”Echilibristică duhovnicească”

Astăzi este o zi cu dublă prăznuire, Ziua Domnului, duminica și ziua prăznuirii celor doi Sfinți Apostoli Petru și Pavel, care s-au săvârșit în anul 67, pe 29 iunie, unul la Roma, pentru că era cetățean roman și a primit o moarte mai ”ușoară”, dacă se poate numi așa, prin tăierea capului și altul prin răstignire, Petru, pentru că nu a vrut să semene cu Crucea Mântuitorului, a spus că vrea să fie răstignit cu picioarele în sus și să privească Cerul. Este o duminică tulburătoare prin faptul și că vine peste a treia Duminică după Rusalii, o duminică în care Sfinții Părinți ne-au pregătit o provocare pe care eu personal credeam că am dezlegat-o cât de cât, dar îmi dau seama, pe an ce trece, că sunt sensuri mai adânci, și mai adânci, și mai adânci.

Ani de zile m-am gândit la cuvântarea Mântuitorului pe care o prezintă Sfântul Evanghelist Matei, cea în care Mântuitorul a prezentat o rupere între ideea noastră de necesitate și necesitatea din punct de vedere al Creației, unde Mântuitorul spune foarte clar să nu ne îngrijim de ce vom mânca și ce vom bea, a spus că este o îndeletnicire pur omenească, deși este o prioritate pentru mulți și totuși, astăzi rămânem puțin… suspendați pentru că ne spune și altceva, să nu ne îngrijim de ce vom îmbrăca și imediat ne trimite sensul Creației:

”Uitați-vă la păsările cerului, care nici nu seamănă, nici nu seceră și Dumnezeu are grijă de ele. Nu sunteți voi mai presus decât ele? Și uitați-vă la crinii câmpului! Adevărat vă spun vouă, nici în toată măreția lui, Solomon nu s-a putut îmbrăca vreodată ca unul dintre aceștia!”

Va să zică este o graniță între ceea ce credem noi că este necesar și ceea ce sensul Creației ne arată ca adevărata necesitate. Este adevărat că trăim într-o lume asaltată de cărți și podcasturi care ne vorbesc despre spiritualitate, deși nu am crezut că am să spun vreodată acest lucru și nu cred că puteți să mă acuzați de vreun ascunziș pentru că și eu sunt parte din aceste prezentări, dar trebuie să știm un lucru! Dacă de vreo două mii de ani, Evanghelia ne tot spune ceva, înseamnă că noi nu am înțeles total. Numai despre Evanghelia de astăzi vreau să vă vorbesc ca să puteți să înțelegeți mai bine. O să spuneți:

– Bine, bine, dar credeți că cei care se spiritualizează o să o ducă mai bine?!

– Da. Da!

– Cei care citesc acum toată literatura aceasta în legătură cu spiritualitatea și cum este creat omul, cum funcționează el, și cum chiar se poate autovindeca, chiar o duc mai bine?!

– Da.

– Și cei care nu se îngrijesc de mai nimic pe lumea asta chiar o duc mai bine?!

– Da! Și aici sunt două căi. Unii nici măcar nu se gândesc la nimic și câștigă și este un teritoriu pe care dați-mi voie să nu pătrund pentru că este teritoriu politic și nu mă bag! Vă imaginați câți parlamentari iau 15.000 de euro, bine mersi, stând acasă! Dacă mai au și o casă în București și o închiriază la un preț, le plătește statul chiria pentru ei, nu discutăm despre ei dar și la ei merge! Și la ei merge dar poate că încet, încet să nu mai meargă acolo și să meargă în altă parte, dar mergem mai departe!

