Descoperă tinerețea și… răspunsurile la întrebările ei!

Oameni frumoși la interior și strălucind prin zâmbete și entuziasm la exterior, tinerețe, povești frumoase, totul într-o micuță capelă ”plutind” tainic la etajul unei clădiri amintind de căminele liceelor din perioada comunistă. O întâlnire cu părintele Marius Moșteanu a membrilor ASCOR, Asociația Studenților Creștin-Ortodocși din România, filiala Constanța, la sfârșit de noiembrie. Frumos, foarte frumos!

”Rugăciune, Post și Biserică în viața tinerilor” a fost tema aleasă de studenți pentru a fi abordată de părintele Marius, iar la finalul cuvântării sale, părintele a răspuns și mai multor întrebări venite din public, pe care aveți ocazia să le citiți aici, ca într-un… interviu între generații. La finalul lecturii, opriți-vă și întrebați-vă cum vă simțiți. Așa-i că vă e bine, că vă simțiți mai plini de speranță și de pace interioară, descoperind ce frumoasă este generația ce se pregătește să-și încheie socotelile cu studenția și să treacă la nivelul următor?

Care sunt principiile pe care ar trebui să se bazeze tinerii?

– Niciun principiu din afară, toate să fie din interior. Încercați să vă respectați propriile voastre gânduri, ca să nu ajungeți la 64 de ani să faceți Teologia sau să faceți Medicina sau să faceți altceva. Apucați-vă de acum! Nu folosiți principii. Chiar a fost întrebat domnul profesor Gabor Matte, tot așa, dacă trebuie să avem principii în viață. Și a spus că este cel mai păgubitor lucru, pentru că dacă ai niște trasee prestabilite, acelea îți vor deveni dușmanii numărul unu, că nu poți să mai faci ceva frumos, pentru că tu te-ai gândit așa.

Imaginați-vă că voi veți face niște meserii în viață dar eu vă spun că cei care sunt acum în clasa a III-a, a IV-a vor profesa niște meserii despre care noi, acum, habar nu avem! Așa cum în urmă cu patru ani, dacă îi spuneam unui dezvoltator imobiliar că face degeaba sedii pentru birouri, că o să dea faliment, nu mă credea! Dar acum, să știți că Bucureștiul este plin de spații goale și prima întrebare la angajare, mi-a spus un șef de la Personal de la o bancă foarte importantă din București, este ”Câte zile lucrez de acasă?”. Dacă nu e lăsat să lucreze măcar trei zile de acasă și două la birou, nici nu întreabă ce salariu i se dă! Deci, aici s-a ajuns! Și asta numai în ultimii ani, dar vă imaginați când ăla de clasa a IV-a o să ajungă om al muncii? O să facă ceva ce noi nici nu visăm aici. Deci, să nu aveți asemenea traiectorii prestabilite, pentru că o să fie diferența între troleu, știți ce e ăla troleu, cu captatorii aceia pe sus, nu puteai să spui că nu mai mergi pe Strada Mihai Viteazu, ci mergi pe Bulevardul Tomis, pentru că pe acolo nu era linie pentru așa ceva, cam așa e, nu vă stabiliți liniile de tramvai sau de troleu.

Cum să păstreze un tânăr relația cu Dumnezeu?

– Relația cu Dumnezeu o păstrează cu sinceritatea cu el însuși. Relația cu Dumnezeu nu este altceva decât relația cu propriul suflet. Un om și un tânăr, mai ales, dacă vrea să păstreze relația cu Dumnezeu, să încerce să se întrebe, măcar o dată în zi, dacă îl încurcă Hristos în ceva. Este o temă foarte interesantă! Atunci când simți că te-a încurcat Hristos, că din cauza Lui nu ai făcut ceva, înseamnă că nu e bine și trebuie să păstrezi relația gândindu-te cum să faci încât să fii mai sincer cu tine. ”A, Hristos m-a încurcat, adică am roșit că nu sunt în gașca lui cutare”, mai sunt și situații de genul acesta. Păi, de ce n-am fost așa? Păi, acolo se mai și bea, deci, zi bogdaproste că nu ești acolo!

