Puișorii gălbiori

Hoinărind prin iarba deasă, puii mici și gălbiori

Vor să prindă repejor cel puțin un viermișor.

Doar că așa masă aleasă nu-i pe gustul mamei lor,

Care încă nu îi lasă prea departe prin răzor.

Spune că din cerul gri, uliul i-ar putea zări și-ntr-o clipă i-ar răpi!

Puii, pui! Ce minte au? De primejdii habar n-au.

Căutând râma de zor dar atenți la uliu-n zbor

S-au trezit, fără să vrea, nas în nas cu mâța rea.

Noroc cu tata cocoș, care sprinten a sărit

Și doar din două aripi, mâța-n tufe a gonit!

Vai, ce tată bătăios! Puii-s veseli, mama-i blândă,

O să stea tot ea de pândă, puișorii să nu-și piardă.

Nu-i mai ceartă, îi dezmiardă,

Că au tras așa o spaimă, că de viermi n-o să le ardă

Să-i mai prindă-n iarba deasă, prea departe de-a lor casă.

Imagini Pixabay