E prima miercuri din martie și avem exercițiu de alarmare. E greu să nu te gândești că undeva, nu foarte departe, nu este exercițiu, este realitate, una în care au fost prinși și români de-ai noștri. Știi când și unde pleci în vacanță dar nu știi când și pe unde te întorci! E greu să te gândești la rău la mal de mare, unde auzi chemarea muezinului la rugăciune, tocmai când te întorci de la biserică, ca într-o permanentă exersare a stării de pace din noi.

Când cuvintele au tăcut și Luminile Orașului s-au stins, e semn că povestea lor tăcută s-a așternut pe hârtia sufletelor, într-o amintire care le ține mereu într-o aprindere vie. Așa cum v-am obișnuit, când ascult o poveste frumoasă, v-o dăruiesc spre citit într-o tăcere care vindecă prin bucurie, prin zâmbet și prin lacrimă. O ascult din nou și o scriu tăcută dar parcă mai vie, ca de fiecare dată când părintele Marius Moșteanu ne dăruiește din povestea sa pentru a o îmbogăți pe a fiecăruia dintre noi. Luni seară am ascultat prima emisiune a lui Mircea Solcanu la Radio CFM din Constanța, în care l-a avut ca invitat pe părintele Marius și v-am povestit la cald despre ea. Acum vă invit să o citiți așa cum a fost trăită, ca să-i simțiți căldura.

”M&M la Radio CFM”! Am urmărit, de la 18 la 20, în premieră absolută și cu mare, mare plăcere, City Lights, o emisiune a postului constănțean de radio CFM, cu Mircea Solcanu, avându-l ca invitat pe părintele Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța!

Fără să îmi propun, constat că îndemnul părintelui Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, de a schimba strategia l-am urmat și eu, propunându-vă, de această dată, două predici despre Invitația la cină, cea de duminică și cea din 2015. Acum zece ani, aceasta a fost prima predică pe care am ascultat-o deslușită de părintele Marius Moșteanu. De atunci, nu doar că am continuat să îi ascult cuvântările cu același entuziasm, dar mi-a venit ideea și de a le scrie și îi mulțumesc părintelui pentru îngăduința de a face acest lucru, dar și pentru susținerea… demersului meu jurnalistic reinventat.

Vă spun că mă bucur ca un copil ori de câte ori împărtășesc aici poveștile părintelui Marius, indiferent că sunt rostite în biserică sau în afara ei și constat că, așa cum a spus într-una din predicile sale, purtăm biserica în noi, oriunde ne-am afla! Îi mulțumesc și pentru fotografiile cu care, tot cu bucuria copilului din mine, fac poveștile sale mai frumoase pentru toți copiii: nepoți, părinți, bunici sau străbunici!