Provocarea este subtilă, este extraordinar de limitată între extreme. O cale de mijloc pe care cu greu am găsit-o eu, la slujbă și în slujirea de 30 de ani, iată, în fața Altarului, am găsit-o greu pentru că și azi de dimineață când am citit Evanghelia mi-am dat seama că nu am pătruns mare lucru. Eu încercam să vă prezint cum stau lucrurile, încercam să vă spun cam care sunt prioritățile din punct de vedere spiritual, dar niciodată nu m-am gândit să fac o paralelă între ce spunem noi despre necesitate și ce avem creat, înnăscut, ca necesitate. De exemplu, noi avem ca necesitate să ne hrănim și să bem apă, da?! Bun. Acum trecem în partea cealaltă și constatăm că omul a crezut că nu este suficient și a inventat Stele Michelin, a inventat apa de nu știu ce fel, care te echilibrează de te zăpăcește până la capăt, pentru că a trecut omul de la necesitatea firească, fiziologică, la o necesitate elitistică! Adică, nu mai beau apă de ploaie, nu mai mănânc nemolecular, la șapte Stele Michelin, vă rog frumos, acum intrăm în altă zonă! Aici este o graniță! Aici este ceea ce înseamnă ”echilibristică duhovnicească”! Îmi permit să vă spun lucrul acesta, trebuie să știm încotro călcăm pentru că s-ar putea să călcăm în străchini, pentru că nici în Stele Michelin nu vreau să dau cu piciorul, sunt niște oameni care își dezvoltă anumite abilități și își prezintă anumite lucruri, dar nici în partea cealaltă, să stăm degeaba, pe românește, ”pică pară mălăiață”! Nu, trebuie să ne adunăm la mijloc, necesitatea pe care o vedem noi și necesitatea pe care Creația fiziologic ne-a dat-o! Și atunci, trebuie să înțelegem că până la urmă, totul ține de exercițiul pe care trebuie să îl învățăm, acela de a fi echilibrați! Și pentru că firea umană cu greu poate să își dezinstaleze niște programe și să fie tot timpul atentă, tare frumos au recomandat Sfinții Părinți că una sau două excepții nu se pun.

Chiar eram la o masă cu cineva, cu domnul profesor Dulcan, și când prezentam noi cam ce are la dispoziție în meniu, când a auzit de pește, a spus:

– Trebuie să fim puțin atenți, că peștele mai mare se poate hrăni mai mult și dacă se hrănește mai mult, înseamnă că are mai multă posibilitate ca toate metalele grele de pe fundul oceanului, mării, fluviului sau râului să intre în textura cărnii pe care noi o mâncăm.

Este o logică de om care numai cu asta s-a ocupat, nu de mâncare, s-a ocupat de… ”Inteligența Materiei”, dar după ce ne-a făcut, așa, un preambul la tot ceea ce înseamnă mâncare, noi aproape că dădeam mâinile la spate, așa, ca niște copii la școală, nu mai puneam mâna pe niciun tacâm, nu ne mai trebuia nimic. S-a uitat la noi, a zâmbit și a spus:

– Da, dar o dată nu se pune!

Aici am vrut să vă aduc, pentru că trebuie să înțelegem că omul nu este dat să stea tot timpul tensionat și atent, neapărat, pentru că treci imediat în partea cealaltă, de la fiziologie la îmbuibare sau de la îmbuibare la înfometare! Niciuna nu este bună! Poți să faci inclusiv un exces, o dată la câteva luni și nu intră într-o obișnuință. Neintrând într-o obișnuință, reflexul somatic nu se poate efectua, așa că este primit, e de spovedit, însă, și gata, am scăpat! Acesta este rostul duhovnicului, să știe să apese pe niște clapete ca să vedem unde sunt acele excepții pe care le-am asumat!