Cum putem evita un conflict cu aproapele?

– În primul rând, cu aproapele nu există conflict. Există un conflict interior, cu tine însuți. Aproapele este o oglindă! Când constați că vecinul tău sau aproapele tău are o anumită neputință, te gândești la tine, dacă neputința aia poți să o descoperi, că ea există! De exemplu, ți se pare că este prea pisălog, că ți-a zis de trei ori să mutați gardul împreună. Da, are dreptate omul, numai că tu nu ai avut urechi pentru semnalul ăsta! Deci, nu există conflicte între el și tine. ”Măi, iar nu m-a salutat vecinul”. Da, tu străduiește-te să te schimbe el pe tine, că tu nu poți să îl schimbi pe el!

Era unul care tot își saluta vecinul și niciodată nu îi răspundea la salut și vecinul era surd, săracul! Asta înseamnă să te cerți cu surdul și tu nici măcar să nu știi că ăla e surd. Deci, nu există conflict între tine și aproapele.

Cum să nu cădem în deznădejde, când avem prea multe dezamăgiri în viață?

– Nu există dezamăgiri în viață. Există lecții pe care nu am știut să le acceptăm și astea nu sunt vorbe, sunt realități. Știți cine are dezamăgiri? Cine are așteptări. Nu o luați să reparați efecte, reparați cauze! Să nu mai aveți așteptări și să nu vă luați după nimeni, faceți de capul vostru!

La un moment dat, pleacă doi tineri în viață. Îi învăț întotdeauna să aibă grijă să facă numai ceea ce simt ei că pot să facă. Le spun:

– Nu vă uitați la părinți: ”A, fă-mă bunică”, nu știu ce! Cum o faci bunică, începe: ”Au, piciorul! Știi, mă duc la băi”. Te lasă cu copilul! Măi, să faci copilul când știi că poți să îl îngrijești tu! Nu te lăsa pe ăștia!

Să știți că sunt bunicuțe care se uită puțin, așa, la mine, dar după aia îmi dau dreptate. Le explic:

– Stați așa, că eu care sunt bunic cu normă întreagă mai am momente în care spun:

– Măi, le-am promis, hai să ne ținem de promisiune, dar nu am pretenție să fie toți ca mine! Că și mie mi-ar veni să mă duc la băi, câteodată, dar trebuie să mă duc și cu nepoții după mine!

Deci, faceți în așa fel încât să nu aveți așteptări și nu veți avea dezamăgiri în viață.

Cum recăpătăm pacea sufletească, dacă am pierdut-o?

– Pacea sufletească nu am pierdut-o în pădure, am pierdut-o tot în suflet. Ea este tot acolo, deci, insistați. Insistați că ea este tot acolo, v-ați pierdut voi, căutând-o, dar ea e tot acolo. Și cum este tot acolo? În gradul de acceptare. Când accepți realitatea, pacea e lângă tine.

Ce facem atunci când nu ne putem concentra în timp ce ne rugăm?

– Ca să te rogi nu trebuie să te concentrezi. Ca să te rogi trebuie să vorbești cu tine și cu Dumnezeu. Cred că ne rugăm numai după ce nu ne mai concentrăm. Încercați varianta asta și o să aveți o mare surpriză plăcută! Nu vă mai concentrați, rugăciunea nu este despre concentrare, rugăciunea este despre acceptare, despre bucurie și despre mulțumire. Asta e rugăciunea!

Cum trebuie să fie omul ca să fie mai curat cu inima?

– Curăția cu inima nu are o formă, pentru că unul are o inimă mai ușor influențabilă, altul mai greu influențabilă, unul poate să creadă că rezolvă ultimul lucru, altul, altfel. Deci, omul, ca să fie socotit că este curat cu inima, trebuie să aibă o inimă disponibilă și dispusă să accepte și atunci, cu siguranță că va căpăta un răspuns.

Cum să postim corect?

