Cum ne liniștim creierul?

”Mergi și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu!”

Într-o toamnă atât de generoasă ca aceasta, Sfinții Părinți au rânduit ca în Duminica a XXIII-a după Pogorârea Duhului Sfânt să ne prezinte un fapt de viață, o vindecare cu totul și cu totul deosebită pe care Mântuitorul a săvârșit-o în Ținutul Gherghesenilor sau al Gadarei. Ținutul Gherghesenilor, un ținut dincolo de mare, de apele Iordanului, cum spune Sfântul Evanghelist Luca, un ținut în care Mântuitorul a acostat și când a coborât din corabie a fost întâmpinat de un om îndrăcit, un om care de multă vreme nu mai purta haine, de multă vreme nu mai locuia în case, ci în morminte și, apropiindu-se, a început să strige:

– Ce-ai cu noi, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu, Cel Viu? Pentru ce ai venit înainte de vreme să ne chinuiești?

Și spune Sfântul Evanghelist:

– De ce s-au auzit acestea? Pentru că Mântuitorul deja certa duhul să iasă din omul acela. Și apropiindu-se de el, Mântuitorul a întrebat:

– Care îți este numele?

Și el a răspuns:

– Legiune. Căci mulți erau diavolii care intraseră într-însul.

Acum, o scurtă paranteză: oamenii din vremea de început a Evangheliei, când știau despre ce este vorba, erau sub stăpânire romană și o legiune romană avea ca la 6.000 de soldați. Vă imaginați cam ce populație și ce densitate de duhuri rele putea să aibă loc într-un singur om!

Și atunci, Mântuitorul a poruncit să iasă afară și ei i-au cerut, așa, pe românește, să le facă un hatâr:

– Dacă tot ieșim de aici, nu ne lași să intrăm în turma aceea de porci?

Era o turmă de porci care pășteau lângă țărmul mării și atunci, Mântuitorul le-a îngăduit, numai că imediat cum le-a îngăduit să intre în turma porcilor, toată turma s-a aruncat în mare. Atunci, păzitorii porcilor s-au speriat, că trebuiau să dea socoteală stăpânilor lor. Atunci când au aflat toți ce s-a întâmplat, când s-au întors, l-au văzut pe cel pe care toată lumea îl cunoștea că este îndrăcit și că nu locuiește în casă și că nu mai stă îmbrăcat, l-au văzut sănătos și întreg la minte, la picioarele lui Iisus, mărturisește Sfântul Evanghelist Luca. Și atunci, toți L-au rugat pe Iisus să plece din cetatea lor. A se citi mai departe, le ajungea paguba pe care le-o făcuse. Dar nu vroia să plece cel pe care îl vindecase și atunci, I-a cerut îngăduință lui Iisus să rămână lângă el. Și Iisus a spus:

– Nu, nu, mergi la ai tăi și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu!

La o așa depărtare cronologică de evenimentul de astăzi, am să îndrăznesc să vă vorbesc ca despre o pildă. Este pilda valorii omului. Cât de valoros este omul? Dacă luăm ca un întreg cetatea, locuitorii ei, cel îndrăcit, inclusiv demonii care erau acolo, avem o oglindă a oricărei societăți din ziua de astăzi, dar, mai ales, avem o oglindă a omului! Nu vă speriați! Exact așa stau lucrurile. Dacă avem, în fiecare zi, prin mintea noastră, 65.000 de gânduri, numărate de neurologi, nu m-am apucat eu să le număr, întrebați-i pe ei, eu vă spun statisticile, dar dintre acestea, 90% se repetă și ziua următoare, vă imaginați că prin aceste 65.000 de gânduri pot fi presărate și cele 6.000 care pot fi din altă parte! Dacă facem o proporție de 10% aproape, cred că este vorba cu totul și cu totul exact despre acest lucru. În fiecare zi avem în noi niște gânduri care vin peste noi și care nu ne lasă să trăim, ne fac să fim îngândurați, ne fac să fim îngrijorați! O să spunem:

– Bine, dar sunt și induse!

Da, gândurile vin asupra noastră pe niște căi! Vin educațional, vin din partea unei societăți care nu ar putea să ne conducă dacă noi am fi liniștiți! Vin peste noi dar nu pot intra, nu pot sparge nici ușa, oricât de firavă ar fi ea. Ca să poată intra, ușa trebuie să fie deschisă de către cel din partea cealaltă, pentru că altfel nu pot intra gândurile. Și o să spuneți:

– Da, dar dacă este așa de simplu, de ce nu reușim?!

