”Oriunde se află un român, este toată România cu el!”

Acum 17 ani ieșeam prima dată din țară și am slujit la Paris și toată noaptea dintre sâmbătă, 25 noiembrie și duminică mi-am petrecut-o cu mintea și cu pixul în hărți. Nu era GPS-ul, atunci, nu era Waze-ul, ar fi fost mai simplu acum, dar experiența mea unde ar mai fi fost?

Vreo trei ceasuri m-am străduit, vă imaginați, nu că eram prima dată în Paris, eram prima dată plecat din țară, și mi-am făcut temele și după vreo trei ceasuri, gata, mergem! Dar mi-am luat și o marjă de rezervă! Și am plecat noi și am ajuns la ora 7 dimineață, deja eram în fața bisericii, am fost primii care am intrat în biserică! A fost pentru mine ceva care îmi va rămâne în memorie. M-au lăsat să le spun câteva cuvinte, erau vreo 400 de români adunați, erau și pe stradă, era ceva fantastic! Erau oameni care mi-au dat de înțeles că România nu este numai cea din țară; oriunde se află un român este toată România cu el!

Mi-aduc aminte că la sfârșitul slujbei, după ce s-a încheiat totul, părintele avea o listă și spunea:

– Cine are o bormașină?

– Cine mai are niște var?

Și se adunau doi câte doi, trei câte trei.

– Cine are vreun văr prin țară care e zugrav? Dați alarma că ne trebuie cinci zugravi pentru o lucrare.

Așa se adunau oamenii și își plănuiau lucrurile! Și la cuvântarea pe care am ținut-o eu, atunci, printre altele, le-am spus că niciodată nu știm cât bine avem la dispoziție:

– Uite, de exemplu, eu, dacă eram acasă, plecam dimineață la biserică, fără să mă uit pe hărți, fără să cercetez cine știe ce itinerarii și ajungeam, spovedeam, îmi făceam slujba și totul era în regulă. Niciodată nu m-am gândit că înainte de o slujbă trebuie să îmi pregătesc temele, câteva ore și după aia să mă trezesc cu noaptea-n cap, să-mi exersez bruma mea de franceză și să am pretenția să mă înțeleagă cei cu care vorbeam, deși eu vorbeam ca la școală, ori în Paris nu se vorbește ca la școală, în niciun caz! Mă străduiam să vorbesc gramatical și cu toate timpurile verbelor folosite corect și cu ”si conditionnel”, să le pun în practică și când am vrut să spun despre o stație de metrou, Montreuil, s-a uitat omul așa, la mine, de am crezut că nu am spus bine și într-adevăr, a pronunțat diferit: ”Mantrai” în loc de ”Montreoi”. N-am știut că se pronunță într-un anume fel.

Mi-a rămas de atunci în minte că foarte multe lucruri pe care le facem cu ușurință nu ne dăm seama de ce le facem cu ușurință; pentru că le facem în fiecare zi sau în fiecare săptămână. Dar, când Dumnezeu ne așează lucrurile să facem ceva deosebit, atunci ne dăm seama că de fapt, noi știm să facem multe dar nu suntem conștienți de cât de multe facem.

Fragment din predica părintelui Marius Moșteanu de duminică, 26.11.2023, Dregătorul bogat – Păzirea Poruncilor, pe care o puteți citi integral pe https://reverse-lives.com/dregatorul-bogat-pazirea-poruncilor-26-11-2023/

sau o puteți asculta pe https://www.youtube.com/watch?v=VdobjTtIHqk