O mică pauză de răsfăț?!

AVENTURILE LUI RA LA MARE (32)

Au trecut doar vreo două săptămâni de la primele antrenamente ale simpaticului papagal cu Ra, Kiki și domnul Corbu, dar el se simte deja mai puternic și mai pregătit ca oricând pentru călătoria sa peste ocean. Totuși, în dimineața asta parcă ar mai zăbovi puțin în casă.

Pare că efortul dar și noutățile cu care s-a confruntat în ultima vreme l-au cam obosit. Ba, mai nou, a avut și tot felul de vise urâte care nu i-au dat pace noaptea și i-au tot întrerupt somnul. Nu s-a descurajat, dar o mică pauză de răsfăț i se pare o idee bună.

Tocmai când se gândea cum să își petreacă ziua cea nouă cât mai frumos, auzi cheia stăpânei în ușa casei și se trezi cu aceasta și cu prietenii ei așezând, în mijlocul camerei de zi, o colivie mai mare ca a lui dar și mult mai solidă, cu o încuietoare nouă și mult mai sofisticată.

– Paco! Paquito, uite ce casă mare și frumoasă ți-am cumpărat!, se auzi stăpâna. O să primești și mai multe jucării, să nu te mai plictisești! O să vezi ce bine o să te simți! Acum o lăsăm așa, dar când mă întorc de la serviciu, o scoatem pe cea veche afară și te instalăm în cea nouă. Să fii cuminte, mă întorc diseară!

Înainte ca Paco să se dezmeticească din cel mai negru coșmar al său, stăpâna plecase deja, iar el se afla față în față cu o nouă provocare. În loc de ziua de răsfăț pe care și-o propusese, acum trebuie să își anunțe prietenii că își ia viața pe cont propriu mai repede decât gândise domnul Corbu că ar fi potrivit. Ca la fiecare provocare cu care s-a confruntat până acum, Paco a început să enumere părțile bune:

– Am avut mare noroc că m-a găsit acasă când a venit cu colivia cea nouă, dar și că i-am aflat planul! Ăsta sigur e un semn bun că trebuie să o iau din loc! Dacă nu fac mișcarea azi, înainte să vină stăpâna acasă de la serviciu, nu o să mai pot ieși din casă prea curând, că îmi ia ceva timp până să aflu cum se deschide noua colivie.

Încântat că totuși a găsit și câteva părți bune în tot deranjul matinal cu noua colivie, Paco a decolat în trombă de pe pervazul casei, spre faleză, să își pună prietenii la curent cu noile evenimente.

– He, he, he! Bună dimineața! Unde sunteți? Ra, Kiki, sunteți în zonă? Am niște noutăți incredibile!

– Ce s-a întâmplat, Paco?! Nu te-am mai văzut așa de agitat niciodată!, se auzi Ra.

Din apele înspumate ale mării se zări și dorsala lui Kiki despicând apa în viteză, așa că Paco își începu imediat povestea:

– Mă mut chiar azi! Sigur, mai întâi vă invit pe la mine, pe tine Ra și pe domnul Corbu, dacă apare, să vedeți unde am stat închis atâta vreme, dar și ca să vă dau o mică tratație din dieta mea de lux. Și să îi aducem și lui Kiki ceva bun.

– Stai! Oprește-te! Turui la foc automat de nici nu avem timp să înțelegem ce s-a întâmplat, se auzi Kiki. De ce azi?!

– Stăpâna mea a fost la un pas să afle că plecam de acasă în lipsa ei. Dimineață am avut noroc că mă gândeam să mai zăbovesc și să mă mai odihnesc! M-am trezit cu ea că s-a întors de la serviciu cu o colivie mai mare și cu încuietori mai sofisticate. A plecat la muncă, dar diseară mă mută în casa cea nouă, deci trebuie să plec înainte să se întoarcă acasă!

– Și ce? Nu poți să o deschizi și pe aceea?, se auzi domnul Corbu, aterizând ușor pe faleză. De ce te grăbești cu concluziile? Hai să o vedem și aflăm noi cum se deschide și colivia cea nouă, ca să poți să îți continui antrenamentele dar să te mai întărești puțin și cu mâncarea ta de lux, plină de vitamine.

– Domnule Corbu, vă invit pe la mine, dar nu ca să vedeți noua colivie, ci ca să vă ofer o mică tratație, așa, ca o petrecere de plecare. Oricum trebuia să plec, nu?

– Mda, dar unde o să stai până anul viitor, dacă nu reușim să găsim un vas de croazieră până la sfârșitul verii ăsteia? Știi că dacă se strică vremea, gata și cu croazierele care au escală aici! Și asta înseamnă că trebuie să aștepți încă un an…

– Păi, mă gândeam că poate mă găzduiți voi sau vreuna din cunoștințele voastre!

– Noi suntem familie mare și nici nu pot să îi propun doamnei mele așa ceva, mai ales că oamenii mei din curte ar remarca imediat un păsăroi mare și colorat în podul casei lor și prin ogradă. Vezi? De-aia îți spun să nu te grăbești. Ai unde sta confortabil și când vine nava de croazieră, atunci pleci.

– Eu trebuie să o întreb pe mama, dacă pot să te găzduiesc, doar că așa află toată lumea de tine și de planul tău și ce se alege de el?, îi spuse și Ra.

– Să te găzduiască Kiki, dacă tot îți arde de experiențe noi și de soluții la momentul potrivit, se burzului domnul Corbu.

– Să știți că eu l-aș găzdui dar nu e vina mea că voi, păsările, nu puteți trăi sub apă, se auzi glumind Kiki.

– Gata, am înțeles! Dar vreuna din cunoștințele voastre nu ar putea să mă găzduiască măcar în noaptea asta, până văd unde să îmi găsesc un loc mai sigur și mai retras? Plătesc cu niște bunătăți din colivie, că oricum nu le pot mânca pe toate.

– Uite, să nu zici că nu vreau să te ajut, vorbesc cu o rudă de-a noastră mai îndepărtată, doamna Coțofană. Nu o prea înghite doamna mea, dar la nevoie nu cred că te-ar refuza, mai ales dacă spui că plătești. E cam gălăgioasă și lăudăroasă, mereu cu ochii după tot ce strălucește și cu gândul la afaceri, dar altă soluție nu am acum, spuse domnul Corbu.

– Atunci, așa rămâne!, se entuziasmă Paco. Acum hai să ne luăm adio de la vechea casă și să văd ce iau cu mine pentru noua mea viață. Că doar nu o să plec în spinare cu colivia, ca doamna Steluța, țestoasa! He, he, he!

– Îmi place de tine că ești vesel, dar cred că nu știi în ce te-ai băgat, comentă domnul Corbu. Hai, că avem destulă treabă și azi, până la urmă tot antrenament este și ăsta!

(Va urma)