Ochiul bătrân și ochiul tânăr

Neghina-i deghizată-n grâu,

E aurie toată, se-nțelege!

Doar de-ar spăla totul la râu,

Ochiul bătrân ar mai putea alege.

Ochiul cel tânăr ager a vestit

Că negrul tot acum e poleit

Și are și soluții fel de fel

Să curețe neghina de pe el!

Ochiul bătrân ar crede și n-ar crede

Că ochiul tânăr altfel lucrurile vede.

Ar merge după datina străveche,

Dar nu mai este floare la ureche!

E cam târziu și râul e departe,

Ochiul cel tânăr sigur știe multă carte,

Și dacă-i dă o șansă și-ajutor,

Va separa neghina mai cu spor!

El vede ager poleiala strălucind,

Chiar el vestit-a deghizarea!

Grâul cinstit pierde teren pălind,

Ochiul cel tânăr îi va da-napoi culoarea!

Ochiul bătrân se umezește-ușor,

Orbit de-o lacrimă străveche,

Știe că tinerețea are spor,

E făr` de preț și fără de pereche,

Dar când nevoie e de grabnic ajutor,

Ochiul cel tânăr lesne-apreciază

Și ochii cei bătrâni care-l veghează

Să curețe neghina mai ușor.

Ba poate chiar ar reuși a inventa

Să fie și neghina bună la ceva!

În viață nu tot aurul e deghizat,

Nici negrul nu e tot de lepădat,

Doar ochiul cel bătrân l-a învățat

Pe ochiul tânăr tot ce-a observat!

E veșnică-nvățarea și e-n rânduri,

Întâi, copilul de la cel bătrân învață,

Mai cade și pe gânduri,

Cere vreo povață,

Apoi, bătrânul cere grabnic ajutor

Să-nvețe ce și cum în lumea nouă,

Cel tânăr este doar co-autor,

Îi spune și bunicului, vă spune vouă!

Din ADN-ul lui de generații scris,

El merge cu ștafeta mai departe,

Până ce pruncul lui descoperă precis

Cum grâul de neghină îl desparte.

Pixabay photo