Dar, să mergem mai departe! Ce ne facem cu îmbrăcămintea?! Și îmbrăcămintea, la fel, are două aspecte, una este necesitatea fiziologică, adică nu o să poți ieși pe stradă ca în… Grădina Raiului înainte de cădere, după cum nu o să poți nici în partea cealaltă, să mergi la plajă cu frac și cu joben! Trebuie să respecți într-o parte dress code-ul și firescul lucrurilor, dar nu trebuie nici să alergăm prea mult sau să dăm banii pe haine mai mult decât am da pentru a face o vizită, de exemplu, sau a ne ajuta un copil, un nepot și așa mai departe! Tot cumpătarea o rezolvă, dar mare atenție, cum ne îmbrăcăm?! Are românul o vorbă foarte interesantă: ”Ori te poartă cum ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e portul”! Eu nu am nimic cu absolut nimeni, când văd un tânăr în geacă cu ținte pe un motor, dar am văzut deunăzi și un tânăr de… 75 de ani pe un motor de vreo 750 de centimetri. Era așa, puternic, făcea ”Dum, dum, dum” într-un interval de peste o secundă, am învățat și eu de la pasionați că, cu cât face mai rar, cu atât motorul este mai puternic! Ei, pe nenea ăsta dacă îl văd cu geacă cu ținte pe motor, chapeaux, ăsta-i omul! Dar, să știți că dacă îl văd depărtat la cel mult un metru jumate de motorul ăla, îl judec că nu are toate țiglele pe casă! Iertați-mă! Adică trebuie să avem vestimentația în legătură cu toată pornirea noastră! A, dacă ești așa și îți lași motorul să faci o piață, nicio problemă, te uiți după el! Dar din Rolls Royce nu ai voie să cobori așa! Ăia cu ținte să se ducă la motocicleta lor, nicio problemă! Cei care au o cămașă albă, una, alta, te uiți după un Bentley! Nu fac reclamă la firme, să știți, dar vreau să vă introduc puțin într-o zonă a echilibrului, ”ori te poartă cum ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e portul”! Dacă ești în pantalon scurt, e clar că nu ai voie să ieși pe stradă decât dacă vii de la plajă, acolo, da, este foarte permis! Eu sunt și în poziția că dacă am casa pe malul mării, văd tot felul, am văzut și dintre cei care după ce dau o tură, își scutură șlapii unul de altul și nisipul acela care cade din șlapii lor urmează să îl mătur eu, după ce pleacă! Am făcut greșeala să mătur după fiecare dar am obosit, așa că mai aștept câte cinci, șase, după ce pleacă, după aia dau cu mătura și cu apă. Dar, am fost ispitit să îi învăț că deși pentru ei care sunt în vacanță sau nu sunt în vacanță, este o margine de plajă, acea margine de plajă este graniță și cu o margine de cartier. Nu pot să spun că am avut succes, dar pot să vă spun sigur că nu o să mă las, adică, educația să știți că se face întotdeauna!

Merg pe autostradă, acum dacă merg mai des la București, am pretenția la cei din față și la cei din spate să îi educ să meargă pe banda întâi, că aici este o problemă gravă, nimeni nu folosește banda întâi, toți stau la rând pe banda a doua! Dar să știți că îmi iese treaba asta, nu așa de des dar mi-a ieșit și trebuie să vă spun cum procedez, cum depășesc pe cineva, imediat m-am retras pe prima bandă! Să știți că de două, trei ori, sigur găsesc pe cei care merg în spatele meu sau chiar în fața mea că își corijează și ei această atitudine de a merge de-aiurea, să îți păstrezi locul tău! Și v-am spus acum de autostrăzi, de haine și de altele, în afara praznicului de astăzi, dar totul este la cumpătare, dar dacă tot vreți să învățați ceva, vă vând un pont, încercați să învățați și pe alții, după ce v-ați însușit o anumită conduită! Nici eu nu știam, acum mă spovedesc, am mers și eu ani de zile pe banda a doua, dar am învățat și eu de la alții și încet, încet încerc ca preocuparea unui drum să fie și aceasta educațională, să fac pe doi, trei, v-am spus, acum am pretenția spre patru, cinci, să facă și ei așa! Pentru că în această balanță a necesității fiziologice sau a necesității actului de Creație până în partea cealaltă în care societatea ne împinge către alte sfere, suntem noi și contează unde suntem, suntem la mijloc sau suntem pe o cărare, într-o parte sau în alta?!

Societatea să știți că nu este de vină cu absolut nimic, ea ne prezintă o alternativă! Sfânta Scriptură ne prezintă alternativă la ceea ce societatea a deviat de cele mai multe ori. De ce?! Pentru că, gândiți-vă la Grădina Raiului sau, mai bine, la Mersul prin Pustiu, 40 de ani, a lui Moise cu tot poporul! Li se dădea mană în fiecare zi și pentru Sabat trebuia să ia mană de două ori de cât ar trebui, să mănânce și a doua zi când nu mai venea mana. Sâmbăta și duminica le mai trimitea și prepelițe, dar la fel, trebuia să ia prepelițe pe care să le mănânce în zilele respective. Asta însemna cumpătarea! Ei, ce-au făcut frații noștri? Vai dar ce de mană, mâine o mai da, nu o mai da?! Și adunau mai multă decât le trebuia, dar toată mana care rămânea pe a doua zi se strica. Vă aduceți aminte ceva de Paști și de Crăciun când aruncați din frigider după a treia zi?! Întotdeauna să vă gândiți la mană când e vorba de frigiderul pe care trebuie să îl curățați și să aruncați 75-78% din conținutul lui! Vă spun sigur că așa stau statisticile. Gândiți-vă că înaintea voastră au mai greșit și alții, dar pentru că nu aveau frigider, a doua zi a trebuit să arunce.