– Este cea mai tare întrebare care îmi dă voie să răspund în câteva fraze! Postul nu este despre corectitudine, Postul este despre ceea ce simțim. Postul nu se ține corect sau incorect. Postul este o atitudine pe care dacă știm să o țintim, nu este nevoie să ajungem la ea, ci numai să o avem acolo ca țintă: ”Ăla e Postul, acolo vreau să ajung”. Atât. Nu e vorba de corectitudine în Post.

Cum ne poate ajuta relația dintre Post, rugăciune, Biserică să fim mai motivați în viață?

– În primul rând, Postul, rugăciunea și Biserica sunt niște repere. Când plecați, de exemplu, de la Gura Diham către Vârful Omu, sunt trei trasee. Unul se numește traseul mai ușor și este cu un triunghi, altul este un traseu mai dificil și fiecare are câte un simbol. Ei, din vreme în vreme, chiar dacă știi traseul, ca să fii sigur că nu l-ai încurcat și nu ai pornit pe unul pe care nu îl vroiai, trebuie să îți apară niște repere, din când în când vezi triunghiul, da? Mergem mai departe. Ei, aceste repere înseamnă și Postul, și rugăciunea, și Biserica! Și te ajută să ajungi la tine, că Vârful Omu e propria ta persoană. Și ți-ai ales să ajungi la tine într-o oră jumate sau într-o zi jumate. Dar trebuie să păstrezi și să nu îți pară rău că altul a ajuns într-o oră jumate și altul a ales traseul ăla mai greu față de tine, important este să ajungeți și tu, și el, la fiecare.

Cum trebuie să dialogăm cu o persoană care nu crede în Post?

– A, e foarte important, înseamnă că crede în ceva! Crede în ne-Post! Și atunci, tu ești o alternativă. Era odată o apă și la un moment dat, un ucenic vede pe maestrul lui, dincolo și începe:

– Maestre, vreau să vin și eu pe malul celălalt!

Iar maestrul i-a răspuns:

– Dar deja ești pe malul celălalt!

Vedeți unde era problema? El era pe malul lui, nu trebuie să fiu nici eu ca el, nici el ca mine. E clar. Între noi e Postul, eu sunt pe malul ăsta, el e pe malul celălalt. E malul lui! Nu vreau să intrați în conflict, nu vreau să faceți o chestiune apologetică din Post. E o problemă personală, să vă bucurați că puteți să o țineți și că Postul este o bucurie personală, nu trebuie neapărat să fie toți ca noi. Doamne ferește! Vă imaginați atunci ce s-ar întâmpla cu raioanele de confecții, dacă s-ar face numai măsura 42? Deci, trebuie să fie oameni de toate categoriile.

Cum să facem pe cineva care nu crede în Dumnezeu să creadă?

– Dar de ce credeți voi că este datoria noastră să facem pe cineva să creadă? Când constați că e cineva pe lângă tine care nu crede, să te concentrezi cât de mult crezi tu în Dumnezeu și vei transmite, cu siguranță, lucrul acesta! Nu te lua la trântă cu cineva care nu crede, crezând că e datoria ta să îl faci să creadă! Datoria ta este să nu te facă el pe tine ca pe el! Știți pe cel care 30 de ani a fost în pustiu, într-un trib din ăla și, vai de mama lor, tot îi învăța diverse dar după 30 de ani s-a dus unul la el și, mai cu tupeu, așa, i-a spus:

– Măi părinte, nu te supăra pe mine, dar de acum 30 de ani tot ne spui să nu furăm, să nu cutare, ai văzut că mare scofală n-ai făcut, noi tot furăm, tot una, alta, vezi că tot nu ne-ai schimbat?!

– A, nu, după prima săptămână mi-am dat seama că trebuie să vă învăț altceva, să nu mă schimbați voi pe mine!

Cam așa e și cu credința. Aveți grijă să nu vă schimbe ei pe voi, că voi să îl schimbați pe celălalt nu este ăsta target-ul vostru.

Poți să cazi în păcat, dacă încerci să ajuți prea mult?

