Spectacol pe mare

AVENTURILE LUI RA LA MARE (4)

Kiki şi Ra au început antrenamentele pentru călătoria lor în Turcia, numai că au atras atenţia atât a păsăretului din zonă, cât şi a vietăţilor marine.

– Hei! Ce tot zbori aşa de pe mal în larg şi înapoi, fără ţintă? Mă enervezi numai cât mă uit la tine!, îl apostrofă, într-o zi, bătrânul domn Corbu pe Ra, în timp ce îşi usca penajul pe balustrada falezei. Am venit şi eu să mă însoresc puţin şi să respir aer sărat şi tu mă ameţeşti cu turele tale nebuneşti! Ce pui la cale cu Kiki?

– Domnule Corbu, prea multe nu pot să vă spun dar e pentru o cauză bună, să ştiţi!, căută Ra să evite răspunsul.

– Mda, toate cauzele sunt bune, de-aia merg lucrurile rău, croncăni bătrânul.

– Domnule Corbu, se auzi vocea mieroasă a lui Kiki. Nu vreţi să faceţi puţin surf, că marea nu e agitată şi puteţi să vă ţineţi echilibrul mai bine?!

– Că bine zici! Înainte mă purta pe spate bietul taică-tu, dar acum am îmbătrânit amândoi. Hai să încerc şi cu tine, deşi nu pari tu în stare de manevre prea iscusite! Îmi prinde bine la muşchi şi la oase, spuse vădit încântat dar păstrându-şi aerul morocănos domnul Corbu. De fapt, i se dusese vestea că e tot timpul cu toane şi că mai bine îl eviţi decât să te iei în clonţ cu el, numai că Kiki ştia cum să îi închidă pliscul cu folos. Acum, spre mirarea şi amuzamentul lui Ra dar şi al turiştilor de pe faleză, bătrânul corb se aventură pe spinarea lui Kiki, care îl purta cu repeziciune pe mare, tăind valurile mici şi îndreptându-se spre larg, la ape mai adânci. La un moment dat, la întoarcerea spre stabilopozii de lângă faleză, îşi deschise şi aripile, pentru un echilibru mai bun, cu picioarele lui crăcănate încordate la maxim, pentru a nu se face de râs luând vreo trântă în apă! Ştia că se dădea în spectacol şi asta îi amintea de tinereţe dar îi şi dădea satisfacţie în faţa neamului păsăresc, care nu îndrăznea asemenea manevre pe mare. Ce mai! Domnul Corbu era o vedetă!

– Ha, ha, ha!, se auzi strigătul admirativ al lui Ra, la întoarcerea bătrânului pe faleză. Chiar că sunteţi cel mai tare!

– Vezi, pe tine nu te-a dus mintea să profiţi de prietenia cu Kiki şi să faci ce am făcut eu! De-aia spui mereu că ciorile sunt deştepte. Ce, crezi că nu te-am auzit? Să ştii că păsările nu sunt hoaţe, asta ai luat-o de pe la oameni. Noi doar ne facem rost de mâncare şi dacă oamenii sunt neatenţi, le luăm mâncarea şi le dăm în schimb o lecţie! Dar să ştii că noi, ciorile, nu suntem mai murdare ca voi! Nu pot să uit cum m-am aşezat să mă odihnesc pe o bancă din parc, la umbra unui copac bătrân ca mine, şi m-am trezit cu un găinaţ în cap de la unul de-ai voştri!

– Ha, ha, ha!

– Vezi să nu-ţi iei un clonţ în cap chiar acum! Ce găseşti de râs în asta? Cum te-ai fi simţit într-o zi călduroasă de vară, fără urmă de nor pe cer, cu un găinaţ în creştet care s-a şi uscat imediat! A trebuit să zbor până la cişmeaua din piaţă, să îmi spăl ruşinea! Vă scăpaţi pe voi şi când zburaţi, şi când staţi locului! Ar trebui să purtaţi pampers! Voi şi cu porumbeii! Şi când vă apucă urlatul, nu vă întrece nici sirena poliţiei! Mult zgomot pentru nimic!, mai spuse cu năduf domnul Corbu.

(Va urma)