta, poate fi și ăsta un gest romantic…

Și tot eu vin și spun că dacă nu ar exista internet și curent electric, nu mi-ați citi aceste rânduri, doar că o revistă o păstrezi la îndemână și o recitești la lumina amintind de Înviere a unei lumânări, o împrumuți unei vecine, o dai mai departe la propriu și la figurat, povestind despre cele citite ca un gest frumos de transmitere orală amintind de baladele și doinele românești sau dând-o la propriu cuiva care nu și-a permis să o cumpere dar sigur o va răsfoi cu bucurie și recunoștință.

Vorbesc și despre acei bunici care nu pot folosi internetul sau nu mai aud bine cât să asculte știri și emisiuni la radio sau la televizor dar ar citi bucuroși cărți și reviste aduse de nepoți. Sunt bunici care încă își adorm nepoții citindu-le povești sau povestindu-le pe cele ce le fuseseră citite lor în vremea copilăriei. Au trecut prin războaie, foamete, comunism, pandemie, își amintesc atâtea victorii care i-au făcut mai puternici dar lipsa revistelor și ziarelor îi face dependenți de curentul electric, televiziune și poveștile altora, care le livrează știrile de ultimă oră deja interpretate, adesea alarmist.

Pe vremea comuniștilor, când a pune mâna pe o carte bună era o bucurie îndelung savurată, mai existau și dintre cei care cumpărau cărțile puține și în general politice de prin librării, pentru că aveau biblioteci pe care nu aveau cu ce le umple. Ziare erau doar politice, reviste erau câteva, dar existau și… almanahele lui Vanghelie, la sfârșit de an, care îți ofereau bucuria de a citi despre oameni, tradiții, poezii, locuri îndepărtate care te ajutau să visezi frumos. Reciclarea se practica la scară largă în comunism, aproape că erai obligat să te împrumuți de deșeuri de pe la vecini, ca să faci norma la școală!

Dacă acum se pune problema salvării copacilor și s-a scumpit hârtia de tipărit ziare și reviste încât un exemplar ajunge la sume frumușele, reciclarea începe prin a le da mai departe celor care vor să citească și, în ultimă instanță, a curăța legumele pe ele, înainte de a le pune în containerul cu deșeuri de hârtie.

De ce am scris toate astea? Poate că vă amintiți ca atunci când vă place ce citiți pe internet, să scoateți pe imprimantă și să dați mai departe și celor care nu se descurcă on line dar ar vrea să citească și ei ceva bun sau să vă faceți inventarul cărților și să le dați mai departe, în loc să le țineți captive prafului, cu gândul că le veți lăsa moștenire nepoților încă nenăscuți. Până la urmă, ce e bun și e lăsat să plece, revine atunci când te aștepți mai puțin!