Da, scrisul meu cu accente ghidușe, versurile pentru copii și despre copii, toate vin dintr-un dor de râs de copilărie, pentru că adesea trăim într-o lume în care parcă și copiii și nepoții noștri sunt mult prea ocupați cu diverse programe, încât nu au timp de râs și de… șotiile copilăriei. Iar dacă noi căutăm să îi facem să râdă, suntem priviți oarecum de sus, deși ei încă sunt de-o șchioapă, semn că nu au timp de glumele noastre. Doar uneori, în rest îi descopăr tot copii frumoși, care nu încetează să mă minuneze cu puritatea și înțelepciunea lor, cu gesturile lor adorabile și cu acea minunată putere de a dărui zâmbete și îmbrățișări, bucățele din dulciurile lor și jucării preferate, pentru că așa sunt ei, fără interese, fără agende încărcate de ei, ci doar de alții.

– Uite-un pui de pescăruș!

Pare trist, nu-i jucăuș.

S-a pierdut de mama lui?

AVENTURILE LUI RA LA MARE (34)

Un zbor tăcut și nu foarte lung i-a dus pe domnul Corbu și pe Paco la casa în podul căreia trăia celebra doamnă Coțofană și familia sa gălăgioasă și pestriță. Este cunoscută de toate păsările mici și mari pentru că e atrasă de tot ce strălucește și adună fără încetare lucruri, chiar dacă nu are nevoie de ele. E gureșă nevoie mare, se mândrește cu agoniseala ei și, așa cum nu se ferește să vorbească despre ea, despre ceilalți nici atât. Tot păsăretul știe că e bine informată, așa că papagalul nostru nu va reuși să își țină secretă dorința de a pleca în Mexic.

AVENTURILE LUI RA LA MARE (28)

O zi frumoasă de vară doar ce a început pe faleză. Încă e răcoare, așa că domnul Corbu a aterizat deja pe balustrada din dreptul Cazinoului, să se bucure în liniște de aerul sărat al mării. Imediat au sosit și prietenii săi mai tineri, pescărușul Ra și delfinul Kiki. Tocmai când se pregăteau să își dea binețe, se auzi un fâlfâit de aripi însoțit și de un scârțâit de gheare pe metalul balustradei, semn de… aterizare forțată.