Aceasta este relația dintre partea de Creație și partea de îmbuibare pe care societatea a dat-o într-un fel! De ce? Pentru că societatea trebuie să trăiască și ea nu trăiește pe altceva decât numai pe inducții! Prin anii 1960, de exemplu, un mare patron american care fabrica cereale s-a dus la câțiva oameni de știință, nu erau pe atunci influenceri, și în schimbul unor bani pentru burse sau mai știu eu ce, s-a stabilit ce bine e ca omul să mănânce cereale, dimineața! Vă rog frumos să citiți informațiile pe acest subiect, ca să vă dați seama câtă nenorocire au adus, care se vede pe străzi! În New York, de exemplu, dacă nu are un metru jumate în diametru, înseamnă că nu e new-yorkez! Înseamnă că nu mănânci cereale, dimineața! Nu mănânci sănătos! Să fim foarte atenți și cu aceste informații! Sunt informații care au mers zeci de ani într-un fel și trebuie să le updatăm, poate au mers pentru o societate care la vremea respectivă era într-un anumit fel și, slavă Domnului, o economie pusă pe consum bineînțeles că a trăit bine mersi! Nu ne-a mai interesat că speranța de viață a scăzut de la 78 de ani la 65 în numai câteva decenii! Asta nu ne-a mai interesat, că s-au vândut cereale! Acum, dacă întrebați o sută de europeni, ca să nu spun neapărat români, ce este mai sănătos să mănânci dimineața, 98% or să spună cereale! Dacă aveți cumva pe cineva cunoscut, veniți la mine că eu cu asta mă ocup în paralel cu Teologia, am dat un înțeles alimentației pentru că de acolo au pornit toate. De la un măr din Grădina Raiului s-a pornit o întreagă provocare pentru ceea ce înseamnă boli de nutriție! A luat omul mărul și nu avea nevoie să mănânce! Asta facem și noi acum, luăm cereale, cum am spus, luăm ceva care nu neapărat ne face rău, dar ne-a spus cineva! Vine Diavolul cu o cutie frumoasă și cu un podcast deosebit:

– Ia-l pe ăsta că uite așa te faci suplu și uite așa niște ochi o să ai și uite așa niște gene or să-ți crească de la acest fel de grâu cu spice speciale!

Sună la fel ca șarpele care spune:

– Ia-l! Ia-l, că nu o să mori! Ia-l, că o să fii la fel ca Dumnezeu!

Ei, vă imaginați, când se vede omul în mintea lui, când se vede într-o oglindă, Îl vede pe Dumnezeu! Îl vede, așa, tras printr-un inel, exact, și își spune:

– Vreau să fiu ca Acesta! Vreau să fiu ca Dumnezeu!

Și reclama apare și pe copertă! Știți ca acela care avea niște dimensiuni uriașe și l-a întrebat cineva:

– Dumneata la ce lucrezi?

– Eu sunt model!

– Hai, domnule, lasă-mă! Unde model?!

– La ambalaje pentru niște produse de fitness!

– Hai, domnule, cum așa?! Nu vezi cum arăți?!

– Da! Pe cutia respectivă pe o parte este imaginea mea, înainte de folosirea produsului, iar pe cealaltă parte, unul suplu, adică eu după ce am folosit produsul!

Model este și unul, și celălalt, ca să știi cum erai înainte și cum o să fii!