Nu reușim pentru că aceste gânduri multe țin de rațiune. Dacă vine un RoAlert și tu te afli în Deltă, imediat vine rațiunea:

– Măi, să știi că s-ar putea să aibă dreptate, că sunt cam pe aici, așa, ăla este Răsăritul, am încurcat-o!

Dar dacă nu asculți rațiunea și o înlocuiești cu credința că nu poți face mai mult, dacă ești într-o barcă?! De ce să nu fi tu liniștit și eventual să vină un obiect, așa cum scrie în RoAlert, neidentificat, asupra ta, și măcar să te găsească liniștit?! Ca să-i faci tu în ciudă, într-un fel sau într-altul! Măcar să participi cu ceva! De ce să fie gândurile rele, așa, luate de-a gata, ambalate de alții și gata, am deschis ușa, am luat pachetul, ăla a plecat și tu ai rămas cu paguba?!

Sunt foarte multe gânduri pe care noi le avem în mintea noastră pentru că ne-au fost trimise și pentru că noi așa am fost educați, prost, bineînțeles! Să luăm în seamă totul și, mai ales, să luăm în seamă niște mecanisme care fac un zgomot în capul nostru. Să credem că dacă un om se uită la noi într-un fel, omul acela deja are ceva cu noi! Vă spun un secret: chiar dacă are ceva cu noi, dacă noi nu dăm de înțeles că ne temem de ceea ce are el cu noi, cu siguranță că se va întreba și el:

– Măi, chiar așa, de ce să am ceva cu ăsta?!

Am întrebat pe un nene polițai care ne obliga să punem alarme și așa mai departe:

– Dar care este povestea asta?

– Domnule, este una psihologică!

– Ia spune, domnule!

– Păi, hoțul când vine într-o parcare în care se află 20 de mașini, se uită în primul rând care are alarmă și, dacă găsește una fără alarmă, normal că la cele cu alarmă nu se mai uită!

Atunci, hai să învățăm și noi câte ceva! Să avem un soi de alarmare, dar nu asta de supraviețuire, un soi de alarmare asupra unor lucruri care funcționează! Când a fost întrebat diavolul care locuia în omul respectiv și avea identitatea acestuia, cum se numește, el nu I-a răspuns lui Iisus că suntem vreo 6.000, I-a răspuns Legiune. Asta înseamnă că erau niște ”diavoli la pachet”! Adică, niciodată să nu așteptați să vină un gând negativ cu identitate pe el sau… față, profil, să vedeți că ăsta e… infractorul! Nu! Vine echipat! Acum, de la frații greci dacă am învățat că nu e bine să primim nici daruri, când au adus Calul Troian, vă imaginați că l-au adus și s-au bucurat atenienii, neștiind ce este înăuntru:

– Ia uite ce dar ne-au adus, extraordinar!

Așa primim și noi, câteodată, educație la pachet și când vine noaptea, adică atunci când vine momentul propice, momentul de mai puțină pază a gândurilor, mai puțină pază a rugăciunilor, mai puțină pază din partea noastră a vieții spirituale, imediat descalecă toată armata aceea de 10% din cele 65.000 de gânduri. Și ce fac? Fac din noi să devenim identitatea lor! Omul acela nu mai avea identitatea lui, ci pur și simplu avea identitatea celor care îl locuiau!

V-am spus că este vorba, în primul rând, despre tot ceea ce înseamnă că la noi este zăvorul, noi putem să accesăm poarta prin care să intre cineva!

Dar, cum aflăm care este valoarea omului? Era o cetate și toți știau că unul din acea cetate avea o problemă, dar nu și-a pus nimeni întrebarea:

– Măi, dar ăsta cu probleme cât valorează?

Acum, traducând-o social, în UAT, avem un handicapat, să vedem cât valorează el, dar mai ales și cât ne costă el! Puteți să mă judecați oricum! Ce înseamnă asta? Că dacă nu vom evalua corect fiecare individ dintr-o societate, putem ajunge să aflăm că valoarea este mai mare decât putem noi să o suportăm. Cheltuiala va fi fantastic de mare. De ce? Pentru că în momentul în care acela s-a vindecat, au rămas oamenii fără obiectul muncii, toți porcii s-au dus în mare, pentru că diavolul nu s-a ținut de cuvânt, ”lasă-ne în turma porcilor”, el s-a dus în adânc dar nu avea un element cu care să se ducă în adânc. Ca și când au luat ascensorul ca să coboare 120 de metri la Turda, nu s-au dus pe scări. Au zis:

– Doamne, dă-ne și taxiul ăla Bolt!

Și i-a dus acolo, în adânc. În adânc a însemnat o pagubă!

