”Să schimbăm negativul în pozitiv!”

Oricât de… fixiști am fi, suntem într-o continuă transformare, schimbarea înseamnă viață, evoluție dar și ieșirea din zona de confort și din plictiseală. Avem nevoie de o updatare permanentă pentru adaptare, însă și reciproca este valabilă!

O adaptare pentru updatare poate însemna și ieșirea din zona de confort a bunicului, de exemplu, pătrunzând în lumea nepotului care îi dezvăluie tainele internetului și astfel îl updatează. Iar nepotul poate merge și pe mâna bunicului, updatarea l-a învățat să se adapteze în orice situație pentru că are doar de câștigat. Mă adresez din nou părintelui Marius Moșteanu, cu câteva întrebări legate de acest subiect.

– Părinte, să vorbim despre celule, ale noastre, ale societății, dar și despre… derivatele lor la modă, celularele! Cum anume am evoluat noi, prin transformarea lor?

– Dacă vom avea conștiința că tot ceea ce se întâmplă cu noi este o continuare a ceea ce au trăit înaintașii noștri, nu ne vom mai pierde vremea cu ceea ce au făcut ei, ca să o luăm de la capăt. Noi trebuie să preluăm, această conștiință că preluăm ceva ne va ajuta foarte mult în a merge mai departe, nu în a bate pasul pe loc și să facem ceea ce au făcut bunicii și străbunicii noștri. Nu, noi să facem de unde au lăsat aceștia! Ei ne-au adus până la intrarea într-un nou edificiu în care nu au putut să pătrundă și ne-au predat nouă o ștafetă.

Celularul zilelor noastre este construit să preia niște semnale pe celulă; este un termen tehnic și, atunci când am depășit celula, ne preia altă celulă în comunicare.

Până la urmă, cheia celularului este comunicarea. Din păcate, însă, atunci când comunicăm numai cu noi înșine, nu este vorba despre o comunicare, este o zidire a unui edificiu fără ferestre și fără uși, în care nu mai pătrunde nimeni și încet, încet, ne izolăm într-o celulă. Pentru că știm și termenul de celulă în care erau izolați cei care nu gândeau ca restul societății.

Și atunci, trebuie să depășim acest aspect, să înțelegem care este rolul creării comunicării celulare și să ne aducem aminte că de fapt, acest celular a fost făcut ca să ne putem auzi, să ne putem vedea de la distanțe foarte mari, să putem intra în legătură unii cu alții. Dar nu unul să fie activ și altul să fie pasiv.

Am văzut foarte mulți copii care se lansează pe Tik Tok, unii dintre ei sunt activi, chiar fac niște filmulețe, dar marea majoritate sunt pasivii, cei care privesc și, din păcate, aici se opresc, nici măcar nu învață cum să facă și ei mai departe. Așadar, tehnica celularului este de a prelua ștafeta și de a o preda mai departe.

Tehnica genetică este de a prelua ceea ce am învățat prin înaintașii noștri și a da mai departe urmașilor noștri. De fapt, celula familiei, celula socială, celula profesională sunt niște unități individuale pe care noi trebuie să le șlefuim, astfel încât atunci când le dăm mai departe să le dăm din ce în ce mai luminoase, mai strălucitoare, așa cum spunea părintele Arsenie:

– Tată, atunci când te șlefuiești, încet, încet îți dai seama că ești dator să te aranjezi astfel încât să și emani o anumită mireasmă, ca să fii mult mai atractiv.

Cam acesta este rolul celulei și celularului.

– Familia mai este celula societății și cam ce transformări a căpătat ea?

– Familia este celula societății și chiar dacă aceasta pare doar o formulare, nu este așa. Cel care, de exemplu, este un părinte singur și vrea să plece în vacanță cu copiii, va afla primul câte legi nescrise ale familiei trebuie să fie așezate astfel încât el să plece cu propriii copii peste hotare. Dacă ar fi fost familia celulară completă, nu ar mai fi fost nevoie de tot felul de documente, de tot felul de dezbateri!

Numai atunci când este nevoie de un amănunt, ne dăm seama că, de fapt, trăim într-o zonă de cutume, pe care, fără să ne dăm seama, ne este ușor să le ducem mai departe. Așadar, societatea nu este pe deplin conștientă că familia este celula de bază a ei, va afla numai atunci când va fi nevoie să o pună la punct. Dacă va vrea cineva să facă o anchetă socială, își va da seama câte lucruri are în propria familie, personal vorbind, la care nu s-a gândit niciodată că trebuie să mulțumească într-un fel, că nu e nevoie să le pună la punct așa cum este nevoie într-un formular de anchetă socială. Așadar, familia este celula societății, dar, din păcate, societatea a uitat lucrul acesta.

– Cum vedeți internetul și cum ar trebui să ne raportăm corect la el?

– Internetul este o mare șansă, pentru cel care are nevoie de informații, pentru cel care caută răspunsuri, dar este și o mare capcană, pentru cei care nu au o țintă, atunci când intră în zona de căutare. Dacă te apuci să cauți ceva, ceva acela între ghilimele, fără să știi exact ce cauți, este pierdere de timp. Poți să intri în capcane din care să nu mai ieși toată viața.