Revenind la oile noastre, tot ceea ce înseamnă procesare de informații deja ne duce de la ”păsările cerului care nici nu seamănă, nici nu seceră” la Stele Michelin care seceră cu buzunarele și conturile clienților și putem să ne plasăm și noi pe undeva la mijloc, să fim cumpătați! Dar trecem și la moda de la Prada unde apare Solomon cu toată măiestria croitorilor și în partea cealaltă apare ce?! Apare simplitatea, apare crinul! Crinul câmpului, cel pe care nu l-a putut egala niciun designer, este prin el ceva, pentru că el nu este îmbrăcat, el așa este! Un om dacă vrea să fie așa cum este, este un om care nu trebuie să se îmbrace în altceva, ci trebuie să se îmbrace în el!

Acum o să spuneți că iar vorbesc despre mine, dar vă spun că atunci când eram student, în afară de sacou, pantalon și cămașă nu aveam altă îmbrăcăminte și în afară de diplomat nu aveam alte genți sau rucsac, nici nu dădeau bine cu sacoul. Vă imaginați că mă duceam la piață așa cum mă duceam și la cursuri! Când luam pătrunjel, leuștean și salată, știam de acasă că trebuie să îmi iau mai puține cărți și le puneam în diplomat! S-a întâmplat de vreo câteva ori să îmi deschidă niște colegi diplomatul și să fiu de râs de să mă țină minte toată viața și într-adevăr, am verificat, după 30 de ani nu uitase nimeni de pătrunjelul care mi-a scăpat din diplomat! Dar vreau să vă spun că așa eram eu și nu m-am rușinat niciodată că așa eram eu! Nu am avut alte haine, nici nu vreau să educ pe altcineva, să îi spun că așa pot eu!

Revenind la ale noastre din nou, tot ceea ce înseamnă firesc este lecția zilei de astăzi! Sfinții Apostoli ne-au creionat acum a ne aduna! Sfântul Apostol Petru, cel mai în vârstă dintre apostoli și în lumea ebraică avea voie să vorbească, de aceea lua cuvântul și al treisprezecelea apostol, Sfântul Apostol Pavel, care venea în urma tuturor, dintr-un prigonitor, din Saul prigonitorul, în Marele Pavel. Va să zică, tot niște extreme, cel mai cunoscut dintre contemporanii ucenici și ultimul. Înseamnă că această sărbătoare ne invită la echilibru, de aceea mi-am permis să vă prezint puțin situația între ce înseamnă necesitate fiziologică și ce înseamnă necesitate impusă de societate. (…) Dacă veți citi în ”Quo vadis, Domine?”, ”Încotro, Doamne?”, este prezentată situația în care Sfântul Apostol Petru mergea din Roma, ieșea din ea și a venit un înger și l-a întrebat ce să facă, că L-a întâlnit pe Dumnezeu pe cărare și mergea desculț. El intra în cetate și Petru când L-a văzut, L-a întrebat:

– Doamne, dar ce faci?!

– Mă duc în cetate.

– De ce?!

– Păi, dacă tu ai plecat, mă duc Eu.

Și atunci a înțeles. Vedeți care este problema? Ne invită cineva să ne ducem într-o parte, ne invită acel reflex de supraviețuire să plecăm dintr-o zonă toxică și în drum spre eliberare ne întâlnim cu Dumnezeu în atitudinea de a merge El în locul nostru, în locul acela toxic, pentru că noi nu am știut să rămânem acolo.

Să fim atenți la informații și la tot ceea ce înseamnă interes în a transforma o informație cum am spus despre cereale și să știți că pot să dau oricând socoteală despre asta. Întotdeauna există echilibrul acesta, când vezi că fugi prea tare de ceva, deci, acum, dacă încercați să fugiți prea tare de cereale, să nu fugiți prea tare pentru că vă veți întâlni cu mine pe cale, cu duhovnicul:

– Ce faci, măi?!

– Păi, știi că am plecat de acolo…

– Stai, măi, că nu e chiar așa! Mai ai de învățat, totul e cu cumpătare, să nu moară nici ăla care face etichete frumoase la grâu!

