Acasă la doamna Coțofană

AVENTURILE LUI RA LA MARE (34)

Un zbor tăcut și nu foarte lung i-a dus pe domnul Corbu și pe Paco la casa în podul căreia trăia celebra doamnă Coțofană și familia sa gălăgioasă și pestriță. Este cunoscută de toate păsările mici și mari pentru că e atrasă de tot ce strălucește și adună fără încetare lucruri, chiar dacă nu are nevoie de ele. E gureșă nevoie mare, se mândrește cu agoniseala ei și, așa cum nu se ferește să vorbească despre ea, despre ceilalți nici atât. Tot păsăretul știe că e bine informată, așa că papagalul nostru nu va reuși să își țină secretă dorința de a pleca în Mexic.

– Bună ziua, verișoară! Ce mai faci?

– O, ce surpriză, vericule! Cu ce ocazie îmi treci pragul casei după atâta vreme?

– Știi bine că am fost cam ocupat cu concursul de anul trecut și cu drumul la turci de anul ăsta, plus că și acum organizez ediția a doua a concursului, așa că nu mă plâng nici de treabă, nici de satisfacții. Dar, uite, îți prezint un prieten mai tânăr de-al meu, care ar avea nevoie de găzduire măcar pentru noaptea asta. Ce zici, ne poți ajuta? M-am gândit că tu, cu relațiile și cunoștințele tale, ai fi cea mai potrivită.

– Daaa, daaa, sigur că ai fost ocupat, doar a vuit tot orașul de isprava ta și a prietenilor tăi! Ce-i drept, v-ați mișcat atât de secret că nici măcar eu nu am reușit să aflu nimic, dar să trecem peste asta. Cum de nu îți găzduiești chiar tu prietenul, că doar ai loc destul?

– Păi, la tine, casa e mai tot timpul nelocuită de proprietari, dar la mine, dacă îl duc pe Paco, colorat și mare cum e, imediat mi-l observă oamenii mei!

– Da, am văzut eu că nici pe noi nu ne invitați! Vă e teamă că vă facem de râs cu gălăgia noastră și că mai… împrumutăm câte ceva de pe la voi și vă alungă oamenii de acolo. Dar uite că sunt bună și eu de ceva și apelezi la mine, dacă nu ai încotro! Sigur că Paco al tău poate sta la mine! Nu pot refuza să găzduiesc asemenea exemplar colorat și deosebit, știi că am o slăbiciune pentru tot ce e special!

– Mulțumesc, doamnă Coțofană, să știți că am o mică atenție pentru dumneavoastră, îndrăzni Paco.

– Și care e povestea ta? Te-a alungat stăpâna de acasă? De ce nu ai unde sta?

– Păi, vreau să plec la ai mei, în Mexic, așa că am hotărât să evadez din colivia mea și să încep o nouă viață.

– Hmmm, așa deci! Uite că devin și deschizătoare de drumuri! Ce o să mă mai invidieze tot păsăretul când o auzi că am ajutat un papagal de mare clasă să ajungă tocmai în Mexic! Știi ce vreau de la tine pe lângă mica tratație? Câteva pene, să mă mai colorez și eu puțin, măcar cât să le fac altora în ciudă! Să nu mai zic că am putea deschide și o mică afacere împreună. Îți dai seama câte surate s-ar bucura de penele tale colorate și câte bunătăți am aduna de la ele, în schimbul penelor? Gândește-te, poate nu te grăbești cu plecarea!

– Mulțumesc, dar cu cât plec mai repede, cu atât mai bine, nu vreau să mă prindă vremea rea pe aici.

– Heei, dacă v-ați înțeles cu găzduirea, eu mă retrag, că doamna mea cred că s-a speriat că am plecat iar în vreo călătorie. Nu am dat pe acasă cam de multișor și nu îi place când întârzii, se auzi domnul Corbu, ușurat că l-a ajutat pe Paco dar și că a scăpat de întrebările incomode ale doamnei Coțofană.

– Mergi sănătos, vericule! Stai liniștit că prietenul tău e în siguranță cu mine. Poate sta la mine cât vrea, nu doar în noaptea asta. Hai, Paco, să îți arăt unde vei dormi! Eu mai am câte ceva de făcut, am și câteva surori la mine și avem de vorbit, dar tu poți să mergi la culcare!

Paco nu prea a avut de ales și s-a retras în ungherul din pod în care l-a condus doamna Coțofană, numai că oricât de obosit se simțea, nu reușea să adoarmă. Pe de o parte era entuziasmat de libertatea proaspăt dobândită, dar pe de altă parte era pentru prima dată când accepta ajutor de la cineva necunoscut și pe deasupra și destul de ciudat. La un moment dat, i s-a părut că o aude pe doamna Coțofană cum șușotea cu surorile ei. I s-a părut chiar că o aude spunând că el cu penele lui frumoase ar valora o avere. S-a speriat așa de tare că nu mai apucă să vadă lumina unei noi zile, încât nu a mai dormit până în zori. Știa că e puternic și că se descurcă dacă este atacat, dar totul era nou pentru el, așa că s-a gândit că puțină prudență nu strică.

Imediat ce s-a luminat de ziuă, Paco s-a repezit să iasă din casă, mai ales că doamna Coțofană și surorile ei dormeau fără griji și nu l-au simțit când a plecat. Cu siguranță, oboseala îl face mai temător și mai ezitant. Afară începuse să bată un vânt cam rece și puternic dinspre mare, iar el nici măcar nu știe încotro să își ia zborul. E prea devreme pentru întâlnirea cu Ra și Kiki, iar pe domnul Corbu nu i se pare că se mai poate baza, tocmai pentru că l-a dat pe mâna verișoarei sale care a pus ochii pe penele lui. Dintr-o dată, o ploaie măruntă l-a trezit încă și mai tare la realitate, zburlindu-i fără voie minunatul penaj.

– E totuși vară, nici nu vreau să mă gândesc la ploile reci de toamnă sau la zăpezile și viscolul iernii, își spuse Paco în sinea lui. Trebuie să plec de aici cât mai repede! Deocamdată să mă bucur și de asta, e ceva ce nu am mai trăit până acum, o ploaie de vară adevărată, nu privită de la geamul apartamentului sau la televizor!

Dintr-o dată nu i s-a mai părut atât de înspăimântătoare viața pe cont propriu, vânat pentru pene de celelalte păsări sau de oameni. Și-a amintit că trebuie să se bucure de fiecare clipă și, în loc să rătăcească speriat pe deasupra orașului încă adormit, s-a trezit îndreptându-se spre faleză. Îi era dor deja de băieți, de Ra și de Kiki! Sunt atât de sinceri și de sufletiști, prieteni adevărați! Iar domnul Corbu, simpatic de felul lui, măcar l-a ajutat să se adăpostească undeva în timpul primei sale nopți în libertate! Aterizând într-un tufiș stufos de pe marginea falezei, pentru a nu atrage atenția oamenilor și eventual fostei stăpâne, Paco simte nu doar că are un scop precis, ci și un plan de rezervă, dacă nu apare vreo navă de croazieră înainte să se strice vremea. Abia așteaptă să îl împărtășească prietenilor săi! Știe că așa cum imediat ce a ieșit din casă a reușit să își facă nu doar un prieten, ci trei, va reuși să mai cunoască și alte vietăți cu care să se împrietenească. Cât despre relația sa cu neamurile de peste ocean, știe că va fi minunată. E sigur că atunci când prietenii lui de aici îl vor vizita, va avea deja familia sa, măcar o parteneră, dacă nu și un moștenitor!

(Va urma)