Trebuie ca atunci când folosești tehnologia, să ai niște repere: pentru ce o folosești! Altfel, devenim ca niște hârciogi pe care, din păcate, îi mai vedem că au trecut granița secolului trecut, care adună tot și nu folosesc niciodată tot ce au adunat, care își umplu casele 90% cu lucruri inutile și încet, încet nu mai au loc nici vecinii să mai treacă pe acolo.

Așa este și cu informația, dacă adunăm lucruri pe care nu le folosim, ele ne aglomerează. Internetul ne oferă informații, dar ele trebuie să fie folosite de noi. Orice informație nefolosită devine un deșeu și deșeul este toxic din toate punctele de vedere. Așadar, nu aș putea să spun că îmi permit să dau un sfat, dar aș ruga pe cei care au în față posibilitatea consultării internetului, să se întrebe întotdeauna, înainte de a deschide internetul, ce caută, pentru că dacă vor fi foarte atenți cu target-ul pe care și-l fixează, vor găsi ceea ce caută, dar dacă se vor lăsa pe mâna lucrurilor necontrolate, se vor pomeni cu niște bagaje toxice pe care vor fi datori să le ducă toată viața cu ei.

– Am devenit o lume de reporteri în goana după senzațional și asta accentuează tendința noastră de a judeca pe alții și a ne compara cu aceștia, în loc să ne comparăm cu noi cei de acum un an?

– Aplecarea mass media către lucrurile negative reprezintă un reflex al creierului limbic, astfel încât partea de creier de lângă hipotalamus să fie satisfăcută.

Negativul este preocuparea omului primitiv, omului la început de evoluție, pentru că numai așa putea să supraviețuiască. Dacă la fiecare pas nu avea gândul că i se putea întâmpla ceva rău, nu putea să supraviețuiască, pentru că pericolele erau atât de mari încât el putea să rămână pe câmpul de luptă, dacă nu era pregătit și dacă nu avea toate simțurile către negativ, nu către pozitiv! Dar acum trăim într-o lume în care nu mai suntem urmăriți de pantere, nu mai suntem urmăriți de tot felul de dușmani, nu trebuie să mai căutăm hrana și să ne implicăm emoțional și practic în vânătoare! Nemaifiind nevoie de toate aceste lucruri, totuși, creierul nostru nu a aflat pentru că el află lucruri numai de la noi, așa cum am procesat noi lucrurile! Și atunci veți spune:

– Da, dar pantera este șeful!

– Dar pantera e colegul!

– Vânătoarea este fișa postului și așa mai departe.

Da, dar acestea nu mai au nevoie de niște intervenții atât de brutale cum era nevoie în lupta corp la corp! Organismul este pregătit, de exemplu, pe principiul ”Luptă sau fugi”, atunci când vede orice și organele interne nu mai sunt antrenate prin subconștient să-și primească tot ceea ce trebuie să își primească, ci tot sângele este pulsat către membrele inferioare și superioare, pentru fugă, respectiv pentru luptă și atunci, dacă nu suntem atenți, aceste mecanisme vor merge mai departe și pentru generația noastră.

Avem o mare datorie pentru cei de după noi, să primească o genă mai șlefuită, o genă care să nu mai caute senzaționalul în negativ. A venit vremea să schimbăm negativul în pozitiv, să schimbăm acea pornire a omului de ”Luptă sau fugi” în a admira sau a ajuta pe celălalt.

A fost întrebată o doamnă antropolog, care ar fi, după părerea dumneaei, momentul din istoria omenirii în care se poate vorbi despre socializare. Și a spus:

– Da, am găsit acel moment, este cel în care s-a descoperit un femur sudat. Adică, înseamnă că cineva a avut grijă de un semen care avusese un accident și l-a ajutat, l-a transportat odată cu grupul, pentru că niciodată grupul nu stătea într-un loc în perioada nomadă, l-a ajutat până când s-a sudat osul acesta. Înseamnă că atunci a început comunicarea și viața socială.

Ei bine, cred că noi trebuie să trecem de la acest femur sudat la a transmite genetic, generațiilor de după noi, o grijă către pozitiv. Să încheiem, odată cu generația noastră, de ce nu, această aplecare către negativ, o aplecare pe care, din păcate, mass media a preluat-o din preocupările preistorice ale luptei pentru supraviețuire și a exacerbat-o pentru că ea a prins cel mai mult. A prins pentru că și-a găsit niște rădăcini vechi, dar noi putem să le smulgem și să cultivăm altceva. 

Așa cum am spus, să cultivăm bucuria de a da mesaje frumoase, de a anunța pe om că nu mai este în junglă, de a anunța pe om că nu mai este nevoie să lupte sau să fugă la nivel fizic, ci pur și simplu să se împace cu el. A venit vremea să rămână și să se șlefuiască, să înlocuiască, prin aceste lucruri, principiul ”Luptă sau fugi”.

– Mulțumesc, părinte.