O pânză fină, ţesută cu fir de aur pluteşte în aer, vibrând la cea mai uşoară adiere de vânt. Zeci de insecte multicolore zboară în jurul ei, admirând-o. Este creația de poveste a unui păianjen mic şi negru, care s-a rugat într-o zi Creatorului, să îi dăruiască o pânză din aur, ca să îl bage şi pe el în seamă cineva.

La început, micuțul ţesea o pânză străvezie şi firavă, pe care o folosea să mai mănânce câte o gâză prinsă în ea, doar că lui nici măcar nu-i plăcea asta, făcea aşa doar pentru că asta văzuse la ai lui! Toate insectele îl ocoleau, la fel ca şi pe părinţii şi fraţii lui, numai că aceştia erau foarte mulţumiţi cu vieţile lor. Doar el, din colţişorul întunecat în care îşi ducea viaţa singuratică, privea trist la fluturii coloraţi, cum se jucau cu alte insecte care mai de care mai frumoase. Părea că toate erau vesele şi fericite, trăindu-şi viaţa simplu şi uşor! Numai el era mereu singur. Când îndrăznea să intre în vorbă cu careva, nu avea deloc succes, ba era prea mic şi nimeni nu reuşea să îl vadă, ba se fereau de pânza lui lipicioasă.

Aşa de trist era micul păianjen încât s-a rugat să primească şi el o şansă de a trăi viaţa mai frumos, să aibă şi el prieteni feluriţi cu care să se joace şi care să îl iubească. Atunci i-a venit ideea să ceară Creatorului acea minunăţie de pânză din fir de aur. Spera că va fi atât de frumoasă încât toate vietăţile se vor bucura de ea și vor vrea să îl cunoască și pe cel care a ţesut-o. Şi, spre mirarea lui, într-o dimineaţă s-a trezit că a primit ce a cerut! O ploaie îi distrusese pânza peste noapte, aşa că se apucase iar, fără prea mare tragere de inimă, să îşi ţeasă o pânză nouă. Dar, pe măsură ce aceasta căpăta contur, vedea că strălucea magic!

Întâi, mititelul a crezut că soarele o luminează, doar că era înnorat în dimineaţa aceea, aşa că s-a pornit plin de speranţă să ţeasă mai repede. Se temea să nu fi fost doar o închipuire, dar simţea că primise ce îşi dorise. Nu doar el se minuna de strălucirea creaţiei sale, ci şi primii fluturi care ieşiseră să îşi usuce aripile după ploaie îi înconjuraseră pânza de aur şi o priveau încântaţi. Au venit apoi şi celelalte insecte zburătoare, dar şi gândăceii şi furnicile de prin iarba ogrăzii s-au adunat să se minuneze de pânza ce părea să plutească în aer ca un norişor de aur. Un zumzet continuu se auzea în jurul său, iar el zâmbea fericit că ruga îi fusese nu doar ascultată, ci şi împlinită. Ba a aflat că primise încă mai mult decât ceruse, pentru că un cărăbuş mai curajos i-a strigat în zbor că nu a mai văzut niciodată un păianjen auriu atât de frumos! Abia atunci s-a privit într-un strop de ploaie rămas pe o frunză şi a înţeles: era şi el poleit în aur la fel ca pânza pe care o ţesea!

”Acum opreşte-te din ţesut şi bucură-te!”, auzi o voce. La început se temea că oprindu-se va pierde ce primise, dar a văzut repede că o pauză de bucurie este binevenită, doar îl rugau să se joace cu ei şi fluturii, şi buburuzele rotofeie, ba şi o maiestuoasă libelulă l-a luat în zbor, să îi arate grădina în toată frumuseţea ei. Atunci a înţeles că trebuie să se bucure din plin de ce a primit, ca să păstreze, dar şi să se schimbe puţintel şi el. A gustat şi din nectarul florilor, îmbiat de fluturi şi de albinuţe, şi a renunţat să mai prindă gâze cu plasa lui de aur. În schimb, a făcut-o mai frumoasă şi mai puternică, pentru ca prietenii lui să se poată juca pe ea ca pe o trambulină. Seara, greierii îşi cântă serenadele pe pânza sa, iar licuricii cei plini de lumină se odihnesc, sporindu-i strălucirea.

Aşa de fericit este micul păianjen, încât are planuri mari cu noua lui viaţă. Şi-a întâlnit în sfârşit şi partenera mult visată şi are mai mult spor în tot ce face! Vrea să ţeasă mai multe pânze de aur, unele pentru joacă, altele pentru odihnă. Le dăruieşte un plus de strălucire şi bucurie celor din jur! E mulţumit şi îi încurajează pe toţi ca atunci când îşi doresc din tot sufletul ceva, să nu renunţe, sigur vor primi încă mai mult decât au cerut! El este dovada!

Share: