Vinerea Altfel, întâlnirea cu iubirea și bunătatea lui Dumnezeu

”În mormânt cu trupul, în Iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în Rai cu tâlharul și pe scaun cu Tatăl și cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplându-le, Cel ce ești necuprins”.

Tot ceea ce se întâmplă în această Săptămână Altfel este încărcat cu un altfel de simbolistică. Dacă facem un lucru numai pentru că așa se face, înseamnă că nu am înțeles că în spatele a ceea ce facem este ceea ce nu facem sau ceea ce nu se vede din ceea ce facem.

Am început slujba prin a vă prezenta cam ce o să fie, ce-o să fie cu 1 Mai altfel și cum am avut curajul să îi apreciem și pe cei care se duc în altă parte decât la biserică, v-am învățat să nu îi judecăm și încet, încet, m-am cam lăsat pe mâna lui Dumnezeu, pentru că am primit și foarte multe comentarii cum că îmi permit prea mult. Eu nu am făcut altceva decât să rămân pe linia mea. Eu unul, personal, vă spun, dacă tot vreți să ascultați mărturisirea într-o Vineri Altfel, mă gândeam și aseară, la Denia Celor 12 Evanghelii, că în puțin probabilul caz în care când voi trece dincolo mă voi întâlni cu un Dumnezeu coborât din manualele de Teologie, foarte dur și foarte aprig cu ceea ce trebuie să facem noi, să știți că nu m-aș speria deloc, pentru că aș fi bucuros că am făcut ceva pe pământul acesta, învățându-vă despre bunătate și iubire. Va să zică, mă pregătesc să fiu judecat așa cum nu judec eu pe alții și tot aș fi bucuros că m-a lăsat Dumnezeu și m-a îngăduit să vă spun despre El cât de bun este!

Atât de bun a fost Dumnezeu cu mine încât după ce i-am învățat pe oameni și i-am îmbrățișat ca de la Dumnezeu, le-am dat toată libertatea să se ducă oriunde, să-și așeze inclusiv grătarele lor, Dumnezeu drăguțul, ca să nu îmi arunce lumea mai mult mie decât era cazul, a dat o ploaie încât i-a ținut pe oameni acasă, adică nu m-am făcut părtaș la păcate străine. Aseară, mergând spre casă, mă uitam câtă liniște este, nu am admirat niciodată liniștea din spatele unei ploi, o ploaie adevărată, nu aș fi putut să… scot cămașa mai bine decât a făcut-o Dumnezeu! Nu aș fi putut să dau explicații nimănui.

– Cum, măi părinte, i-ai învățat pe ăștia să se ducă la mici?! Uite, peste tot e numai miros de mici!

Măi copii, nici măcar fum de mici nu mai era, nu am mirosit decât a tămâie pentru că în afară de fumul din cădelniță, când am ieșit pe stradă, nu mirosea decât a ploaie! De-asta am curaj să vă spun și să vă învăț, cine este naiv până la capăt, are Dumnezeu grijă de el! Ne trebuie o singură măsură în lucruri, să o ducem până la capăt. Dacă eu am mers pe linia această de a vi-L prezenta pe Dumnezeu ca fiind bunătate, ca fiind iubire, Dumnezeu a avut grijă de mine! Unii care sunt mai cârcotași, într-adevăr, eu nu îi judec ca fiind cârcotași dar așa sunt ei de felul lor, așa funcționează ei, așa au și ei câte o plăcere anume, să găsească un nod în papură de parcă papura n-are nod, aceia ar fi putut să ia măsuri dar uite că Dumnezeu ne arată că există o linie pentru toate. Vorbeam cu cineva, ieri și îi propuneam să se așeze acum în locul lui Dumnezeu. Eu am văzut mașini de Maramureș, aici, în Portul Tomis, ieri, nu mai vorbesc de Cluj și de Bihor și atunci, vă spun și dumneavoastră, puneți-vă în locul lui Dumnezeu, când vede o mare de oameni veniți de la sute de kilometri să vadă un loc, ce face cu ei?! Pe de altă parte, să vezi niște cârcotași care se uită în calendar că e Săptămâna Patimilor, ei nu o numesc Săptămâna Altfel, că așa mi-a trecut mie prin cap ca să vă mai scot din starea aia cu capul în jos, crezând că în Săptămâna Patimilor trebuie să mergem numai cu capul în jos. Nu e adevărat. Așezați-vă în locul lui Dumnezeu atunci când aveți mulțimi de oameni care vor ceva și alte mulțimi de oameni care vor altceva! Cum îi împăcați? Ne-a arătat Dumnezeu că se poate.

