”Dacă stai degeaba, e mai bine?”

AVENTURILE LUI RA LA MARE (19)

Bătrânul cioroi a supravieţuit cu bine iernii aspre, care i-a cam luat pe toţi prin surprindere, imediat după petrecerea lor de pomină de la Halloween. De atunci, faleza şi locul preferat de întâlnire al înaripatelor din aer şi din apă au cam rămas pustii până în primăvară, excepţie făcând Crăciunul şi Revelionul. Însă, imediat ce soarele primăverii a încălzit bine atmosfera, locul s-a animat iar.

– Hei, tot aici vă găsesc?! Deja v-aţi întrecut pe voi! Ce, credeţi că anul ăsta o să concuraţi cu vreun şoim sau cu vreun vultur?! Vedeţi să nu vă obosiţi de pe acum şi să rataţi concursul!, se auzi vocea sonoră a domnului Corbu, la întoarcerea lui Kiki şi Ra din largul mării lângă faleza cazinoului. Să vă spun drept, până să apăreţi voi cu întrecerea voastră, parcă îmi tihneau mai bine dimineţile pe faleză! Era mai linişte şi mă puteam bucura mai bine de soare şi de briză!

– Haideţi, domnule Corbu, că îndată vă fac o tură de surfing, să vă mai treacă supărarea!, îl ademeni Kiki, vrând de fapt să verifice cât de multe auzise acesta din strigătele entuziaste ale lui Ra.

– Măi Kiki, am cam îmbătrânit şi încă nu mi-am dezmorţit oasele după frigul din iarnă. Parcă aş lăsa pe săptămâna viitoare. O să vedeţi şi voi că pe măsură ce înaintaţi în vârstă, aveţi nevoie de puţin timp să vă dezmorţiţi şi să vă reintraţi în formă după iarnă.

-Ei, lăsaţi că vă reveniţi imediat, nu sunteţi chiar aşa bătrân!, sări Ra să îl încurajeze. Nici tata nu mai e tânăr, dar nu se lasă, iese în fiecare dimineaţă la pescuit, e spaima hamsiilor, să vă spună şi Kiki!

– Obraznicele alea chiar merită atacurile lui taică-tău şi parcă l-aş însoţi şi eu într-o dimineaţă, dacă aş şti că îmi aduce nişte prospături direct de la sursă, se mai învioră bătrânul cioroi. Deja mi-ai făcut poftă!

– Dacă veniţi acum la surf cu mine, vă aduc chiar eu câteva, se oferi Kiki.

– Lasă că mă descurcă tata-pescăruş, nu auzi că las surful pe săptămâna viitoare?! Ce te tot grăbeşti aşa?! Ce faptă bună mai este asta, dacă mă forţezi să o accept?!, se zburli bătrânul. Sau iar mai puneţi ceva la cale şi vreţi să îmi abateţi atenţia de la subiect?!

– Ce să mai punem la cale?! Nu destul ne-am dat de gol anul trecut şi am fost nevoiţi să participăm la ditamai concursul, în loc să ne luăm doar noi la întrecere?, sări Ra, speriat că bătrânul le-a aflat secretul.

– Tu ar trebui să fii mai recunoscător, că doar aşa ai ajuns celebru printre toate zburătoarele şi înotătoarele! Nu ai ieşit tu pe primul loc?! Ce nu îţi convine?

– Ei, nu că nu îmi convine, dar cum e ceva mai rapid de rezolvat, cum toată lumea mă trimite pe mine, că doar zbor cel mai repede!, explică Ra.

– Aşa, şi dacă stai degeaba e mai bine? În loc să te bucuri că ai un rost, cunoşti locuri noi şi faci şi fapte bune ca un campion ce eşti, tu te vaieţi!

– Nu, am vrut doar să vă explic, se posomorî bietul Ra, tot mai convins că ţipetele lui fuseseră auzite, de vreme ce domnul Corbu îi pomenise de locurile noi pe care le-ar putea cunoaşte.

– Hai, Ra, dacă nu e rost de surf, să ne vedem de ale noastre şi să îl lăsăm pe domnul Corbu în tihnă, îl luă Kiki pe prietenul lui, tocmai ca să nu se îngrijoreze mai mult, aşa cum făcea de obicei. Doar, pentru asta sunt prietenii!  (Va urma)