V-am mai spus despre cei doi care s-au întâlnit cu un confrate de-al lor, erau la cerșit și au văzut pe un confrate de-al lor care avea cârjă până mai deunăzi, că a venit drept și mergea normal:

– Ce faci, măi?!

– Gata, m-am vindecat!

– Cum te-ai vindecat, măi?!

– Haideți cu mine, dacă vreți, că e un nene care uite așa, după gardul cimitirului, doar te atinge și gata!

De curiozitate s-au dus oamenii, acolo! S-au dus unul cu piciorul stâng, altul cu piciorul drept, i-a atins așa și unul mai ghebos, așa, a zis:

– De cocoașa asta nu te atingi, că iau pensie de handicap!

Asta e societatea, fraților! Nu știe cât valorează situația pe care o întreține!

Ce căutau porcii aceia? Să intrăm în subiect! E adevărat că sunt niște subiecte foarte delicate. Noi știm că locuitorii zonei nu consumau carne de animal cu copita despicată, adică porci! Și atunci, pentru ce îi creșteau?! O să spuneți:

– Da, dar era afacerea lor!

Afacerea lor, afacerea lor, dar cum să faci afacere cu un lucru care ție îți este interzis? Adică, eu am o empatie față de un drogat și mă duc să îi procur droguri ca să ce?! Ca să îi întrețin lui problema?!

Vedeți? O societate care vrea să se vindece, să înceapă cu fiecare individ să îl vindece și să îl ajute să se descopere pe el! A, nu poți să faci ceva? Păi, eu îmi aduc aminte că noi făcând Seminarul în Buzău, aveam foarte mulți nevăzători, era acolo o școală întreagă de nevăzători, dar nevăzătorii aceia să știți că nu erau cu mâna întinsă pe nicăieri! Nu primeau un ajutor social, ci făceau cutii de carton și erau și maseuri și făceau lucruri pe care puteau să le facă pentru că Dumnezeu atunci când îți lasă o neputință, îți înmiește fiecare simț care ți-a rămas! Vă spun, dacă intrai pe mâna unui maseur orb, omul acela ”vedea” ceea ce nici la microscopul cu baleaj nu putea să vadă cineva! Dar societatea, dacă vrea să meargă înainte, trebuie să folosească pe fiecare în parte să dea ceea ce poate să dea. E adevărat că sună puțin nostalgic, ”luăm de la fiecare după posibilități și dăm fiecăruia după necesități”, da, dar să fie acoperite aceste vorbe! Și atunci, ce putem să facem noi? Să dăm la o parte UAT-ul și să ne ocupăm de familia noastră, în familia noastră! Nu ne mai interesează peste gard, ați constatat și la mine că nu mă mai interesează de Ștefan cel Mare și de Cuza Vodă, nu din istorie, ci după străzile Constanței și am spus că nu mai este cazul să vorbim despre Primărie și de primar și de aleși, pentru că nu e cazul! Să facem ceva! Eu nu mai pot să îi fac pe oamenii ăștia altfel, a trecut și votul, patru ani de zile s-a terminat! Ei, problema este alta: ce fac eu în casa mea contează, astăzi!

Astăzi plec spre casă și aflu că Mântuitorul a scos din mine 6.000 de demoni ai gândirii care mă îngrijorează, printre care chiar și RoAlert-ul mi l-a scos! Mi-a scos sperietura, mi-a scos îngrijorarea, mi-a scos grija facturii! V-am spus anul trecut cu majorarea de pensii să aveți răbdare! A mulțumit cineva acum că nu am făcut focul până săptămâna trecută și de vreo trei săptămâni chiar am oprit și aerul condiționat?! N-a mulțumit nimeni! Ei, hai să ne trezim puțin! Să ne trezim măcar acum când căldura este gratis, când frigul încă își vede de treaba lui, că în două, trei zile se duce și valul ăsta, să înțelegem că noi am fost vindecați! De ce am fost vindecați?! De 6.000 de gânduri ce vom face că nu avem vreme suficientă pentru bunicii de la țară sau costă gazul sau kilowatul peste trei lei din martie încolo! Stați să vină martie, vom vedea ce mai e prin martie, poate costă cinci lei dar eu o să am sănătate mai bună și pot să fac lucruri mai interesante și să câștig chiar mai mult! Dacă dăm la o parte îngrijorările și cele 6.000 de gânduri care ne vin din partea cealaltă, 10% alea rele, de îngrijorare, să știți că creierul începe să aibă performanță, începe să lucreze, începe să îți spună ceea ce nici măcar nu gândești că a fost înmagazinat! Poate te faci chiar inovator, de ce nu inventator?!

