”Copilul are nevoie de iubire când îți greșește, nu când te ia în brațe”!

Imaginați-vă că în viața aceasta iubiți pe cineva. Dacă sunteți părinți, iubiți copiii, dacă sunteți soț, iubiți soția, dacă sunteți bunic, iubiți nepotul. Dar întrebarea este următoarea: când îl iubiți?

Dacă îl iubiți atunci când el vă iubește pe voi, ce bucurie puteți avea?! Niciuna! E o bucurie de manual. ”Da, îi iubesc pe ai mei”. Dar nu și păgânii fac același lucru? Nu și ei se adună între cei care se iubesc unii pe alții? Nu! Trebuie să îți iubești nepotul atunci când nu îl mai iubește nimeni și atunci când îți face cele mai mari șicane! Pentru că de-asta sunt nepoți, să-ți facă și șicane! Dacă îl iubești numai atunci când el te ia în brațe, dacă îl iubești numai atunci când vine cu o bucurie mare de la școală sau de la grădiniță, ce bucurie poți să ai? Și păgânii fac la fel.

Dacă cineva îți spune lucruri frumoase și îl iubești, nu poți să ai acea subtilitate a bucuriei pe care Muntele Măslinilor, prin Fericiri, ne-o aduce în noi. Ne aduce Împărăția din toată lumea aceasta în noi! Și cum se face? În bucătărie se numește reducție. Vii cu o ladă de Dom Perignon și faci două picături de reducție. Asta a făcut Mântuitorul! A luat ce e mai frumos în lume și a făcut o reducție! A fiert-o în El Însuși, a răstignit-o pe cruce, a coborât în Iad și a Înviat! Și ne-a dat nouă această reducție! Și ne-a avertizat că nu trebuie să alergăm peste tot, ci trebuie să atingem în punctele esențiale!

Esența este bucuria.

Când iubești pe cineva, trebuie întotdeauna să te întrebi care este esența acelui lucru, pentru că eu sunt dator să am bucurie, pentru că asta este tema, de fapt, a Muntelui Măslinilor, a Fericirilor. Eu trebuie să înțeleg că în fiecare gest pe care îl fac trebuie să am bucurie! Nu știu dacă v-a zis cineva lucrul acesta! E o nebunie! Eu de abia pot să vorbesc, îmi dau seama ce descoperire personală am făcut!

Adică în orice facem trebuie să fie o bucurie?! Asta înseamnă că atunci când mă apropii de nepot și reușesc să îl iubesc atunci când, după părerea multora, m-a supărat într-un fel sau într-altul, înseamnă că esența este exact acolo. Când îți iubești vrăjmașul ca pe antrenorul tău care te învață să faci lucruri adevărate, atunci trăiești esența! Înseamnă că tot ceea ce ne înconjoară trebuie să ne trezească! Bucură-te! Nu ăsta a fost mesajul Mântuitorului când S-a întâlnit cu femeile mironosițe? ”Bucurați-vă”, a zis.

Dar cum să te bucuri, că nu știi?! Uite, eu astăzi am învățat un singur lucru: că trebuie să îl iubești pe celălalt când crezi tu că nu merită cel mai mult! Aceea este bucuria! Pentru că bucuria este dincolo. Dacă este un schimb, dai ca să primești, nu încape bucurie în acest târg. Dai și primești, 1 la 1. Dacă reușești să pătrunzi în acest fenomen al schimbului, pentru că până la urmă și iubirea este un schimb, dar trebuie să scoți o dobândă adevărată. Dobânda adevărată este fix momentul în care iubești pe vrăjmaș, pe cel care nu este iubit de nimeni, pe care nici tu nu poți să îl iubești pentru că este în momentul în care este iubit cel mai puțin! Atunci poți să înțelegi că dincolo de iubire, mai este inclus un principiu: bucuria! Care este din salutul Mântuitorului! Legătura dintre iubire și bucurie nu știu dacă pot eu să v-o prezint, o trăiesc, dar deocamdată numai la nivel emoțional. Bucuria este mai mare decât iubirea, pentru că bucuria este cea care constată iubirea, cea care constată că te-ai învins, că ai făcut un lucru pe care nu l-ai făcut așa… comod, aceea este esența bucuriei!