Înțelegeți ce vreau să spun, totul este la nivelul omului și știu oameni care s-au autoeducat și care au deprins atât de frumos nutriționalul și pot mânca orice, oricât și oricând pentru că ei se hrănesc, nu se îmbuibează! Asta vreau să vă învăț! Nimic nu este bun sau rău prin sine! Nici cerealele de dimineață nu sunt bune sau rele prin sine, după cum vă închinați la ele ca la un idol să vedeți pe cel de pe cutie cum stă așa cu musculatura bine definită sau pur și simplu că vă e foame. Când vă e foame, vă iartă Dumnezeu de orice! Încercați să înțelegeți lucrurile acestea! Încercați să vă așezați la mijloc dar nu la mijlocul acela foarte, foarte comod, că nici acolo nu o să vă las! Nu comoditatea este cea pe care trebuie să o alegem, ci calea către desăvârșire care să știți că nu este la mijloc! Calea către desăvârșire este calea fiecăruia! Poate că unui om îi este comod să se trezească dimineață și el crede că dacă îi este comod să se trezească de dimineață, asta l-a mântuit! Nu este așa! S-ar mântui dacă s-ar trezi de dimineață nefiindu-i comod, aia da, pot spune că s-ar mântui!

Sunt multe capcane ale unei vieți pentru că am început cu următoarea situație: este foarte multă literatură pentru spiritualizare, foarte multe podcasturi, toate sunt bune sau rele după cum le folosiți, în bine sau în rău! După cum un telefon în mâna unui copil poate să fie aliatul în a învăța ceva, să știți că sunt niște exerciții extraordinare de pronunție pe care copiii le folosesc, niște partituri pentru cineva care vrea să învețe să cânte la un instrument, sunt lucruri extraordinare și da, este un lucru bun telefonul, dar e la fel de rău pentru cel care își pierde vremea, din aceeași generație, mai în vârstă sau mai mică, în fața aceluiași ecran care ar putea să îl ajute! Aici este echilibrul între necesitatea fiziologică din Rai și așa-zisa necesitate dictată de un interes social, economic, politic sau familial. Cineva îmi spunea:

– Păi, părinte, stați așa, eu de abia aștept să vină copilul să îi dau telefonul și să mă lase în pace!

Eu îi spuneam ca bunic că am un target ca atunci când vin cu copilul de la Grădiniță, în jumătate de oră de drum, să vorbesc cu el și să nu îmi ceară telefonul! Nu că nu i l-aș da, dar vreau să îl fac să nu mi-l ceară! Și am rezolvat până acum! E adevărat că suntem la 5, 6 ani, de la 10 ani o luăm de la capăt, dar, vedeți?! Același telefon și același gest poate fi văzut într-o parte într-un fel și în altă parte în alt fel!

– Dacă ați fi avut probleme… Să vedeți dacă aveți probleme prin casă și nu vă tace ăla mic, să vedeți cum îi dați telefonul!

– Stai așa! Dacă am probleme cu el în casă, înseamnă că eu am un rol, să înțeleagă că este cu mine în casă și să nu aibă nevoie de altceva în afară de mine! Și asta nu e pretenție, este o realitate, un target pe care eu mi l-am propus și mă țin de el.

Vă mulțumesc pentru această frumoasă posibilitate de a-mi da voie să mă spovedesc, de a-mi da voie să mă bucur cu dumneavoastră că într-adevăr, Dumnezeu este așa de bun cu noi dar trebuie să știm ce înseamnă bunătatea! Bunătatea lui Dumnezeu este atunci când ne deschide o cale și atunci când ne speriem de o anumită cale, de exemplu, dacă cineva nu a avut răbdare și nu a stat nici cinci minute la predica aceasta, o să creadă că trebuie să ia măsuri cu cerealele din dulap! Pentru cei care nu ați plecat după cinci minute, vă spun că întâi trebuie să terminați cerealele din dulap și după aceea veniți și mă întrebați ce să faceți ca să nu mai cumpărați altele! O să fie foarte greu dar o să vă ajut!

La Mulți Ani celor care poartă numele Sfinților Apostoli, să fie o vară frumoasă, să fie o vară deosebită, în care vă urez ceva: să meritați să vă invidieze cei care vin de departe la dumneavoastră care stați la mare!

Îi mulțumesc părintelui Marius Moșteanu, preotul paroh al Bisericii Sfântul Nicolae Vechi din Constanța pentru îngăduința de a reda cuvintele predicii sale aici. Mulțumesc Cristinei Veronica Radu pentru înregistrarea predicii pe care o puteți urmări pe adresa https://www.youtube.com/watch?v=d7NP2dCqMY0.