Contre la domnul Corbu

AVENTURILE LUI RA LA MARE (7)

Toţi erau interesaţi de concurs dar s-au găsit şi unii care să conteste poziţia privilegiată a bătrânului cioroi:

– Dacă vă place competiţia aşa mult, de ce nu concuraţi, în loc să arbitraţi?, îndrăzni Ra.

– Vezi? Când e vorba de obrăznicii, nu ai pereche, dar când e vorba de fapte, dai înapoi!, replică domnul Corbu, cu penele din creştet zburlite de furie. Mama-pescăruş mai are de lucru, să te disciplineze, să te pună la respect puţin! La mine în casă nimeni nu suflă în faţa mea!

– Ce nevoie avem de un arbitru din rândul zburătoarelor? De ce să nu fie un arbitru dintre noi, peştii?, prinseră curaj hamsiile.

– De-aia v-aţi împuţinat voi aşa, pentru că nu vă duce capul şi ajungeţi ori în burţile noastre, ori în farfuriile oamenilor! Cum să arbitreze un peşte?! Păi ce, ăla vede şi păsările care zboară, şi peştii care înoată?, se răţoi bătrânul.

– Şi cum să trişăm? Nu vezi că nu ai niciun rost ca arbitru?, nu se lăsară intimidate hamsiile.

– Măi da’ ce curaj aţi căpătat! Uite, ca să nu ziceţi că sunt băiat rău, am să îmi schimb titulatura, voi fi organizatorul concursului! În fond, eu am alergat să vă adun pe toţi şi am insistat să vă luaţi la întrecere! Şi dacă mă supăr, vă descalific şi nu mai puteţi concura, că sunteţi obraznice! Dar, fie ca ăl mai bun să câştige şi, cu cât mai mulţi, cu atât mai bine.

– Apropo de organizare, se băgă în vorbă Kiki, ar fi bine să fie o probă a peştilor şi una a păsărilor şi câştigătorii să concureze între ei. Ce rost are să concurăm la grămadă?

– Păi are rost, că n-o să stăm să ne bată soarele-n cap de şapte ori, o dată şi bine! Care iese primul, ăla e!, replică proaspătul organizator. Şi acum, gata cu ideile, treceţi la antrenament, că m-aţi obosit destul!

– Domnu’ Corbu, da’ dacă e furtună şi plouă în ziua concursului, concurăm şi aşa?, se băgă şi Ra în seamă.

– Auzi? Cu tine ar trebui nici să nu mai vorbesc! Dacă plouă, aşteptăm să se oprească, doar n-o să mă uit după voi printre tunete şi fulgere! Sau te gândeai că scapi de concurs, că îl anulăm? Când te apuci de ceva, du la bun sfârşit! Ai fi în stare să faci zboruri de antrenament şi apoi să renunţi la tot doar pentru că plouă? Ţine-te de treabă, că ai doar de câştigat! Când porneşti la drum, zbori două ceasuri ca să ajungi la faleză şi când mai ai o sută de metri te răzgândeşti şi te întorci de unde ai venit? Ţi-am spus eu că mama-pescăruş trebuie să se ocupe de tine! Fă să fie ca tine, mereu! Eu aşa mi-am învăţat copiii şi nepoţii! Când îţi pui ceva în cap, nu te lăsa influenţat de alţii sau de te miri ce obstacol imaginar! Cum de nu ţi-ai imaginat un lucru bun în loc de ploaie şi furtună?

După dezbaterile… furtunoase, au luat o pauză, deşi încă nu stabiliseră esenţialul: premiul cel mare şi ziua concursului. Dar, îi luase pe toţi foamea şi plictisul, aşa că au decis să mai facă o întrunire, a doua zi şi apoi şi-a văzut fiecare de treburi, doar trebuia şi ceva odihnă după atât efort! În dimineaţa următoare, cu aripi sau înotătoare, au revenit şi au hotărât să se întreacă peste două săptămâni, în ultima duminică din vară. Ca premiu, domnul Corbu a stabilit că e de ajuns titlul de cel mai bun, fără recompense, în fond, ce era bun pentru păsări dăuna grav supravieţuirii unora dintre peşti! Un pelican, în vizită pe litoral şi aflat în galerie, neputând să participe aşa greoi ca un avion vechi, a propus să dea câştigătorului, pasăre sau peşte, o guşă de-a lui plină cu hamsii. A fost scandal imediat, bietele hamsii au trecut peste supărarea pe domnul Corbu şi i-au cerut să respingă ideea pelicanului, aşa că titlul de cel mai bun a rămas singura răsplată a câştigătorului

(Va urma)