Foarte multă vreme i-am învățat pe oameni că sunt trei lucruri care nu există, ele există prin lipsa calității adevărate, cum este ura, care este absența iubirii, cum este întunericul, care este lipsa luminii, cum este frigul, care este lipsa căldurii. Dar nu m-am gândit niciodată că de fapt și iubirea are un aspect important: bucuria! Să fii bucuros că iubești! Nu poți să fii bucuros că iubești, când primești imediat, la schimb, aceeași bucurie sau, de cele mai multe ori, mai mult decât dăruiești tu. Dacă nu intervine această bucurie în relația de iubire, înseamnă că iubirea nu poate să fie cuantificată și dacă nu poate fi cuantificată, nu are o valoare a ei de raft, dacă nu are o valoare de raft, nu știe unde să o pună cel care o așează!

Știți că există, acum, valoare adăugată pentru așezarea la raft în dreptul ochilor sau mai sus sau mai jos de ochi, ca să te ia de ochi, e o expresie. Nu e o expresie, este o realitate, să te ia de ochi, că sunt produse care sunt așezate să te ia de ochi, mult mai puțin valoroase decât unele care sunt așezate mai jos sau mai sus și tu pui mâna pe ăla. De ce? Pentru că e mai simplu așa, că îl vezi și imediat ai ridicat mâna și l-ai luat și l-ai pus în coș.

Așa e toată viața! Iubirea aceea la dispoziție, iubirea aceea pe care poți să o primești și să o dăruiești, așa, cu nonșalanță! Dar bineînțeles că este frumos să îți iubești un nepot care îți sare de gât, e frumos să îți iubești un copil care vine cu note mari de la școală! Este frumos să îți iubești un vecin care te salută mereu și constați că a făcut din jumătatea lui de gard și jumătatea ta și te-a ajutat cu ceva! Da, e frumos, e ușor să îl iubești! Dar ia să vezi cum vine copilul că are nevoie de ceva și că nu a luat nota cu care tu îl așteptai să vină și că îți întoarce spatele, că e supărat, poate nu cu tine, poate cu niște colegi sau poate chiar și tu l-ai dezamăgit, atunci trebuie iubit! Atunci vei avea, dacă îl iubești, bucuria de care astăzi Mântuitorul ne învață că este neapărată nevoie să o avem. ”Dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce bucurie veți avea? Iubiți-vă vrăjmașii voștri”.

Asta înseamnă că în orice facem trebuie să găsim această esență a bucuriei, orice facem, că împrumuți cu bani, că dai, că sunt lucruri pe care le vezi într-un fel sau într-altul.

Se spune că odată, un coleg de școală generală s-a întâlnit cu alt coleg de-al lui pe care îl știa foarte zgârcit și zice:

– Măi, ia spune, eu am auzit că tu o duci bine, ce faci tu cu banii?

– Eu?! Împart săracilor.

– Aoleu, așa mult te-ai schimbat?! Te știam altfel! Dar tu din ce trăiești?

– Din dobândă!

Aici ne trimite Mântuitorul astăzi! Dacă împarți săracilor, fă-o până la capăt!

Îmi amintesc de părintele Arsenie, care m-a avertizat la un moment dat că voi fi asaltat de oameni ca să le dau câte ceva.

– Vezi că mulți or să-ți ceară împrumut. Să nu faci asta niciodată. Îți spun eu cum să faci ca să fie bine pentru toată lumea! Când vine cineva ca să îți ceară, cu împrumut chiar, te gândești, așa, la o sumă care să fie rezonabilă și pentru cel care a cerut dar și pentru tine. Atât de rezonabilă încât să nu aștepți niciodată și chiar dacă se va întâmpla să vrea să ți-o dea cineva înapoi, să îi spui:

– Nu, nu pentru asta ți-am dat-o.

Și astăzi am înțeles că aici este bucuria.

De exemplu, tata s-a dus la părintele și tot se văita și la un moment dat, părintele a zis:

– Frate, stai aici. Cam de ce sumă ai nevoie? Că știu că v-ați mutat de vreun an la Cumpăna și poate aveți de făcut la casă câte ceva.

– Părinte, noi avem nevoie de 6.000 de lei. (În condițiile în care un salariu era 1.500).

Părintele s-a întors și i-a dat lui tata 6.000.

– Păi, când să-i dau?

