Acțiune pe repede înainte

AVENTURILE LUI RA LA MARE (5)

Mereu pe fază şi dornic de informaţii la prima mână, bătrânul cioroi îl încolţi din nou pe Ra, să afle de ce se tot vântură cei doi prieteni de la ţărm până în larg şi înapoi:

– Ia spune, ce puneţi la cale?! Vă luaţi la întrecere care ajunge primul nicăieri?

– Mda, facem un concurs, cine e mai rapid, o pasăre sau un peşte, încercă Ra să mascheze secretul.

– Să ştii că nu sunteţi chiar proşti! Ar fi ceva să facem concursul ăsta şi eu să fiu arbitru, să nu furaţi startul sau ceva!, se entuziasmă dintr-o dată domnul Corbu.

– Aaa, nu! E doar aşa, de probă, între noi!

– Să ştii că mă bag!, insistă cioroiul. Chiar acum le dau de veste celor cu care mă întâlnesc, să vedem ce muşterii găsim să întreacă în zbor înotul peştilor. Că ştii, ei se mişcă repede de fel, aşa că şi noi trebuie să ne selectăm cu grijă vitezomanii! La asta, trebuie să recunosc, nepoţii mei nu stau prea bine, aşa că trebuie să apelăm la voi, la porumbei, poate şi la rândunele, dar alea sunt mai cu capul în nori, nu cred că se bagă. Hai, am fugit să dau de veste! Ne vedem mâine, tot aici!, spuse bătrânul, luându-şi zborul mai înviorat după partida de surf şi ideea concursului.

– Kiki, Kiki! Ooof, ooof, ooof, ce-am făcut! Hai mai repede, unde te-ai ascuns?!

– Ce e? Ce s-a întâmplat? L-a speriat domnul Corbu pe domnul Prăpastie? Hi, hi, hi!, se auzi vesel Kiki.

– Păi, ai spus să păstrez secretul cu Turcia şi am spus că facem concurs între peşti şi păsări şi domnul Corbu, gata, vrea să fie arbitru şi caută păsări să concureze la viteză cu voi, peştii. Poftim ce încurcătură! Ori trebuie să îi spun adevărul cu Turcia, ori inventez încă ceva, să îl fac să renunţe la concurs. Când o afla şi mama, să te ţii!

– Ce o tot bagi pe mama în discuţie?! Şi ce încurcătură? Până la urmă, ţinem concursul! Ne prinde încă şi mai bine, avem şi un scop precis în vara asta şi ne şi distrăm puţin!

– Şi dacă nu câştigăm concursul?

– Of! Acum un minut nici nu te gândeai la concurs şi deja l-am pierdut?! Vezi că la concurs suntem fiecare pe cont propriu! Eu cu înotul şi tu cu zborul! Sau vrei să facem echipe mixte?! Hi, hi, hi!

– Tu pe toate le iei în glumă, dar e treabă serioasă!

– Păi, mai serioasă decât călătoria noastră la turci nu poate fi! Ce mare lucru să zbori cât de repede poţi până la un vapor din larg şi înapoi?! Dacă nu ieşi primul, măcar te distrezi pe cinste! Cu domnul Corbu arbitru, râzi la maxim! Trebuie să îmi găsesc şi eu coechipieri, vreo hamsie, că alea sunt iuţi tare, vreun stavrid, ceva. Guvizii sunt cam puturoşi de fel, iar lufarii şi chefalii sunt cam… coconoşi dar şi bătăioşi, nu ştiu dacă se bagă la proba de viteză. Oricum, ne trebuie şi galerie serioasă, voi aveţi destui guralivi să vă susţină, la noi e mai greu să îi mobilizezi pe toţi în zonă, mai ales că se tem să nu nimerească în undiţele turiştilor sau în plasele pescarilor! Dar, să ştii că o să avem un final de vară de poveste!

(Va urma)