– Cu siguranță. Este exact ca la salvatorul de la înec. Înainte de a te apuca de a salva de la înec pe cineva, trebuie să fii sigur că are cine să te salveze pe tine și că ai pământul sub picioare și atât. A te îneca odată cu celălalt nu e o virtute, e răspunsul la această întrebare. Deci, poți, într-adevăr, să cazi în păcat. Mai bine să ocolești păcatul, nu te apuca să crezi tu că ai descoperit apa caldă.

Cum ați reușit să adunați tinerii la Biserică?

– Eu cred că am fost numai și numai o adresă, ei m-au găsit pe mine. Cred că nu i-am adunat eu. Dacă cineva se străduiește să facă ceva, va obține cel mult contrariul a ceea ce vrea el să facă! Regula atracției sună cam așa, e ca un pendul care atârnă de o sfoară, dacă vrei ceva și tragi de el, în momentul în care obosești, imediat îl scapi și el s-a și depărtat. Dacă vrei ca un lucru să fie cât mai departe de tine, îl împingi și când ai obosit, primul lucru care se va întâmpla e să vină înspre tine. Străduiți-vă să luați viața așa cum e.

Eu am văzut tinerețea și mi-am propus să fac în așa fel încât dacă cineva mă găsește, să simtă că îl iubește cineva. Cred că este un mod de viață, ar fi prea mult să vă spun că este un plan omiletic pe care mi l-am propus eu. Pot să vă spun un singur plan pe care l-am avut, că am visat, când eram la Seminar, să am o parohie în care în fiecare duminică să împărtășesc mai mult de jumătate din cei care participă la slujbă. Până acum am reușit. Exact ca atunci când împlinesc o vârstă și mi-aduc aminte de un frumos citat: ”Mi-am propus să trăiesc veșnic, deocamdată sunt în grafic”.

Cum putem să folosim tehnologia pentru a atrage tinerii în Biserică?

– Păi, de exemplu, voi sunteți aici datorită tehnologiei. Pe mine m-a anunțat fratele cu un mesaj, înseamnă că putem să folosim tehnologia, fără să punem patimă.

La începutul anului 2020, dușmanul numărul unu și subiectul fiecărei ore de Dirigenție din școli era ”Cum să scăpăm de telefonie, cum să scăpăm de rețelele de socializare”. După care, cu noua turnură, se face 8 martie și se cere ca toată lumea să aibă cont pe Facebook și să aibă webcam și nu știu ce. Asta ce înseamnă? Că nu trebuie să punem patimă. Nici așa, să stai spate în spate și să dai mesaj:

– Dragă, coborâm la masă?

– Stai că mai am ceva de conspectat.

Trebuie să știm cum să folosim tehnologia, adică, cu cumpătare și cu ceea ce are ea foarte bun. Toată lumea dă peste mâini nepoților că au telefoane sau nu știu ce tablete. Eu am un program cu nepotul meu. În timpul în care îl aduc de la grădiniță până acasă, are voie să se uite la desene, cu o condiție, când ajunge acasă, să îi spună lui buni ce personaje a urmărit la desene. Măi fraților, nu am crezut că un copil poate să îți dea atâtea detalii depre personaje, nume, despre atitudini, despre culori, despre tot! Și asta ce înseamnă? Că a folosit tehnologia așa cum trebuie, că după aia stă și ne povestește și lasă el telefonul, nu îl cere! Dar dacă tu îi spui ”Ăsta nu!”, păi tată, ăla e cu mierea, e ca și hipnotizat, la ăla se duce tocmai pentru că i-ai spus nu! Asta e toată povestea, așa e omul de la începutul lui, de la începutul Creației!

Cum să luptăm cu gândurile pătimașe?

– Fiecare om are, în fiecare zi, în mintea lui, o gară pentru 65-70.000 de gânduri. Nu se luptă cu gândurile, gândurile se lasă să treacă. Trebuie să ai cu ele o anumită intimitate, să împarți ce ține de tine și ce nu ține de tine. De exemplu, caracterul celui de lângă tine nu ține de tine, dar ține de tine posibilitatea de a-l evita, posibilitatea de a nu te influența, astea țin de tine și atunci, lupta cu gândurile are, de fapt, o singură strategie, să nu te lupți. Bullying-ul, de exemplu, dacă nu s-ar întâlni cu riposta, nu ar exista.

