V-am tot predat acest curs al lipsei de îndoială și de încredere, v-am încurajat pe toți și știți că asta este definiția duhovniciei pe care o practic eu, încrederea și mai ales încurajarea celorlalți, dar să știți că în spatele fiecărei încurajări stă de veghe nesomnul meu! Când încurajez pe cineva, știu că eu dau din ceea ce nu am și eu trebuie să stau de veghe ca nu cumva direcția în care am încurajat pe cineva să nu fie una confundată și să se pomenească omul, după un anumit timp, că nu a ajuns unde gândea el.

Parafrazând pe unul dintre cei mai sensibili poeți contemporani până mai deunăzi, până în 5 noiembrie 2010, Adrian Păunescu, care atât de frumos spunea ”Aș vrea să fiu noroiul de pe opinicile celor care în 1918 au mers la Alba-Iulia”, nu aș putea să spun la fel de frumos dar am să spun măcar cu aceeași sensibilitate că aș vrea să fiu cea mai peticită haină a celui mai bolnav, aruncată la picioarele lui Iisus, ca să simt nu numai ceea ce va fi simțit cel care a îmbrăcat-o după ce a trecut Iisus, ci să simt și ceea ce a lăsat Iisus în urmă!

Duminică am primit un canon! Să recitesc o carte și să văd ce scoate aceasta din mine, după cinci ani de când am citit-o prima dată. Am mers mai departe, am plusat la numărul anilor, adică, și am ales sau… m-a ales ”Magia”, una din cărțile Rhondei Byrne, pe care am citit-o prin anul de grație 2014.

Când cuvintele au tăcut și Luminile Orașului s-au stins, e semn că povestea lor tăcută s-a așternut pe hârtia sufletelor, într-o amintire care le ține mereu într-o aprindere vie. Așa cum v-am obișnuit, când ascult o poveste frumoasă, v-o dăruiesc spre citit într-o tăcere care vindecă prin bucurie, prin zâmbet și prin lacrimă. O ascult din nou și o scriu tăcută dar parcă mai vie, ca de fiecare dată când părintele Marius Moșteanu ne dăruiește din povestea sa pentru a o îmbogăți pe a fiecăruia dintre noi. Luni seară am ascultat prima emisiune a lui Mircea Solcanu la Radio CFM din Constanța, în care l-a avut ca invitat pe părintele Marius și v-am povestit la cald despre ea. Acum vă invit să o citiți așa cum a fost trăită, ca să-i simțiți căldura.