Un om cu mintea limpede, nearuncată și nețesută în urzeala aceasta a celor 6.000 de diavoli poate să îți facă niște performanțe extraordinare!

Vă propun ca astăzi, până în seară, atât, nu am pretenție mai mult, să aveți convingerea că ajungeți acasă exact ca cel care a fost vindecat astăzi și căruia i s-au alungat 6.000 de diavoli, legiunea de demoni, și să vă apucați să spuneți cât bine v-a făcut Dumnezeu! Cui să spuneți? Acum să nu credeți că la pereți! Pur și simplu să spuneți atmosferei din casa dumneavoastră, să o schimbați într-un fel! Atunci când cineva vă agresează, imediat să vă dați seama că acel agresor este antrenorul nostru care ne face să fim mai răbdători! Poate i-am cerut lui Dumnezeu, vreodată, să fim puternici și ne-am speriat atunci când ne-a băgat în niște conflicte! Păi, antrenează-te, tată, nu sta așa în armură și gata! Știți cât cântărea o armură în Evul Mediu? Până la 300 de kilograme! Păi, dacă v-am dat eu acum 300 de kilograme, neantrenați, ați putea să duceți? Dumnezeu nu dă armuri ca să vă împiedice în a vă desfășura în luptă, ci vă antrenează ca să puteți să știți cum să ieșiți la liman!

Așadar, până în seară, gândiți-vă cum putem noi să mulțumim lui Dumnezeu pentru faptul că ne-a făcut atât bine! Astăzi ne-a scos atâția demoni din noi, ne-a scos atâtea preocupări, ne-a scos atâtea îngrijorări și îngândurări și noi suntem acum datori să găsim nu 6.000, ci un singur gând care să ne salveze! Dacă am gândi măcar că este bine și este în favoarea noastră, creierul nostru s-ar liniști și acum nu o să ajungem toți inventatori, toți inovatori, să avem toți brevete, dar sunt sigur că vom găsi posibilități de a ieși din situație. E posibil ca până în seară, cineva care nu are lemne de foc să se uite, așa, pe cer și să spună:

– E vreme frumoasă, căruță am, hai să merg la pădure, că e plină pădurea de lemne pe care nimeni nu le contabilizează, că nu iau toporul cu mine, iau numai brațele mele și adun niște lemne și aș putea să fac focul cel puțin zece zile, cu două căruțe pe care le aduc!

Acesta este un gând care le înlocuiește pe cele 6.000 de gânduri care ne doboară! De ce ne doboară? Ne doboară pentru că le-am lăsat să ne doboare! Cineva să văita că într-una din dimineți, când ducea cafeaua șefului, a fost atinsă de cineva, nu știu dacă intenționat sau nu, și i-a vărsat cafeaua. Și, supărată fiind respectiva, se întreba de ce i s-a întâmplat asta. Dar cei care erau mai încolo au întrebat-o:

– De ce ești supărată?

– Uite, mi s-a vărsat cafeaua. De ce mi s-a vărsat cafeaua?

– Răspunsul este foarte simplu: pentru că în ceașcă aveai cafea!

Nouă ni se varsă acele 6.000 de gânduri de îngrijorare pentru că le avem acolo și dacă nu suntem atenți, oricine poate să dea peste noi și să ni se verse! Și unde se varsă? În mintea noastră, se varsă în preocupările noastre! Uităm tot ce am învățat la școală, uităm ceea ce am citit, uităm absolut tot! De ce? Pentru că nu am fost atenți că nu în ceașcă se ține cafeaua, ci stai liniștit la masă, o consumi și gata! Poate că acesta este unul dintre gândurile care le pot înlocui pe cele 6.000 care vin peste noi!

Dacă până în seară, un singur fiu duhovnicesc de-al meu care se află aici sau acasă și a aflat despre canonul acesta, reușește să îl facă, eu unul sunt mult mai fericit și pot să fiu cel care mă voi întoarce acasă să spun cât bine mi-a făcut mie Dumnezeu că mi-a dat un gând să spun și altora că viața este frumoasă și să încerce fiecare dintre noi să nu mai fie îngrijorat. Nu aveți de ce! Credeți-mă!

Mulțumesc părintelui Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, pentru îngăduința de a reda aici cuvintele predicii sale la Vindecarea demonizatului din Ținutul Gherghesenilor. Mulțumesc Veronicăi Cristina Radu pentru înregistrarea predicii, pe care o puteți urmări pe adresa https://www.youtube.com/watch?v=t5g-2yK1SEw.