Fii tu!

Vreți să fiți ascultați? Schimbați-vă la față! Vreți să aveți un mesaj pentru ceilalți fără frică și fără urmări? Schimbați-vă la față! Schimbarea la față este un efect al trăirii! Schimbarea la față este posibilă atunci când credem și când suntem convinși că Dumnezeu ne-a arătat acest praznic al Schimbării la Față ca să ne spună că se poate, nu pentru altceva! Să nu credeți că schimbarea la față s-a făcut pentru Mântuitorul, ca să dea după aceea mărturie Petru, Iacov și Ioan despre El că este Fiul lui Dumnezeu! S-a făcut pentru noi, nu pentru altcineva, pentru fiecare dintre noi!

Astăzi este Schimbarea la Față. Să știți că aceasta nu este o sărbătoare la care să ne uităm, așa, ca mâța în calendar! Auzim că este Schimbarea la Față, dar să știm și ce înseamnă! Mi-a ajutat Dumnezeu să găsesc un ciorchine de strugure. Schimbarea la față înseamnă exact ceea ce am eu în mână, înseamnă coacerea, pentru că din punct de vedere al Fizicii, Schimbarea la Față este o așezare a undei de lumină, care la zero absolut se transformă în particulă și poate să fie materializată. Da, lumina! Acea lumină despre care Dumnezeu a spus ”Să fie lumină” nu a fost numai așa cum credem noi în mintea noastră, ca la școală, că dacă am apăsat un comutator de la zero la unu, s-a făcut lumină. S-a făcut lumină! Ciorchinele acesta, prin lumină, a metabolizat coacerea! La așa lumină suntem noi chemați astăzi!

Hai să ne trezim oleacă! Credeți că Biserica vine cu niște mesaje de care unii să se folosească numai ca să vă pună la Post sau numai ca să vă spună cine este șeful?! Nu este chiar așa! Lumina lui Hristos luminează tuturor! Astăzi, în chip văzut, lumina s-a materializat pe Muntele Tabor, ceea ce se va întâmpla și la Schimbarea la Față pe Muntele Tabor, știu lucrul acesta pentru că peste două săptămâni va fi și acolo sărbătoarea, probabil că îi trebuie câteva zile să ajungă și până acolo și va ajunge! Lumina Taborului este o îndatorire a noastră.

Dumnezeu este muntele, noi suntem parte la construirea acestui munte dar și la a arăta că este munte! Cum anume?! Suntem pietricelele acelea care o iau la vale de pe munte și pe care călătorul le mai ridică înapoi cu pasul său și astăzi vedeam, la poalele Muntelui Tabor, pe Mântuitorul care Își alege numai trei dintre cei doisprezece Apostoli, dintre cei șaptezeci de ucenici. De ce numai trei?! Aceiași trei pe care îi găsim și la învierea fiicei lui Iair, pe care îi vedem și în grădina Ghetsimani, anume pe Petru, pe Iacov și pe Ioan. Petru, pentru că era cel mai bătrân și la evrei era tradiția ca cel mai bătrân să fie verhovnicul, un termen slavon, sau starostele, în termen grecesc, cel mai mare, care putea să ia cuvântul în numele celorlalți, pe care îi reprezenta. Va să zică, Petru, dar Iacov și Ioan?! Iacov și Ioan erau Fiii lui Zevedeu, Fiii Tunetului. Evanghelistul Matei îi numește Boanerghes, Fiii Fulgerului. Erau colerici! De ce i-a luat și pe ei?! Pentru că a luat și puterea și opoziția, deodată! Colericul este opozantul, Gică Contra, care întotdeauna trebuie să fie de față, ca să îi spui:

– Uite, te-am chemat și pe tine de față, să nu crezi că am făcut numai cu ăsta!

Mântuitorul a adunat toată suma aceasta a ucenicilor și a Apostolilor și când urca pe munte, acolo sus Îl așteptau alte două personaje ale Vechiului Testament, Moise și Ilie. De ce Moise și de ce Ilie?! În primul rând, Moise pentru că adusese Tablele Legilor pe care Mântuitorul avea să le îmbunătățească și Ilie pentru că Ilie nu plecase de tot, plecase cu Carul de Foc spre Cer. De ce aceștia doi?! Pentru că ei reprezentau legea și infinitul, legea care avea să fie desăvârșită prin Noul Testament și infinitul prin faptul că nu se terminase nimic din viața lui Ilie pentru că fusese ridicat la Cer cu Carul. Dar când s-au urcat acolo, au mers normal. Până când? Până când a început Iisus să vorbească cu Moise și cu Ilie și în momentul acela, fața Lui a început să lucească ca lumina și veșmintele Lui au început să fie albe ca zăpada! Văzând că se întâmplă un dialog, acolo, Petru, fiind cel mai în vârstă, a luat și el cuvântul. Ce frumos spune Sfântul Evanghelist Luca despre cuvintele lui Petru! A spus:

– Doamne, bine e să fim noi, aici! Dacă vrei, facem trei colibe, una Ție, lui Moise una și lui Ilie una!

Și spune Sfântul Evanghelist Luca despre Petru: ”Neavând ce să spună”! Fiți atenți! Acest reflex de a umple un gol emoțional nu a început numai din manualele de Psihologie și de Pedagogie de acum! Este de când lumea, cel puțin de la Sfântul Apostol Petru, despre care se povestește că ”neavând ce să spună”, trebuia să spună totuși ceva! De ce trebuia să spună ceva? Pentru că era un moment în care chiar trebuia să spună ceva și a găsit și el ceva, repede, acolo, a însăilat ceva! A însăilat un lucru material pe lângă lucruri nemateriale, dar până la urmă, discuția aceasta nu a avut niciun efect, pentru că după ce s-au plecat cu fețele la pământ, pentru că nu puteau să vadă atâta măreție, au ridicat ochii, când le-a zis Mântuitorul să se ridice și nu mai era nici Moise, nici Ilie, iar Mântuitorul era la fel ca înainte, îmbrăcat în aceleași veșminte, care acum erau veșminte normale.

V-am spus toată povestea aceasta, știu că ați citit-o, dar eu vreau să vă transmit dincolo de ceea ce ați citit. Veșmintele sunt aceleași, sunt momente în care noi putem să le schimbăm! Fața este aceeași pe care noi din vreme în vreme putem să o facem vizibilă celorlalți și putem să facem tot ceea ce înseamnă Minunea Taborului! Noi suntem chemați, măcar astăzi, măcar o dată pe an și apoi, încet, încet poate îndesim, să fim luminați precum Mântuitorul, pentru că dacă Mântuitorul a putut, înseamnă că și noi putem să facem asta! De ce?! Pentru că suntem fiii aceluiași Tată! Mântuitorul spune: ”Judecata Mea este dreaptă pentru că nu fac voia Mea, fac voia Tatălui Meu care M-a trimis”! Adică, L-a făcut pe Dumnezeu Tatăl, Tată și al Lui și al nostru, iar dacă un fiu poate să facă ceva, toți ceilalți pot să facă acel ceva! A, că nu fac, asta înseamnă că este treaba fiecăruia, dar eu vă pot spune că se poate! Se poate și cum adică?! Deja ați putut! Nu aveți în mintea dumneavoastră câteva momente în care să se uite cineva frumos la dumneavoastră? Ați încercat să mângâiați pe cineva sau să îi luați apărarea unuia pe care toți îl asupresc, să vedeți cum se uită la dumneavoastră? Se uită exact cum s-a uitat Petru și a văzut că fața era albă ca lumina și că veșmintele Mântuitorului erau ca zăpada! Da, și dacă s-a întâmplat așa, de ce ne-am oprit sau de ce nu credem în așa ceva?! Pentru că nu am fost educați corect! Dacă am ști să ne hrănim cu tot ceea ce înseamnă răspunsul la tot ceea ce se întâmplă cu noi, era să spun pe românește, feedback, dacă suntem atenți la ceea ce ni se răspunde, de ce nu mergem mai departe?! De ce ne speriem sau credem că a fost numai și numai un eveniment scurt? Nu. Este datoria noastră să fim văzuți de ceilalți așa cum suntem! În strălucirea divină suntem noi! Este invers, de cele mai multe ori nu suntem văzuți așa cum suntem pentru că nu suntem atenți să facem niște fapte care să ne ajute să fim așa cum suntem noi!

Mulți dintre fiii mei duhovnicești știu de la mine canonul pe care îl dau:

– Fii tu!

Dar credeți că este numai o vorbă?! În spatele acestui canon, ”Fii tu”, se află dorința mea să văd chipul lui Dumnezeu în cel cu care stau de vorbă. Poate că mă știți așa mai șugubăț, cum sunt, dar dacă mă auziți pe mine la spovedanie că spun ”Hai că începi să semeni cu tine”, exact la poalele Muntelui Tabor v-am adus și încet, încet, cu mulți dintre dumneavoastră am și urcat! Când am constatat ”Da, chiar începi să semeni cu tine”, înseamnă că am văzut ce a văzut Petru, înseamnă că am văzut în ochi pe Moise și pe Ilie, am văzut, în ochii dumneavoastră și în lumina pe care dumneavoastră o aveți, discuția pe care o aveți cu altcineva, pentru că discuția pe care a avut-o Mântuitorul cu Moise și cu Ilie este orice discuție pe care noi o avem cu cineva din momentul în care nu îl mai confundăm pe celălalt, pentru că într-adevăr, îl confundăm pe celălalt! Cum îl confundăm?! Crezând că nu are timp de noi, crezând că este o persoană căreia ne-am văita, dar nu știm dacă ar lua și act și nu vedem în celălalt pe Moise și pe Ilie.

Știți cine poate să vadă pe Moise și pe Ilie? Cel care poate să vadă Lumina Taborică. Noi o vedem, v-am mai spus, sunt sigur că dacă vă iau, așa, la bani mărunți, o să îmi spuneți măcar două, trei evenimente din săptămâna trecută în care ați simțit că cineva v-a privit altfel. Și am spus că nu el a privit, ci v-ați descoperit, în fața celuilalt, în lumina adevărată! L-ați considerat pe cel cu care vorbiți ca pe Moise care a avut dreptate sau ca pe Ilie care nu a murit. Dacă veți vedea în celălalt exact cele două aspecte, dreptatea și nemurirea, fața dumneavoastră va fi albă ca zăpada. Dacă reușiți să vă încărcați cu emoția cu care nu îi obligați neapărat pe ceilalți dar cu care vă descoperiți în fața celorlalți, veți învăța lucruri fantastice!

Noi am fost învățați la școală că băieții nu plâng, că nu trebuie să te vadă nimeni că îți pare rău, că trebuie să afișezi siguranță de sine, adică ce?! Adică să ne ascundem sentimentele! Un sentiment ascuns este un nor, dar nu un nor prin care să se vadă străveziu Muntele Taborului, ci un nor care acoperă tot, un nor care distruge tot și un nor care depersonalizează. Dacă însă luăm persoana noastră așa cum suntem, ne împăcăm cu ea, știm că uneori, și băieții plâng, știm că de cele mai multe ori ne pare rău de ceea ce am făcut și nu mai putem să mai întoarcem, știm că avem niște sentimente contradictorii pentru cineva sau pentru altcineva, în momentul acela, dacă reușim să nu ne mai descotorosim de emoție, atunci suntem pe Tabor! Noi suntem tot timpul pe Tobor dar coborâm de pe el pentru că nu suntem în stare să ne luăm așa cum suntem! Avem în noi strălucirea divină, numai că nu știm să vorbim, purtători fiind de această strălucire, nu știm să vorbim frumos cu Moise și cu Ilie, adică să știm că împlinim Cele Zece Porunci dar și să avem mintea la viața veșnică! Noi însă am fost educați într-un fel sau în altul și încercăm să depășim momentele de slăbiciune ori știți unde este cea mai mare putere a omului? În vulnerabilitatea lui! Atunci când poate oricine să îl distrugă, atunci este el cel mai puternic, pentru că pe un om îl poate distruge oricine numai atunci când el crede că se poate lupta cu cineva, ori un om vulnerabil, un om care își manifestă vulnerabilitatea, un om care plânge, un om care simte, un om căruia îi pasă este cel mai puternic om pentru că nu îl va lăsa Dumnezeu să întindă vrăjmașul mâna asupra lui! Unde învățăm asta?! Învățăm pe Tabor!

Mântuitorul se apropia de Ierusalim, să meargă pentru pătimire și așa cum la începutul propovăduirii, la malul Iordanului, când s-a pogorât Duhul Sfânt în chipul porumbelului, la botez, ca să Îl recunoască Ioan și s-a auzit ”Acesta este Fiul Meu Cel iubit”, același glas s-a auzit și acum, când Mântuitorul stătea de vorbă cu Moise și cu Ilie, un glas care le-a șoptit din Cer lui Petru, lui Iacov și lui Ioan: ”Acesta este Fiul Meu Cel iubit, pe Acesta să Îl ascultați”! Fără să facem nicio forțare, Mântuitorul spune celor de lângă noi același lucru! Țineți minte! Atunci când sunteți aproape într-o transă, atunci când dăruiți, atunci când sunteți albiți, așa cum spune Psalmul 50, al lui David, ”Spăla-mă-voi și mai vârtos decât zăpada mă voi albi”, pentru acesta poruncește Dumnezeu tuturor celor care îl înconjoară: ”Pe Acesta să Îl ascultați”!

Dacă vreți să auziți în spatele Schimbării la Față, ”Pe Acesta să Îl ascultați”, deja să știți că așa funcționează! Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă iar celor smeriți le dă har! Vreți să primiți har? Smeriți-vă! Luați întotdeauna situația invers! Noi acum am coborât de pe Tabor, ne-am încărcat, ne apropiem de jumătatea Postului, suntem pregătiți pentru a ne apropia de Praznicul Adormirii Maicii Domnului și încet, încet este nevoie să avem și conștiința valorii de sine. Dacă suntem bogați sau nu, trebuie să o știm și noi! Trebuie să știm ce avem, ca să mai tăiem din ceea ce spunem noi că ne lipsește! Nu ne lipsește nimic!

Taborul nu este în lumina dumnezeiască în fiecare zi. Nici noi nu suntem lăsați să fim numai emoționali, dar avem posibilitatea ca măcar o dată pe an să transmitem celorlalți ce înseamnă Schimbarea la Față! Nu e neapărat nevoie să treacă încă un an ca să ne schimbăm la față! Poate să fie și mâine, poate să fie și poimâine și poate că de acum înainte sunt oameni care în fiecare zi se pot schimba la față în Muntele Tabor al rugăciunii și al unei convingeri că așa lucrează Dumnezeu în om și este foarte bine! Deci se poate! Noi acum însă trebuie să învățăm ceva. Noi am fost deja pe Tabor și subliniez încă o dată acest lucru! Ori de câte ori ați dat un bănuț unui neputincios sau ați ajutat pe cineva să treacă strada sau așa cum m-a ascultat cineva și chiar a făcut, a luat un bidon de 0,5 de apă de acasă și s-a dus la un pom uscat și a vărsat apa respectivă. Sunt sigur că dintre cei care au văzut această scenă, măcar unul a văzut fața dumneavoastră albă ca zăpada! Și dacă s-a întâmplat așa, de ce nu vrem să repetăm?! De ce nu vrem să mai trăim bucuria aceasta?! O să spuneți că este o bucurie inutilă. Nu este o bucurie inutilă! După ce am avut curaj să vă dau canonul pe care vi l-am dat să udați ceea ce este uscat, am primit niște fotografii de la cineva care spunea:

– Da, părinte, aveți dreptate, eu de la Paști am luat bețișorul acesta și l-am pus în pământ și l-am udat iar acum a dat frunze! Nu îi dădeam nicio șansă.

Dar ce a făcut să rodească? Ce a făcut să înfrunzească? Apa respectivă? Nu numai, ci și convingerea că faci ce trebuie este fermentul care face să dospească frământătura! Convingerea că lucrurile așa funcționează. Vedeți că nu erau pe stradă, Taborul nu era așa înconjurat cum este astăzi Ceahlăul, de exemplu, e mare sărbătoare în Ceahlău, toată lumea face selfie cu Hristos care se arată prin niște umbre! Vă spun un secret, în fiecare zi cu soare și cu puțin nor este aceeași imagine, numai că s-a creat așa o nebunie că este numai astăzi! Nu, nu este numai astăzi după cum, așa cum v-am spus, nu este numai astăzi posibilitatea să ajutați pe cineva și să primiți în schimb lumina Taborului, ci în fiecare zi! Dacă aveți însă granițe, limite, impuse sau autoimpuse, cu siguranță că se va întâmpla numai o dată pe an!

Trebuie să înțelegeți că tot ceea ce Biserica vă transmite nu este pentru cineva străin, știu că foarte mulți consideră că mesajul Bisericii este perfect, dar este pentru vecinul! Nu, este pentru noi! Fiecare mesaj pe care îl primim aici, la biserică este cel care ne poate îmbunătăți valoarea care este foarte mare dar dacă noi nu o prezentăm așa cum este, rămâne că arătăm așa, haine normale, om cumsecade. E diferență între a da cuiva un bănuț din toată inima și cu conștiința că dacă poți să îl ajuți, o să îl mai ajuți și altă dată, și alta este să aștepți camerele de luat vederi ale Tik Tok-ului și să faci același lucru. Credeți că Lumina Taborică este la fel și într-un caz și în altul? Nu este așa!

Căutați sinceritatea, căutați vulnerabilitatea, căutați tot ceea ce înseamnă eliberarea de materie și atunci am să închei cu ce v-am spus la început: lumina trece de la undă la particulă prin trecerea la zero grade absolut ca temperatură. Asta ce înseamnă? Să murim păcatului și să înviem dreptății! Criogenia asta este cea care poate să facă din lumina pe care o vedem, lumina care suntem. Lumina lui Hristos luminează tuturor. Credeți că aceasta este o formulă pe care o auziți în timpul Postului, dar nu, este o realitate, ea chiar luminează! Dar nu luminează așa cum credeți, că aprindem lumina și se face lumină! Nu. Luminează tot, transformă tot, transformă din undă în particulă numai în momentul în care noi reușim să cauterizăm, să murim păcatului, să înviem dreptății. Despre acestea am ținut neapărat să vă spun, astăzi, de Schimbarea la Față.

Schimbarea la Față este darul pe care îl aveți cu toții dar nu îl folosiți. Vreau ca măcar astăzi să nu uitați că orice îmbrățișare, chiar a unui necunoscut de pe stradă, vă va face în ochii lui în Lumina Taborică și vă va vedea cineva așa cum sunteți de fapt! Știți ce frumoși sunteți?! Știți cât de importanți sunteți înaintea lui Dumnezeu? Știți cât vă iubește Dumnezeu? Dacă ați ști, ați prețui mai mult! Nu mi-am permis niciodată să încurajez pe cineva, dacă nu aș fi văzut frumusețea din ochii celui pe care îl încurajez. Nu aș îndrăzni niciodată să spun cuiva că va depăși un moment greu, dacă nu aș fi văzut deja depășind, mână în mână cu el, acel lucru greu! Nu există nimic mai frumos decât să mergi mână în mână cu cineva, pentru că mersul acela este pe o cărare, cărare din Muntele Taborului! Taborul să știți că nu numai pe 6 august este ”personaj principal”, poate să fie în fiecare zi, în fiecare dimineață, în fiecare ceașcă de cafea pe care o speli după ce servești cafeaua de dimineață cu soțul sau soția. Privirea aceea că îți pasă să faci și tu din cele pe care le face ea este Lumina Taborică. Încercați și nu veți greși! Încercați să scoateți tot ceea ce este mai frumos, pentru că este frumosul pe care astăzi, Biserica ne poruncește să îl încercăm și noi, pentru că Dumnezeu mereu spune: ”Acesta este Fiul Meu Cel iubit, pentru Care am binevoit”! Vreți să fiți ascultați? Fiți vrednici de ceea ce spune Dumnezeu! El spune, dar dacă nu suntem vrednici de așa ceva, cu siguranță că nu ne ascultă nimeni. Porunca aceea este dată celor care au urechi să audă. Noi dacă ne curățăm, dacă începem să fim emoționali până la capăt, nu numai când trebuie și cât trebuie, cu siguranță că acest mesaj va fi și la noi.

Îi mulțumim bunului Dumnezeu că a rânduit ca în ziua de astăzi să fim unii cu alții, să ne uităm ochi în occhi, să fim pe de o parte Petru, Iacov și Ioan, pe de altă parte Iisus, Moise și Ilie, între noi Muntele cel Sfânt și Dumnezeu Tatăl care să spună în continuare: ”Acesta este Fiul Meu cel Iubit, pentru care am binevoit. Pe Acesta să Îl ascultați!”.

Îi mulțumesc părintelui Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța pentru îngăduința de a-i reda predica la Praznicul Schimbării la Față, aici, într-o variantă ușor… schimbată la față. Îi mulțumesc pentru mesajele atât de pline de iubire, încurajare și speranță pe care le transmite în toate cuvântările sale și îi mulțumesc bunului Dumnezeu că mi-a dat ideea dar și posibilitatea de a da mai departe aceste mesaje ale părintelui Marius. Îi mulțumesc Cristinei Veronica Radu pentru înregistrarea predicii, pe care o puteți urmări pe adresa https://www.youtube.com/watch?v=Z6O6wWRthyY și vă mulțumesc dumneavoastră, celor care cu răbdare ați parcurs aceste rânduri până la sfârșit.