N-a mai avut tata cuvinte să mai spună nimic. După vreun an jumate, doi, s-a străduit să pună banii la loc, dar știți cum vine ispita, când să pui banii la loc, mai vine altă gaură, o acoperi pe aia, iar trebuie să mai acoperi… Ce mai, după vreo doi ani de zile, i-a zis mamei să nu mai pună mâna pe ei, i-a dus direct la Techirghiol, la părintele:

– Părinte, în sfârșit am reușit și vă mulțumim pentru rugăciuni, că aproape că nu mai puteam să îi mai strângem înapoi. Uitați, ăștia sunt banii.

– Care bani, frate?

– Păi, ăștia 6.000!

– Păi, frate, tu crezi că eu dau bani ca să îi primesc înapoi?! Ăștia sunt pentru tine și pentru familia ta.

Și a devenit că tata i-a folosit de două ori, că părintele nu i-a dat numai 6.000, i-a dat 6.000 de două ori, pentru că i-a mai folosit încă o dată!

Cred că aici este esența, care este foarte greu de găsit. Aici este reducția care se face. Dintr-un obicei pe care poți să îl iei și să îl retrăiești! Și eu, atunci, ”păduche, păduche”, nici n-am pus la memoria mea că va veni o vreme când o să îmi ceară, ce să-mi ceară? Păduche, păduche, de la cine să ceară?! Ei, a trecut un an, a început să fie schimbat Trabantul, una-alta, a început lumea să se mai apropie de mine și a apărut și categoria despre care părintele mă avertizase că va apărea, a apărut mai repede decât credeam eu. Și au început să îmi ceară bani. Și atunci mi-am adus aminte de principiu, este extraordinar principiul!

Eu care la început bâjbâiam și nu știam cam cum să fac așa ceva, vă dau numai un exemplu. A venit un student la mine, care avea nevoie de ceva și mi-a zis și suma, era măricică. Hai că a venit și vremea să pun în practică ce mi-a zis părintele Arsenie! Că leapșă luasem de mai multe ori, ca să fie spovedania completă, dădusem fără să mai primesc nimic înapoi. Dar îi dădusem crezând că mai vin înapoi și a fost o mare greșeală, aici era problema! Și am zis:

– Gata, a venit vremea!

Și l-am chemat și cam un sfert din suma aia pe care el vroia să o ia împrumut i-am zis:

– Ăștia sunt pentru tine și nu îi mai vreau înapoi.

Și a zis:

– Părinte, dar ce îmi dați este mai important decât v-am cerut, că m-aș fi obligat să îi aduc înapoi și vă spun că nu aveam de unde să îi pun înapoi, dar suma asta este înmiit mai mult decât ceea ce vroiam să împrumut de la dumneavoastră!

Și mi-am dat seama că într-adevăr, este o esență în toate. Dacă vrei să înțelegi mecanismul ăsta, inclusiv financiar, trebuie să înțelegi că este dincolo. Păi, dacă nu ai bucuria că ai făcut ceva, nu te aliniezi cu ceilalți care și ei au făcut ceva, cu cei care trăiesc din dobândă?!

”Dacă iubiți pe cei ce vă iubesc pe voi, ce bucurie veți putea avea?”

Astăzi, dacă v-ați uitat în calendare, în afară de faptul că este duminică și este 1 octombrie, Acoperământul Maicii Domnului, este însemnată Duminica a XIX-a după Pogorârea Duhului Sfânt, o duminică în care Sfinții Părinți au rânduit a ne așeza în Predica de pe Munte, a ne aduna într-o zonă în care Mântuitorul vorbea despre ceea ce urma să instaureze, o Împărăție a Cerurilor. Urma să îmbunătățească Decalogul cu cele Zece Porunci care impuneau un mod de viață, cu cele Nouă Fericiri care veneau numai să recomande un alt mod de viață.

Sincer vă spun că a sta pe Muntele Măslinilor credeam, până deunăzi, că este a-ți împropria un mod de viață, dar este mai mult decât atât, pentru că dacă uităm că Mântuitorul ne-a spus foarte clar că Împărăția Cerurilor este în noi, înseamnă că vom căuta toată viața, în altă parte, unde este Împărăția. Mântuitorul a venit să instaureze o Împărăție în noi și, de fapt, să ne deschidă un nou orizont, acela ca omul să vadă că Împărăția este în el, în interiorul lui.