Erau două cetăți, cu două tunuri și o singură ghiulea. Primul ia ghiuleaua, o bagă în tun și trage în partea cealaltă. Acolo, celălalt ia ghiuleaua, o bagă în tun și trage și el. După câteva zile, unul se întreabă cum să oprească războiul. Și atunci, înțeleptul cetății a spus:

– Unde e ghiuleaua? La noi?

– Da.

– Dă-o încoace, nu o mai arunca!

Asta e și cu bullying-ul. Nu răspundeți și gata, s-a oprit războiul! Condiția este să fie ghiuleaua la tine, nu când dai cuiva o palmă, după aia să îi spui că poate opri războiul! Numai cel care are ghiuleaua poate să oprească războiul!

Avortul spontan după o ceartă cu soțul sau iubitul este un păcat și dacă da, al cui este?

– În primul rând, tot ceea ce gândim ca dizarmonie între noi, să zic așa, este un păcat, în sensul că trebuie să ne dea de gândit. Trebuie să fim mai atenți că tot ceea ce ține de binele nostru și de ceea ce vrem să dobândim este responsabilitatea noastră. Nu este un păcat în sensul clasic al cuvântului, dar este un semnal de alarmă, să fim mai atenți, pentru că dacă vom fi mai atenți, nu se va ajunge la ceartă. Că mergem la cauză, nu la efect! Ceea ce se spune este un efect, cauza este lipsa împăcării și lipsa îngăduinței față de celălalt. Trebuie să fim mai îngăduitori, să nu vă pară rău, niciodată, dacă aveți pe cineva despre care voi credeți că nu merită. Eu cred că dacă am fi puțin mai atenți, am putea înțelege următorul lucru. Era o fată excepțional de frumoasă și unul stătea așa și se uita la ea și ea îl întreabă:

– Așa e că îți place de mine?

– Da.

– Ești credincios, așa e?

– Vezi? De-aia te-a ferit Dumnezeu!

Ce părere aveți despre legătura dintre noi, cei de azi și noi, cei din viețile anterioare?

– Vă dau un răspuns foarte interesant vizavi de această așa-zisă reîncarnare, e un subiect foarte interesant. Excelența sa, domnul profesor Dulcan, în 1981, când a scris ”Inteligența materiei”, a vrut să se întâlnească cu părintele Arsenie Boca și nu a reușit. Mă rog, în 1981, vă puteți imagina, unii mai știți cum era la acea vreme. Prin 1987, deci la șase ani de la apariția cărții, domnului profesor îi ajunge un mesaj transmis prin cineva de la părintele Arsenie Boca: ”Cred că s-a grăbit Dulcan și nu a luat în considerare și părerea Bisericii vizavi de reîncarnare. E o mare prostie să se gândească la subiectul ăsta”.

La ediția a II-a a cărții, când a fost și premiat cu Premiul Academiei Române, în 1992, domnul profesor a scos capitolul și a dat și niște explicații excepționale, pornind de la ce învățasem și noi la Seminar. Singura explicație este următoarea: în Pildele lui Solomon se spune ”Părinții mănâncă aguridă și se strepezesc dinții copiilor”. Asta este toată legătura cu așa-zisele vieți anterioare. Tot ceea ce au trăit părinții și bunicii noștri este în noi. Dacă ei au mâncat aguridă, să nu ne mirăm că ni s-au strepezit dinții. Legătura dintre noi de acum și noi din așa-zisele vieți anterioare dar nu prin reîncarnare, ci prin trăirea experienței anterioare este următoarea: este prezentul, ne-a învățat să trăim astăzi și acum. Legătura dintre viitorul față de trecutul acela înseamnă prezentul. Totul se rezolvă aici și acum.

Mulțumesc Nadiei Iancu pentru înregistrarea audio a întregii cuvântări, îi mulțumesc părintelui pentru invitația de a participa și eu la acel eveniment dar și studenților, pentru că am descoperit preocupările lor frumoase și acum le pot reda aici pentru voi, cititorii mei.