”N-am auzit pe cineva să crească ciori și pescăruși”

AVENTURILE LUI RA LA MARE (33)

Cele trei zburătoare au ajuns imediat la apartamentul lui Paco. Geamul larg deschis era ca o invitație la distracție dar și la plecarea pe care gureșul papagal și-o pregătise în grabă.

– E frumos aici la tine. Ia uite, trebuie să te gândești mai bine dacă e momentul să pleci acum, când ai atâta loc și atâtea bunătăți să te răsfeți, îi spuse domnul Corbu.

– Da, știu, dar cu cât mai amân plecarea, cu atât mă depărtez de la cale. Nu spun că le-am învățat pe toate dar sigur mă descurc pentru că nu am altă variantă. Și mai știu ceva, nu trebuie neapărat să fiți de acord cu mine. Voi v-ați așezat la casele voastre aici. Iarna, dacă nu vreți să ieșiți din casă, e foarte bine, dar puteți face asta oricând! Eu și să vreau, nu mai am cum să ies din casă imediat ce se răcește afară, pentru că geamul rămâne închis chiar și la o ploaie de vară, iar eu degeaba mai deschid colivia cea nouă! Nu vă cer să mă înțelegeți, ci să mă acceptați așa. Știți cum e, dacă nu puteți să mă ajutați, măcar nu mă împiedicați să fac ce vreau. Acum, hai să vă bucurați și voi de nucile și fructele mele alese. Am și semințe, dacă vreți. Eu le sparg coaja și aleg doar miezul. Nu spun că sunt curat și ușor de întreținut. A avut și stăpâna mea destule coji de măturat și destule reclamații de suportat de pe la vecinii deranjați de strigătele mele. Dar nu strigam degeaba, mă plictiseam cumplit, iar țopăiala prin colivie nu mă ajuta deloc să mă simt mai bine, eram amorțit aproape tot timpul și fără niciun chef! Îmi lipsește compania celor ca mine, cu care să pot ieși la o plimbare dar și să discut așa gălăgios și vesel cum sunt eu. Așa mi-e felul și așa vreau să fiu, chiar dacă am de tăiat pământul ăsta în două ca să ajung lângă cei ca mine.

– Da, bine, am înțeles ideea, doar că asta cu stăpâna care a fost deranjată de tine e cam exagerată. Doar ea a ales să te ia acasă! Vroia doar să îi ții de urât sau doar să se laude cu tine la prietenii ei? Oricum, hai să vedem ce poți lua cu tine. Uite că sunt și niște pungi în care să pui niște fructe și ce mai vrei, pregătește ceva și pentru gazda ta, doamna Coțofană și hai să plecăm până ce nu vine stăpâna să ne bage pe toți în coliviile ei, spuse bătrânul cioroi.

– Cu toate că apropo de măturat, cred că nouă ne-ar trage câteva mături pe spinare, că n-am auzit pe cineva să crească ciori și pescăruși! Vezi? Și succesul ăsta de… pasăre de firmă vine cu un preț! Totuși, e destul de trist să lași toată agoniseala în urmă și să pleci așa cum ai venit pe lume, asta îmi cam dă de gândit, spuse domnul Corbu.

După ce s-au ospătat cu bunătățile lui Paco, cei trei și-au luat zborul din apartament, fără să mai privească înapoi. Papagalul chiar primise ce își dorise mai mult, libertatea de a face ce vroia și când vroia, chiar dacă încă nu printre cei din neamul lui. Dar era primul pas către noua lui viață în Mexic. Au aterizat tăcuți pe faleză, doar că imediat, Ra s-a trezit la realitate:

– Aoleu! Și cu noi cum rămâne? Nu mai mergem cu Paco în croazieră?

– Stai să vedem că vine nava aia de croazieră mai întâi și apoi mai vorbim, spuse bătrânul cioroi. Eu nu îmi văd capul de treabă cu concursul de anul ăsta și cu toată situația asta delicată în care se află prietenul nostru și ție îți arde de călătorii!

– Păi nu așa vorbisem?, insistă trist Ra.

– Uneori trebuie să ne adaptăm din mers. Ra, tu ești prietenul meu și chiar dacă sunt nevoit să plec în grabă, nu înseamnă că nu te aștept la noua mea casă și familie în Mexic.

– Vezi? S-a rezolvat și asta!, glumi domnul Corbu.

– Da, de parcă noi reușim singuri să ajungem în America ta. Și cum dăm de tine, că doar nu ne aștepți în port până ajungem?

– Știi că dacă pornești la drum, soluțiile apar pe parcurs. Nici eu nu ajung direct în Mexic cu nava de aici. Întâi ajung la greci sau la turci și de acolo pot spera să ajung în America, mai prin California, așa și de acolo peste graniță, în Mexic. Nici voi nu o să faceți drumul dintr-o bucată. Dar e frumoasă și călătoria, nu doar destinația! Când vă opriți e pentru odihnă dar și ca să vă bucurați că ați ajuns atât de departe și să vă gândiți cum să ajungeți încă și mai departe, așa cum v-ați propus la plecarea în călătorie! Dar astea le știe domnul Corbu, nu trebuie să ți le spun eu! O să îmi fie dor de voi, mai ales că o să călătoresc singur, dar merită sacrificiul ăsta! Cred că nu am vorbit atât de când m-am născut, se vede că am stat singur dar parcă e anume ca să mă pregătesc pentru tăcerea ce va urma la drumul pe care îl voi face!

– Hai, gata cu sentimentalismele! Tu, Paco, vii cu mine la doamna Coțofană, să îți aranjez găzduirea, iar tu, Ra, spune-i lui Kiki ce am făcut, că știi că e nerăbdător să afle.

(Va urma)