Nu trebuie să fim la poalele Muntelui Măslinilor ca să înțelegem că Hristos este în noi. Nu trebuie să plecăm mai departe. Nu trebuie să înconjurăm pământul de șapte ori ca să vedem cine știe ce, ci să înțelegem că Împărăția Cerurilor este în noi.

Pentru prima dată când m-am gândit la un alt mod de a prezenta Muntele Măslinilor cu Fericirile Lui a fost astăzi, atunci când am citit Sfânta Evanghelie, pe care, ca preot, am citit-o de cele mai multe ori în viața mea, pentru că acum 28 de ani am fost instalat aici, la Sfântul Nicolae Vechi. Deci este prima mea Evanghelie citită în calitatea mea de preot. Astăzi, mi-a căzut emoția și inima exact pe acest înțeles, că trebuie să avem o bucurie în toate. Niciodată nu m-am gândit la asta și când am deslușit, cu inima și cu mintea, acea întrebare, ”Ce bucurie puteți avea dacă iubiți pe cei ce vă iubesc pe voi?”, mi-am dat seama că aici, de fapt, sunt două chei: una care deschide înțelesul iubirii adevărate și a doua, nu știu care e mai importantă, una sau cealalată, că în viața aceasta, tot ceea ce trăim trebuie să fie o bucurie! Și le-am luat așa, în mintea mea, pe rând. Cum adică ”Ce bucurie poți avea dacă iubești pe cei ce te iubesc pe tine”? Este o întrebare la îndemâna tuturor.

Am crezut multă vreme că este o teorie, că se instaurează o Împărăție care are niște cutume și se așează niște formule, dar în momentul în care afli că Împărăția aceea este în tine, trebuie să îți dai seama cu cât trebuie să te mobilezi mai tare, cât trebuie să trăiești în spatele fiecărui sentiment, în spatele fiecărei emoții, să transmiți mesajul:

– Te bucuri?

Te bucuri numai atunci când nu primești ceva la schimb!

Înseamnă că dacă vom stoarce măcar acest mesaj, pentru astăzi, nu vă cer pentru mâine, v-aș cere prea mult, măcar pentru jumătate de zi care ne-a mai rămas, până ajungem acasă, nici măcar jumătate de zi, reducem la maxim, facem o reducție clară. Luați-o pe jos pe una din străzile astea cele mai vestite! Să zicem:

– Uite, a venit și vremea ca Str. Ștefan cel Mare să fie o stradă care să fie inaugurată!

Duceți-vă pe strada aia și încercați să iubiți pe fiecare Dorel din cauza căruia avem al treilea rând de dale care sunt puse strâmb, din cauza căruia nu se poate odihni nimeni pe o bancă, pentru că nici ergonomic nu e și în niciun fel și e praful de două degete! Încercați să iubiți! Nu sunt nebun și nu sunt venit aici cu pluta. Numai în măsura în care veți încerca să spuneți, pe lângă acel tradițional ”Atât s-a putut”, să încercați să mergeți acasă și să faceți ceea ce vroiați să vedeți pe Ștefan cel Mare: să luați praful de pe balustrada scării de bloc pe care vă aflați, să ștergeți puțin cu o cârpă și atunci veți simți bucuria că sunteți în stare să iubiți. Să iubiți exemplul negativ al lui Dorel! În momentul în care ați ajuns la așa subtilitate, vă promit că vă veți uita la tot ceea ce vă înconjoară cu alți ochi!

Vă invit să iubiți și vă invit să vă gândiți să îi iubiți pe cei pe care nu îi iubește nimeni și pe cei pe care lumea îi categorisește printre cei care nu merită, vezi Doamne, să fie iubiți! Iubiți, pentru că numai așa puteți să aveți bucurie! Altfel, ne întoarcem la întrebarea zilei: ”Dacă iubim numai pe cei ce ne iubesc, ce bucurie vom avea?”!

”Iubirea vrăjmașilor”, predica părintelui Marius Moșteanu… reașezată, după înregistrarea video a Veronicăi Cristina Radu, căreia îi mulțumesc. Puteți urmări înregistrarea integral pe https://www.youtube.com/watch?v=-Epm2ZBXJvE.

Foto Pixabay