Despărțire cu revedere garantată

AVENTURILE LUI RA LA MARE (36)

Locul de întâlnire de pe faleză a rămas repede pustiu, sub soarele torid al verii. Kiki s-a retras în adâncurile răcoroase ale mării, iar Paco l-a urmat pe domnul Corbu, acasă, imediat ce Ra s-a făcut nevăzut.

Totuși, timpul trece repede când sunt atâtea lucruri de pregătit. Paco a cunoscut în sfârșit familia frumoasă și numeroasă a bătrânului cioroi și s-a bucurat de ospitalitatea doamnei Corbu. A mâncat fructe proaspăt culese, s-a răcorit cu apă din belșug și s-a amuzat de glumele și joaca nepoților familiei. Apoi, după ce s-au și odihnit puțin, când soarele a ajuns la asfințit, Paco și prietenul său mai în vârstă și-au desfăcut larg aripile și au pornit-o în zbor spre faleză, la întâlnirea cu Kiki și Ra.

– Ha, ha, ha! Nu o să vă vină să credeți ce am să vă spun! Ha, ha, ha! Kiki, hai mai repede, să nu vorbesc de două ori! Am emoții mari dar mă descurc, se auzi Ra.

– Gata, gata! Măi Ra, ce-i cu zarva asta?! Cred că te auzi din largul mării! Ce e așa important să ne spui tocmai acum când trebuie să ne luăm rămas bun de la Paco?! Sincer să fiu, la vârsta mea nu credeam să mă mai emoționez așa la despărțirea de un prieten, dar uite că am trăit și asta, spuse domnul Corbu.

– Hi, hi, hi! Hai că am ajuns și eu! Așa gălăgie ai făcut că mama m-a pus să îi promit că merg cât mai repede acasă, să îi spun și ei de ce ești așa de bucuros!

– Kiki, tu ești prietenul meu cel mai bun și așa o să fii tot timpul, sper că o să mă înțelegi și o să te bucuri pentru mine, își începu Ra dezvăluirea. Când m-am gândit mai devreme că vreau să îmi găsesc și eu un loc al meu și să mă despart de mama-pescăruș, mi-a venit ideea asta briliantă. Am zburat acasă și i-am spus-o mamei și acum v-o spun și vouă! Ce rost are să îmi caut un loc aici? Plec cu Paco și îmi găsesc un loc al meu în America!

– Ceeee?! Cum să pleci în Mexic cu Paco?! Adică,… hi, hi, hi! Mă bucur pentru tine dar ești sigur? Nu îmi vine să cred că te întreb tocmai eu dacă ești sigur, știi că tot timpul am vrut să ai mai multă încredere în tine, dar chiar că m-ai lăsat mască, așa cum ai promis!, spuse Kiki.

– Măi, Ra! Acum chiar că a meritat din plin toată zarva pe care ai făcut-o! Așa veste chiar că m-a luat prin surprindere și pe mine, deși la vârsta mea credeam că le-am trăit pe toate! Cum adică? Chiar te-ai hotărât să o părăsești pe mama-pescăruș și să pleci tocmai peste ocean, departe de noi și de toate locurile cunoscute ție?!, se miră domnul Corbu. Nu vreau să te răzgândești, dar chiar că mă uimește viteza cu care te-ai hotărât să îți iei viața pe cont propriu, fără nicio plasă de siguranță!

– He, he, he! Viva Mexico!, se auzi Paco entuziasmat la maxim. Chiar că cineva acolo sus mă iubește! Nici în cele mai îndrăznețe vise ale mele nu speram că voi avea un partener de călătorie așa de bun! Ra, chiar dacă nu păreai tu să ai prea mare încredere în tine, țineam să îți spun înainte de plecare că ești mai puternic și mai curajos decât crezi! Ce păsări zboară pe ploaie și pe furtună, pe viscol și pe ninsoare sau în arșița nemiloasă a verii?! Nu vi se spune vouă, pescărușilor, păsările furtunii? Ești foarte puternic și îndrăzneț! He, he, he! Acum aproape că nici nu mai avem nevoie de nava de croazieră, că sigur ne descurcăm cu… GPS-urile noastre păsărești!

– Ra, acum sigur vin la tine! O să îmi fie mai ușor pe vreme bună, dar dacă văd că mi-e prea dor de tine, poate vin mai repede! Cine știe, poate îmi depășesc și eu limitele și plec mai repede, spuse Kiki. Atâta doar că trebuie să mă gândesc și la familia Corbu, știi…

– Hai, lasă asta, acum! Mai bine să ne spună Ra ce a spus mama-pescăruș de ideea asta a lui, spuse domnul Corbu. Nu cred că i-a picat prea bine.

– Nu o să vă vină să credeți pentru că și eu am fost uimit, dar mama a sărit în sus de bucurie, când m-a auzit! Și eu care credeam că o să plângă și o să caute să mă facă să stau pe coada mea, acasă! Aproape că m-am întristat, doar că mi-a trecut repede supărarea când mi-a spus că știa deja că sunt în stare să mă descurc pe cont propriu. Dacă am avut eu curaj să plec în Turcia, sigur pot mai mult. Și mi-a spus că indiferent că plec acum sau mai târziu, ea mă iubește și mă susține, se mândrește cu mine și la fel ar fi făcut și dacă nu câștigam concursul, anul trecut, sau nu plecam la turci. Doar e mama, nu?! Ha, ha, ha! Acum chiar că plec liniștit!

– Bine, bine, dar cum de te-ai gândit tu să pleci?, insistă domnul Corbu.

– Păi, de când l-am auzit pe Paco vorbind de dorința lui de a-și trăi viața din plin, altfel decât doar observându-i pe ceilalți trăindu-le pe ale lor, am început să visez la asta. Adică, aici, la locul nostru de întâlnire, mai mult vorbim decât acționăm, așa că… Domnul Corbu și Kiki au dreptate, toate la timpul potrivit, mai întâi am exersat aici, cu un concurs sau o excursie departe de casă, iar acum, marea aventură a vieții mele! Și știu sigur că veniți și voi să ne vizitați sau chiar să ne urmați exemplul și să începeți o viață nouă în Mexic sau poate și în altă parte, că doar America e mare, iar lumea, încă și mai mare! Oricum, fără ajutorul vostru aș fi fost doar un pescăruș timid și fricos, așa că nici nu știu cum o să vă pot mulțumi vreodată…

– Hai, gata cu sentimentalismele! Ne mulțumești deja, trecând la acțiune! Ce profesor nu se bucură când elevul îl depășește?!, se înfoie domnul Corbu. Și apoi, bagă de seamă, vin să văd cum te descurci! Să nu mă faci de râs pe acolo!

Mai râzând, mai lăcrimând, cei patru prieteni s-au despărțit. Kiki a rămas cu bătrânul cioroi la țărm, iar Ra și cu Paco au pornit la drum spre nava de croazieră, pentru a-și începe marea călătorie spre Mexic. Și dacă asta credeți că a fost cea mai mare aventură a vieții lor, ei bine, vă spun că au mai fost și altele.

Dacă înțelegi că frumusețea vieții stă tocmai în îndrăzneala de a face ceva nou în fiecare zi, nu te mai saturi să descoperi noi și noi ocazii de a-ți depăși limitele, ieșind din zona de confort prin experiențe frumoase. Încercați și voi!