Probabil că ceea ce nu s-a mai vândut în mall-uri de la Crăciun și dinainte de Crăciun, de astă-vară, vă spun că s-a vândut aseară! Acolo era un altfel de Denie! Noi eram puțini aici! Eu m-am bucurat de ce-am văzut, oameni peste tot, m-am bucurat că măcar în înghesuiala aceea, unul dintre ei dacă și-a adus aminte că a mai fost în copilărie într-o zonă în care era aceeași înghesuială și dacă i-a trecut prin cap că acea zonă era o biserică, mie mi-e de ajuns. Dacă mie mi-e de ajuns, credeți că lui Dumnezeu nu Îi este de ajuns?! Și Dumnezeu a făcut încât a împăcat și capra, și varza, și pe mine care v-am dat toată libertatea să faceți ce vreți și v-a arătat Dumnezeu că faceți ce puteți! Acum, bineînțeles că în gândul celor care au venit pentru ceva anume, o să fie că dacă nu au aprins focul de dimineață, sigur or să recupereze în noaptea asta, norocul meu că eu rămân aici, că nu ajung să dorm la malul mării, dar am dormit azi-noapte și pentru noaptea asta!

Dumnezeu este iubire și la iubire se găsește întotdeauna răspuns pentru toate taberele! La iubire se găsește întotdeauna răspunsul că este bine așa cum este. Știu că o să îmi atrag iar tot felul de comentarii:

– Cum adică așa cum este?

Așa cum este în inima fiecăruia. Eu am trăit Deniile, altul a trăit un Post chiar dacă nu a vrut să îl trăiască. Vă imaginați că unul care era pregătit de vreo două luni cu mintea numai la a întoarce micii, nu putea să fie satisfăcut de altceva! Și vă spun sigur că a ținut Post pentru că a spus:

– Decât să mănânc altceva, mai bine nu mai mănânc, poate dă soarele și mănânc mici!

Uite că Dumnezeu ține cu el și îi dă soarele, astăzi!

Așezați-vă cumva în locul Mântuitorului care astăzi a fost luat de pe cruce, așezat în mormânt și El este în iad să îi ridice pe toți, pentru că în același moment era și în Iad, și cu tâlharul, și salvându-ne pe toți, așa cum suntem și noi. Și vorbeam despre simbolistica acestor lucruri pe care le facem că așa se fac. Treceți pe sub o masă. E adevărat că noi ne-am străduit să creăm condiții, adică am înălțat puțin picioarele mesei ca să puteți trece, dar măcar să știți, dacă vă întreabă cineva, aici ar fi Sfântul Epitaf, epitaphos, un termen grecesc, pus pe mormânt, ceea ce scrie pe mormânt, scrierea de pe mormânt și aici este ”Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfășurându-L și cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus”. Deci, aici este un mormânt! Noi avem conștiința că Mântuitorul este, exact cum spune aici, în mormânt și noi trecem pentru că Hristos împarte mormântul cu noi! Ca să poată împărți Învierea, trebuie să împartă și mormântul! Și cum îl împarte cu noi? Ne lasă și pe noi să trecem pe sub ceea ce scria pe placa mormântului Lui, pe sub Epitaf. De ce? Ca în partea cealaltă când am ieșit, să ieșim vii! Intrăm omorând păcatul și ieșim înviind virtutea, așa cum intră în biserică doi miri și ies unul singur pentru că Taina Cununiei face ca din doi să rămână unul, la fel este și această trecere!

