Colindul amintirilor de poveste

Ploaie și furtună, cer senin și soare, o zi de iarnă la Constanța, amintind de chilia duhovnicului, în care omul intră tulburat de griji și iese luminat de pacea primită.

Am avut o zi de poveste, începută pe ploaie și furtună, când părea că întunericul pusese stăpânire pe oraș, dar încheiată senin, în suflet și pe cer, după ce la amiază, lumina a învins ca prin minune. La timp ca să ajung la Biblioteca Județeană Constanța, la Conferința părintelui Marius Moșteanu, ”De la urare la stare. Colindul de Crăciun”.

M-am simțit ca în copilărie, când neștiind încă să citesc, tata îmi citea o carte de povești care la final avea pe interiorul coperții un plic cu un disc de vinil! O carte cu povești ale sărbătorilor de odinioară, despre care am aflat de la doamna preoteasă Elena Moșteanu și de la părintele Marius Moșteanu și care avea nu un disc de vinil, ci chiar colinde minunat interpretate de Corala Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța. O surpriză foarte frumoasă ne-a fost făcută de doamna preoteasă Elena Moșteanu, care ne-a introdus în atmosfera sărbătorilor din copilăria sa, povestindu-ne despre pregătirile de Crăciun din gospodăria părintească dar și despre obiceiul colindatului la care participa împreună cu surorile sale. O altă surpriză la fel de frumoasă a venit de la nepoata părintelui Marius, care ne-a prezentat apoi Corala Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța și colindele interpretate. A urmat părintele cu poveștile propriei copilării dar și cu răspunsurile la întrebările spectatorilor, citite de doamna preoteasă.

Bucuria mea și a tuturor celor prezenți, sunt convinsă, a fost că am putut dărui aplauze pentru… povestitori și colindători, mulțumindu-le astfel pentru două ore de stare de grație, în care timpul și grijile au dispărut ca în copilărie, când ne luam cu joaca în zăpadă și uitam de ora la care trebuia să intrăm în casă.

La plecare, publicul a primit covrigi, fructe și nuci, transformându-se din gazde colindate în colindători răsplătiți de gazde generoase. A fost așa cum a spus părintele în introducerea conferinței sale, că ”nu știm niciodată cine a început ce”. Cu siguranță că în timpul colindelor și poveștilor depănate despre colindătorii de odinioară, ascultătorii și-au amintit de propriile bucurii trăite colindând în iernile copilăriei, plecând spre case cu sufletele pline de pace și de povești frumoase.

Deocamdată, las această poveste trăită azi la Biblioteca Județeană să se așeze și voi reveni cu transcrierea conferinței, pentru a fi citită și de cei care nu au putut fi prezenți sau care și-ar dori să mai ”răsfoiască” unele fragmente din poveștile ascultate.

Mulțumiri pentru fotografii Nadiei Iancu