”Timp și Spațiu. Sacru și Profan” sau, după traducerea mea, ”Luni, 13, Biblioteca Județeană Constanța, părintele Marius Moșteanu și aplauzele noastre”. Am stat mult să mă gândesc la ultimele două cuvinte care ar reprezenta ”traducerea” profanului și cred că am ales bine, pentru că rar îți este dat să vezi o sală plină aplaudând în picioare un preot. Sigur, când preotul este părintele Marius, aplauzele și zâmbetele împletite cu lacrimi devin firești, dar, așa cum am mai spus, nu poți face asta în biserică decât dacă vii cu ”biserica pe retină”, cum spunea cândva părintele într-una din predicile sale și o aduci în aula bibliotecii.

La început de an, Biblioteca Județeană Ioan N. Roman din Constanța ne dăruiește o frumoasă surpriză, pe data de 13 ianuarie, prin invitația de nerefuzat la cea de-a treia conferință a părintelui Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, ”Timp și Spațiu, Sacru și Profan“. Orice întâlnire cu părintele Marius, cum este cunoscut nu doar în Constanța și în România, ci în toată lumea, este o bucurie pentru suflet, o încurajare că ești mai mult decât crezi și că… limita e Cerul, doar că, veste bună, Cerul este în noi și printre noi!

Ploaie și furtună, cer senin și soare, o zi de iarnă la Constanța, amintind de chilia duhovnicului, în care omul intră tulburat de griji și iese luminat de pacea primită.

Prin pânza de păianjen străvezie

Ne cernem amintiri demult trăite,

Le mai pudrăm apoi cu-n strop de poezie