Știu că la un moment dat vă întrebați dacă să treceți o dată, de două sau de trei ori. Vă dau un răspuns pentru toată lumea: să nu uitați de cei care urmează să treacă, dacă au și ei timp! Dacă se întâmplă cumva să găsiți o biserică goală în care este Sfântul Epitaf, deși mă îndoiesc, dar se mai întâmplă poate pentru un moment, două, atunci puteți și să rămâneți sub el până vine următorul om, dar e suficient să treci o dată, simbolistica trecerii de trei ori este pentru că trei zile a rămas Mântuitorul în mormânt, dar și cu gândul la ceilalți! Dacă drumul tău este cu prioritate, asta nu înseamnă că nu poți fi elegant să îl mai lași și pe cel din stânga, și pe cel din dreapta să treacă, doar pentru că e dreptul tău! Totul se reduce la grija și față de celălalt, nu am venit numai eu să trec pe sub Sfântul Epitaf, mai sunt și alții. Cumpătarea să știți că nu o poate învăța nimeni… direct, e un sentiment, nici nu ar trebui să întrebați dacă trebuie să insistați sau nu.

Eu mi-am permis să vă spun să vă opriți cât voi spune câteva cuvinte ca să închei slujba, nu aș fi făcut-o dar sunt sigur că cei care nu stăteau să asculte și treceau totuși pe sub Sfântul Epitaf ar fi plecat și ar fi crezut că este Vinerea Mare. Nu, este Vinerea Mare Altfel, așa cum v-am promis săptămâna aceasta, o zi în care trebuie să învățăm ceva, întâlnirea cu noi, cu timpul, cu spațiul, cu vecinătățile și cu bunătatea, pentru că Dumnezeu este bun, este iubitor, este darnic, este generos și, cum îmi place să îmi aduc aminte de Neagu Djuvara, Dumnezeu să îl ierte, ”mare boer este”! De ce să confiscăm un anumit timp sau un anumit spațiu, un simbol, numai pentru noi?! Nu. Toate sunt ca să le împărțim. Vinerea Altfel înseamnă să ne trezim. A venit ziua în care să înțelegem că dincolo de ceea ce facem este ceea ce nu se vede din ceea ce facem! Dacă îți vezi de treaba ta într-o simplă intersecție de drumuri și faci un semn elegant cu mâna să acorzi drept de trecere și celui din dreapta sau din stânga ta, după ce te-ai asigurat că nu vine altul din partea cealaltă, atunci să știi că ai înțeles Vinerea Mare.

Dacă era după dreptate, Mântuitorul nu trebuia să ajungă pe cruce. Și noi spunem că se face dreptate sau cerem noi să se facă dreptate pentru că Dumnezeu este drept?! Nu. Dumnezeu este bun, dacă ar fi după dreptatea lui Dumnezeu, nu am fi aici! Ar fi făcut Dumnezeu niște roboți din noi, care să așteptăm Învierea cealaltă și acolo să scoată inventarul și să se uite dacă suntem sau nu cu piesele întregi, să ne trimită în service, dacă e cazul și așa mai departe.

Să știți că eu mă problematizez, de când am început preoția, ce mă fac dacă nu este așa cum îi învăț eu pe oameni! Eu, da, îmi asum, dar ce mă fac? Și m-am gândit că întotdeauna, în spatele acestei întrebări există sinceritatea mea, există vulnerabilitatea mea, există modul meu de a fi pe care nu vreau să îl părăsesc ca să nu mă părăsească El și mi s-a dat, în această Săptămână Altfel, răspuns la toate că Dumnezeu este bun, este drept și nedrept în același timp, judecă dar numai cu bunătate. Este răspunsul pe care l-am primit eu și sunt însă pregătit, chiar dacă nu este așa, să dau seama pentru fiecare dintre dumneavoastră iar cei care m-au ascultat să nu pățească nimic și măcar să știe că au văzut o alternativă de om care L-a prezentat pe Dumnezeu ca fiind numai bun. Să nu credeți acum că mă supăr pe cineva care din postura de duhovnic se uită numai cu ochii țintiți să vadă dacă s-au constatat ceva urme de coji de ou sau de cazeină prin mâncarea de Post. Nu, pentru că știu sigur că există oameni care au nevoie de astfel de duhovnici, care le aduc folos, tehnic vorbind, mai mult decât eu cu bunătatea! Sunt oameni cu care chiar m-am întâlnit și au refuzat îmbrățișarea mea! Să știți că m-am simțit foarte fericit să spun:

– Da, eu sunt dintre ceilalți. Te rog frumos să cauți pe cineva care să răspundă solicitărilor tale, care să răspundă seriozității tale!

