O bucurie de emisiune cu Mircea Solcanu și părintele Marius Moșteanu!

”M&M la Radio CFM”! Am urmărit, de la 18 la 20, în premieră absolută și cu mare, mare plăcere, City Lights, o emisiune a postului constănțean de radio CFM, cu Mircea Solcanu, avându-l ca invitat pe părintele Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța!

O bucurie de emisiune! Interactivă și cu două voci de o mare sensibilitate, pline de pace și în perfectă armonie, care au transmis ascultătorilor o stare de bine, pe parcursul celor două ore de emisie. Subiectele diverse, în baza întrebărilor adresate de Mircea Solcanu dar și de ascultători, au fost abordate de părintele Marius, fiind presărate și cu pauze muzicale atât de bine alese încât cu drag ai fi parcurs un drum lung cu mașina, simțindu-te… bine cu tine și în siguranță cu cei doi ”însoțitori” de la Radio CFM!

Am aflat despre luminile lăuntrice dar și ale orașului, apropo și de numele emisiunii, City Lights, s-a vorbit despre războiul văzut și nevăzut, despre cum și cine ne apără în fața provocărilor de acest gen, părintele Marius amintind că Împărăția Cerurilor este în noi, avem tot ce trebuie dar cam uităm și căutăm pacea în afară. S-a vorbit despre credință și îndoială, despre aceasta din urmă părintele Marius spunând că este cel mai mare dar pe care ni l-a făcut Dumnezeu, pentru că îndreptățirea de sine ne scoate în afara stării de credință.

Au venit și câteva cuvinte despre Postul cel Mare, care începe pe 23 februarie și care nu este doar un proces de detoxifiere trupească, ci și sufletească, cu grija fiecăruia dintre noi de a nu arunca cu pietre în nimeni și în nimic, după cum ne-a învățat părintele, dar și cu atenția de a ne umple sufletele de frumos și la fel și trupurile, pentru că nu putem da ceva bun spiritual sau trupește, dacă ceea ce primim în suflet sau în trup nu este bun. ”Garbage in, garbage out”, ca să îl citez pe Mircea.

Un ascultător a vrut să știe despre sufletele pereche, dacă există, se pot întâlni sau nu. Părintele a mărturisit că nu există eșec într-o întâlnire și în general, pentru că așa-zisul eșec este o constatare a divinității că nu ești pregătit să primești! ”Așadar, dacă am constatat că am eșuat, înseamnă că trebuie să insistăm, nu există eșec decât atunci când îl acceptăm, când ne resemnăm”. Spune părintele Marius că acum, copiii de liceu îl citează foarte des pe Platon, dar numai în privința existenței sufletelor pereche, însă acestea se fac, nu preexistă, așa că nu trebuie să se aștepte aceste perechi, nici să se găsească, pentru că a găsi este de domeniul hazardului, dar atunci când faci, există un singur drum, acela de a rezolva problema.

Despre rugăciune ca ajutor pentru oamenii suferinzi dar și pentru cei sănătoși, părintele spune că ”rugăciunea liniștește pentru că este cuvânt din cuvântul lui Dumnezeu întrupat, induce o stare de siguranță, te plasează într-o altă zonă, în care creierul este relaxat și nu mai… croșetează îngrijorări, este ca un om care se descalță de încălțăminte ca să intre în odaia cea bună”. Mintea nu poate fi mințită dar poate fi… îmbrățișată prin a-i aminti că este totul în regulă, zilnic, și ea va furniza tot felul de motive de siguranță. ”Un copil încurajat de mic că este strălucit în orice domeniu, așa se va dezvolta”.

O întrebare de nota 20 a lui Mircea Solcanu: Cum poate un om al cuvântului să scrie o carte despre ”Terapia tăcerii”? Super! Părintele a vorbit despre planurile din copilărie, când vroia să își vadă fotografia în ziarul ”Dobrogea Nouă” dar și numele pe o carte. A avut deja marea bucurie a lansării cărții ”Terapia Tăcerii”, alături de doamna psiholog Ani Cășărică, dar acum are în lucru o carte cu o prefață semnată de domnul profesor Dumitru Constantin Dulcan, o colecție de… ”Pietre vechi pentru o temelie nouă sau cum poți să îți construiești tinerețea”.

Mai spune părintele că atunci ”când am ajuns mari, copilul din noi ne trage de mânecă, de la o anumită vârstă trebuie să ne construim copilăria, să dăm la pace cu copilul din noi, garanțiile de securitate sunt tocmai răspunsurile copilului care simte că a primit ce i-am promis când era mic. I-am promis numele pe o carte devenită nesomnul altora, care va sta pe noptiera cuiva ca să îl pună pe gânduri, nu ca să îl liniștească, tăcerea nu înseamnă lipsa zgomotului, ci ce nu te lasă să dormi în sensul frumos al cuvântului”. Despre cartea în lucru spune părintele că așteaptă ca ”cei care vor răsfoi cartea să aibă zilnic și o provocare, la finele fiecărui capitol fiind câteva întrebări. Interactivitatea se referă la propria persoană a cititorilor și nu la cea cu mine”.

Părintele a amintit că peste zece zile împlinește 61 de ani și este student la Psihologie, tocmai pentru că nu își dă cu părerea, ci vorbește din ce a învățat. ”Duhovnicia este o terapie prin sine dar poate fi împrumutată și celor care nu tocesc pragurile bisericii, nu fac metanii”, de altfel a mai spus că ”metania înseamnă schimbarea minții, să fii conștient că a venit vremea să schimbi mintea ca să schimbi viața”.

Rămânând la copilul din noi, Mircea a mărturisit că visa din a VI-a să fie la radio, iar părintele nu s-a văzut făcând altceva decât preoție, ”nu doar slujire ci un regal emoțional de a prezenta un adevăr de credință din mai multe puncte de vedere și de a tramsite un mesaj, fiind un translator emoțional al tuturor mesajelor de bine, că totul este în regulă, toate au soluții și viața merge mai departe. O problemă este o părere, nu o problemă”.

Întrebat de Mircea ce face în timpul liber, părintele Marius a mărturisit că nu are timp liber și îi place! ”Timpul meu este bucuria mea pe care o dau celorlalți, fiecare secundă se întoarce înmiit dacă o dai altcuiva. Vă imaginați cum se simte un om care credea că nu știe nimeni de el și primește un mesaj de la mine în toiul nopții, cum că echipa merge mai departe?!”

În încheiere, dragii mei cititori, vă spun că a fost o surpriză extraordinară această emisiune radio și îi felicit pe Mircea Solcanu și pe părintele Marius Moșteanu pentru minunata lor reușită de suflet! Îi mulțumesc părintelui pentru fotografiile care îmi fac povestea aceasta mai frumoasă și sper că și dumneavoastră, celor care o citiți!