”Croazieră peste ocean, ne băgăm?!”

AVENTURILE LUI RA LA MARE (29)

Prezența colorată a lui Paco nu a trecut neobservată pe faleză, dar asta era și o bucurie pentru el, și o provocare. Papagalului nu îi plăcea să recunoască vreodată că are probleme.

Când lui Paco ceva nu îi iese din prima, spune că are o provocare și, cum lui îi plac provocările, sigur se rezolvă! Așa a învățat și cum să deschidă ușa de la colivie și să iasă în natură, iar apoi să se întoarcă acasă, fără ca stăpâna să observe ceva. Bineînțeles, domnul Corbu, mereu curios, nu s-a sfiit să îl întrebe cum de abia acum s-a decis să iasă din colivia lui de lux, ca să caute compania… păsăretului de rând.

– Fiecare poveste la vremea ei! Mai întâi să ne cunoaștem mai bine, să vorbim despre lucrurile mărunte, care ne fac fiecare zi mai frumoasă, a fost răspunsul misterios al lui Paco.

– Ce vrei să spui, că nu ai încredere în noi? Tu știi totul despre noi pentru că ne-ai auzit din casă, noi de ce nu am afla mai multe despre tine?, insistase bătrânul cioroi.

– Voi ați vorbit mai tare și v-am auzit, nu v-am cerut eu să îmi povestiți viața voastră. Totuși, ca să vă arăt că îmi place mult de voi, pot să vă fac o dezvăluire. M-ați inspirat! He, he, he! Așa că particip la concurs pentru că vreau să mă antrenez pentru noua mea viață, departe de locurile astea, le spori papagalul curiozitatea celor trei prieteni.

– Și mie îmi place mult de tine, nu credeam că o pasăre de rasă atât de rară pe aici să fie atât de prietenoasă cu mine, spuse Ra.

– Eu nu am văzut niciodată o creație a lui Dumnezeu atât de colorată! Chiar ești o vedetă pe aici, râse Kiki.

– Hai că l-ați lăudat destul, să îl lăsăm să ne spună ce planuri are, se băgă nenea Corbu. Cum adică noua viață?! Și cum de te-am inspirat?!

– Păi, tot stând în casă, am privit și am ascultat la televizor și așa mi-am dat seama că, de fapt, nu asta este viața mea trăită la maxim. Voi v-ați născut aici și trăiți fel de fel de experiențe, unele care chiar v-au făcut cunoscuți pentru curajul dovedit. Știți voi, drumul la turci, până și petrecerea de Halloween sau concursul de anul trecut. Ăla a fost antrenamentul vostru pentru călătoria de anul ăsta din Turcia, iar concursul de anul ăsta va fi antrenamentul meu pentru călătoria spre Mexic, în America, locul unde simt și știu că pot să fiu eu în cea mai desăvârșită formă a mea!

– Ce desăvârșire? Eu văd că ești deja perfect! Nu ești ca noi, alb, negru sau cenușiu, te descurci de minune cu locuința, nu trebuie să zbori cine știe unde ca să faci rost de mâncare, nu te bate mama la cap dacă întârzii și nici nu ai o familie numeroasă de întreținut ca domnul Corbu, se miră Ra.

– Hmmm, eu sunt perfect mulțumit cu familia mea numeroasă și cred că nici voi doi nu vă puteți plânge, că doar și mama-pescăruș, și mama-delfin vă iubesc și de-aia vă bat la cap, să vă fie bine, nu rău!, replică domnul Corbu, supărat.

– Vedeți? De-aia vi le spun pe rând, tocmai ca să le înțelegeți cum trebuie! Ia imaginează-ți că în loc să stai cu prietenii tăi, te închide cineva, undeva, te hrănește și vezi cum trăiește lumea doar dacă privești pe geam sau la televizor. Cum te-ai simți? Cum ai ști ce simți când zbori, dacă nu ai avea loc să îți întinzi aripile și să faci asta în casă? Și cum te-ai simți dacă ieșind în sfârșit din casă, să te bucuri de viață, ai atrage atenția tuturor, doar pentru că ești un păsăroi mare și foarte colorat, pe care toți vor să pună mâna? Eu sunt minunat, știu, doar că printre cei ca mine, unde pot să fiu și gălăgios, și glumeț, și jucăuș, fără să se adune lumea ca la circ! Și știți cum e, întotdeauna vedem binele altora mai ceva decât al nostru, doar că am și eu un vis și chiar trebuie să îl trăiesc din plin în realitate. Sunt gata!

– Hmmm, de ce acum?, insistă bătrânul cioroi.

– Pentru că am trăit jumătate de viață, aici, așa cum am crezut că vor alții, iar acum, cealaltă jumătate vreau să o trăiesc ca mine! Nimic nu e întâmplător, acum am informațiile, știu de ce mi s-a părut întotdeauna că asta nu e viața mea, înainte credeam doar că nu știu să fiu recunoscător pentru că sunt diferit.

– Trebuie să îți spun că m-ai cam păcălit cu înfățișarea ta, te credeam mai tinerel, mai ca Ra, așa, doar vocea mi se părea prea groasă, spuse domnul Corbu.

– Vreau și eu o familie numeroasă, doar ce ai spus că ești mulțumit de ea, mai zise Paco.

– Copii, asta înseamnă că avem un plan măreț!, se bucură bătrânul cioroi. Trebuie să îl pregătim intens pe Paco și să îi găsim și nava potrivită, care să îl ducă tocmai peste ocean!

– Mie asta îmi sună a croazieră! Ne băgăm?, râse Kiki.

– Ne băgăm!, strigară în cor prietenii.

(Va urma)