Eu sunt pentru un gen de seriozitate interioară care să îți dea voie să zâmbești, dar există și seriozitate clară care nu-ți dă voie să zâmbești! Nu numai că e Post, dar nu îți dă voie să zâmbești niciodată! Să nu credeți că Dumnezeu nu are în ograda Sa și așa ceva! Nu, eu nu mă amăgesc că sunt o variantă totală! Nu, sunt una dintre miliardele de posibilități de a vă învăța despre Dumnezeu care ne-a creat! Dumnezeu ne-a creat din dragoste și cei care sunt încruntați sunt creați tot din dragostea lui Dumnezeu, numai că i-a lăsat Dumnezeu la mintea lor ca să se șlefuiască și așa știu ei să se șlefuiască! Dacă v-ați duce la un tinichigiu să vedeți cu ce rașpel dă prima dată pe mașină, v-ați speria, dar fără acel rașpel nu se ajunge la finețea potrivită vopsitorului de la finalul lucrărilor! Poate că eu mă ocup de niște lucruri mai fine, dar să știți că există și zone pe care chiar trebuie să le rașchetez ca lumea de tot! Mă rog lui Dumnezeu ca dacă am greșit, să nu vi se întâmple nimic rău. Dacă nu am fost în stare să vă prezint bunătatea lui Dumnezeu, e vina mea. Dacă nu am fost în stare să vă fac să înțelegeți cât de bun este Dumnezeu, este vina mea. Dar asta nu înseamnă că Dumnezeu este bun, asta nu înseamnă că Dumnezeu nu este și judecător, asta nu înseamnă că Dumnezeu nu este și al celor încruntați, Doamne ferește! Dar înțelegeți-mă că vă pot vorbi mai bine despre ceea ce simt eu. Simt că Dumnezeu este bun cu mine și cu cei pe care i-am îmbrățișat cu sinceritate.

Acum trecem pe sub Epitaf și vom ieși alții într-o Săptămână Altfel, într-un Post Altfel, într-o Sărbătoare Altfel. În ce mă privește, vă aștept la un Prohod Altfel. Imaginați-vă ce ar fi fost să fi fost aseară Prohodul! Nu că nu am fi fost în stare să înconjurăm biserica pe ploaie dar ieșeam mai șifonați, adică mai uzi. Atât de bun este Dumnezeu încât parcă ne trimite din Cer un zâmbet! Chiar și Sfântul Epitaf pe care ne lasă să ne fie ”părtășie” unei Învieri, pentru că fără momentele de astăzi nu ar fi Înviere! De aceea rog pe bunul Dumnezeu să mă ierte și să aibă înmiit milă și dragoste și bunătate față de cei pe care poate că i-am derutat, poate că ei credeau altfel despre Dumnezeu și i-am derutat și sunt sigur că o mare parte din oameni sunt derutați de mine, de atitudinea mea. Eu îmi asum asta și mă rog în continuare să mă ierte și mă rog lui Dumnezeu să mă ajute să nu las urme greșit în viața aceasta. La un mare ceas de Vineri Altfel, iertați-mă și Îl rog pe Dumnezeu ca ieșirea pe sub Epitaf să fie spre Înviere, dar o Înviere luminoasă, o Înviere în care să Îl vedem pe Dumnezeu așa cum este și dacă v-am spus cum Îl văd eu pe Dumnezeu, asta nu înseamnă că fiecare dintre dumneavoastră nu aveți voie să Îl vedeți cum vreți! Atât am avut să vă spun, că Dumnezeu este bun și că îmi asum tot ceea ce decurge din asta.

Predica părintelui Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, la Rânduiala scoaterii Sfântului Epitaf, după o înregistrare a Veronicăi Cristina Radu, pe care o puteți urmări pe adresa https://www.youtube.com/watch?v=V05Ke8oCjAk

Mulțumesc părintelui Marius Moșteanu și Veronicăi Cristina Radu pentru îngăduința primită de a scrie aceste cuvinte aici.

Share: