Ce mai (re)citiți?

E weekend, poate pentru unii este și vacanță și, chiar dacă vara ne ține… ocupați pe afară, în drumeții montane sau în dulcea relaxare la mal de mare, parcă ar merge și o porție generoasă de lectură, ”asezonată” și cu ceva aduceri aminte.

Azi, în prima zi a ultimei luni de vară, o librărie anunța un chilipir, prețuri de carte începând de la 15 lei! E drept, vestea e bună, am constatat ceva mai multă lume, dar mie mi-a venit ideea cu ce mai (re)citiți tocmai recitind o carte a lui Neale Donald Walsch, cu întrebările cititorilor și răspunsurile lui, după publicarea cărților sale din seria „Conversații cu Dumnezeu”.

Ideea este că atunci când recitești o carte, redescoperi în primul rând povestea ta, îți amintești când ai cumpărat-o, când ai citit-o prima dată, a doua… și te constați într-un anume fel, acum, recitind-o. Cu siguranță, la prima citire erai mai tânăr! Poate prima dată căutai să te luminezi într-o anumită privință, deci, cum ai evoluat odată ce te-ai… luminat? Ce anume te impresionează acum, la recitire? În ceea ce privește recitirea cărții despre care vă vorbeam, am constatat îngrijorările cititorilor lui Walsch în privința evoluției noastre la nivel mondial, când nici prin cap nu ne-ar fi trecut, în anul publicării ei, 1999, că vom trăi acel 11 septembrie, vom trece de anunțatul sfârșit al lumii, de pandemie și de războiul de lângă noi, de exemplu! Am fotografiat un crâmpei din ceea ce se scria atunci despre transformările prin care vom trece până în anul 2023, dar iată că mergem mai departe cu fruntea sus, doar ”esența vieții este veșnica schimbare”!

Dacă ar fi să alegem o carte din cele anunțate la preț redus, să o citim pe nerăsuflate, pentru prima dată, am constata că primim de fiecare dată, indiferent de subiect sau autor, mai mult de o poveste. În primul rând stă povestea alegerii făcute de noi, apoi stă povestea autorului, povestea propriu-zisă a cărții și poate poveștile altora despre ea. Vă invit așadar să (re)citiți și să fiți fericiți descoperindu-vă mai înțelepți, mai calmi și mai bucuroși decât la ultima lectură, indiferent că a fost cea de aseară sau de acum 20 de ani, dacă vorbim despre o carte citită din nou sau poate chiar și cumpărată într-o ediție nouă.

Cu mulțumiri prietenei mele Mirela Stângă pentru fotografia cu Dodo al ei, motanul… cititor!