”Ce să facă madam Steluţa în Turcia?!”

AVENTURILE LUI RA LA MARE (25)

După ce şi-au revenit din surpriza cu domnul Corbu, Kiki şi Ra au vrut să verifice dacă nu cumva secretul lor era deja ştiut de toată suflarea.

– Dar tot nu am înţeles cum aţi aflat de planul nostru. M-aţi auzit ieri cum îl strigam pe Kiki să îi povestesc despre vas? Şi cum de aţi găsit vasul, că ne-am uitat în urmă când am plecat spre el, dar nu v-am văzut.

– V-aţi uitat în urmă dar nu v-aţi uitat şi în sus! Cra, cra, cra! Ştiu de planul vostru de când l-aţi făcut, anul trecut. Ce, credeaţi că m-aţi păcălit cu concursul dintre peşti şi păsări? Doar că am intrat în jocul vostru şi am aşteptat să văd dacă vă respectaţi cu adevărat hotărârea, vara asta.

– De-aia m-aţi refuzat ieri cu surful.

– Păi, vroiam să îmi păstrez forţele pentru excursia asta a voastră! Doar nu m-ai crezut când m-am văietat că am îmbătrânit! Sunt în formă maximă, mă ştii!

– Hmmm, nu cumva fâlfâitul ăla ciudat de azi-noapte fusese al dumneavoastră, când v-aţi strecurat în barca de salvare?, se interesă Ra.

– Bineînţeles că eu am fost, dar v-am lăsat în pace, că dacă vă vorbeam cu sonorul meu la maxim, sigur se scula căpitanul! Cra, cra, cra! Şi-apoi, uite ce surpriză v-am făcut azi! Şi eu ştiu să păstrez un secret, că doar ştiam de planul vostru tot de un an, la fel ca şi voi!

– Şi dacă ne răzgândeam?

– Păi, ce, v-aş fi lăsat? Nu v-aş fi scuturat puţin cuiburile călduţe ca să vă pun din nou pe cale? Găseam eu o metodă, doar că eu am ştiut dinaintea voastră că mergeţi mai departe cu dorinţa asta aşa frumoasă! Am ochiul format şi ştiu că vă susţineţi unul pe altul pentru lucruri bune, nu rele!

– Înseamnă că am scăpat de concurs, dacă ştiţi că a fost doar aşa, ca să nu ne spunem secretul, se bucură Ra.

– Ce vorbeşti, măi? Te-oi fi obosit prea tare! Cum să renunţăm la concurs? Sunt atâţia care se bazează pe el, dar şi pe mine ca organizator, vor să se mai distreze, să aibă parte de ceva mai special. Păi, tanti-ta Steluţa abia aşteaptă puţină acţiune, că şi-aşa se mişcă în reluare!

– Să ştiţi că mă gândisem să o iau şi pe ea în excursia asta, dar am renunţat. Până la urmă, ăsta era planul nostru!

– Ei, asta le-ar fi întrecut pe toate! Şi o ţineai în cioc până la turci? Sau o căra Kiki pe spinare? Şi ce să facă madam Steluţa în Turcia?!

– Vedeţi? Nu o prea suportaţi, dacă vorbiţi aşa de ea!, se încumetă Kiki să îl admonesteze pe bătrân.

– Nu că nu o suport, doar că nu e din gaşca noastră, e aşa… mai pe lângă subiect, dacă mă înţelegi. Şi tot îi trage că nepoţii mei au adus-o pe faleză, de parcă de unde o luaseră ar fi dus-o mai bine! Mi-au spus mie nepoţii că era destul de chinuită şi acolo, oamenii aveau şi câine, şi pisică, plecau dimineaţa şi veneau seara şi ea rămânea a nimănui prin curte. Nici cu verdeaţa pentru mâncare nu stătea prea bine, ăia erau aşa de ocupaţi că li se uscase tot prin grădină şi uneori uitau să îi lase şi ei măcar o frunză de salată să îi ţină de foame toată ziua.

– Ei, acum nu o să spuneţi că i-aţi făcut un bine că aţi luat-o de acasă!

– Măi Ra, vezi că tot mai ai de lucru cu educaţia! Am spus eu asta? Doar că ţestoasele umblă cu casa după ele, ca şi melcii! Măcar pe faleză are parte de distracţie, se uită toată ziua la turişti, la mare, la păsări, la peşti! În curte o necăjeau câinele şi pisica şi murea de foame, că nu putea să sară gardul să îşi ia salată de la vecini.

– Da’ de unde vine numele ăsta ciudat? Acum că e şi bătrână, baba Steluţa nu prea sună bine! Ha, ha, ha!

– Mai zici de mine că râd de ea. Cică atunci când au luat-o de la magazin stăpânii, au văzut-o cu picioarele, coada şi capul ieşite din carapace şi li s-a părut că are forma unei stele. Fiind mititică, i-au zis Steluţa.

– Gata cu gălăgia, că după aia ne alungă ăştia de aici!, se auzi Kiki.

– Aşa e, trebuie să aveţi grijă, că pescăruşi au mai văzut la drum, dar ciori nu prea şi cine ştie ce părere au, îl sfătui şi Ra pe bătrân.

– Aici ai dreptate şi uite, eşti băiat bun, ai grijă de mine, să am confortul necesar la drumul ăsta.

(Va urma)