Eu iau decizia de cu seară să fie cea mai frumoasă zi în care mă voi trezi! Imaginați-vă că vă treziți dimineața cu gândul că v-a învățat cineva să proiectați să fie frumos. Și când te trezești și afară este vreme urâtă sau, vai de capul nostru, s-a întâmplat ieri că era aglomerație pe șosea și totuși am primit de la creier un feedback, ca să zic așa pe… românește, un ecou:

Erau doi copilași care veneau de la școală, după o ploaie și s-au aruncat așa cu satisfacție, cu ghiozdane cu tot, într-o baltă! Pac! Și unul mai lucid, așa, care probabil că avea niște părinți care îl așezau pe cale imediat:

– Vai de mine, măi, să vezi ce ne-o luăm acasă!

Am fost acum câteva zile invitat la o expoziție și m-am apropiat de niște statuiete foarte măiestrit lucrate, dar din punctul de vedere al artei frumosului nu satisfăceau sub nicio formă! Am bănuit că e vorba de estetica urâtului, dar nu m-am lăsat pradă! Și i-am spus celei care se ocupa de expoziție, nu știam că profesorul dumneaei a fost cel care aranjase expoziția, am îndrăznit să mă apropii și să îi descriu puțin ce văd.

Imaginați-vă că în viața aceasta iubiți pe cineva. Dacă sunteți părinți, iubiți copiii, dacă sunteți soț, iubiți soția, dacă sunteți bunic, iubiți nepotul. Dar întrebarea este următoarea: când îl iubiți?