Pe locuri, fiți gata, start!

AVENTURILE LUI RA LA MARE (8)

Soarele strălucea vesel deasupra mării în ziua concursului, iar faleza era aglomerată nu doar de păsăret, ci şi de turişti, spre bucuria domnului Corbu, care nu rata ocazia să se etaleze ţanţoş. Mare liniştită, cer senin, niciun semn de furtuna invocată de Ra. Pe stabilopozi stătea mama-pescăruş, însoţită de prietenele ei gureşe, iar ceva mai la distanţă dar în apă, se agita veselă mama-delfin. Mai erau şi alte vietăţi marine, dar la adâncimi diferite. Ţestoasa îşi întindea curioasă gâtul ridat, să vadă cât mai bine concurenţii din apă dar şi din văzduh. Nu departe de ea, plutind graţioasă, o lebădă venită din portul Tomis, aştepta să facă galerie.

– Uite, domnu’ Corbu, ea de ce nu concurează? Aţi fi avut şanse mai bune, că doar dă de două ori din aripi, fâl-fâl, şi gata a ajuns la vaporul din larg, gata şi înapoi la mal!, se băgă în seamă un guvide ieşit cu mari eforturi la suprafaţa apei.

– Păi, şi tu ai fi putut concura, dacă erai mai subţirel şi mai sprinten. O fi ea mare şi frumoasă, dar nu ţi se pare că n-are nimic sportiv în ea? E ca un fotomodel mare, mai mult pluteşte decât zboară, de mers nici atât, iar cu mintea, ce să zic, e cam înceată!

– Frumos îţi mai vorbeşti neamul păsăresc, îl apostrofă mama-pescăruş, supărată că îi criticase odorul. Mai bine dă startul ăla, că ne bate soarele-n cap!

– Atenţie! Vă veţi deplasa în zbor sau înot până la nava roşie şi înapoi. Aliniaţi-vă la start! Peştii să se adune la adâncimea potrivită pentru toţi, iar păsările să se alinieze deasupra lor, ca să nu fure careva vreun centimetru în avans! Pe locuri, fiţi gata, start!

Concurenţii au pornit spre nava care abia se zărea în pâcla din larg a dimineţii, unii veseli, dornici de acţiune, alţii înverşunaţi, obsedaţi de victorie. Kiki conducea detaşat, urmat de Ra, dar şi hamsiile erau iuţi! Animate de dorinţa de a-i arăta bătrânului cioroi că sunt cele mai bune, despicau apa în viteză, ca nişte cuţitaşe de argint. Veneau apoi doi stavrizi cam fără tragere de inimă, care participau de gura lui Kiki, dar şi un câine de mare, înscris pe ultima sută de metri, mai mult curios să îşi măsoare forţele cu restul decât interesat de titlu. La mică distanţă de el, dar în aer, veneau doi porumbei, destul de nedumeriţi de rolul lor, dar speriaţi de clonţul domnului Corbu, o vrăbiuţă deja epuizată la jumătatea drumului şi o rândunică. Mare vitezistă, cam greşise startul, se înălţase în cer de aproape nu se mai zărea, zburând mai mult pe verticală în loc să o ia înspre vas. La întoarcere, Ra a luat conducerea, uimit şi el de situaţie.

– Ia te uită, cârcotaşul Ra a câştigat concursul!, strigă domnul Corbu, când câştigătorul şi-a făcut lin aterizarea în gălăgia generală a galeriei păsăreşti. Bravo, măi băiatule, vezi că ţi-a folosit şi pisălogeala mea?! Ai reuşit să îl întreci pe Kiki, iar hamsiile au ieşit pe locul trei. De fapt, Kiki ar fi fost primul, dacă nu s-ar fi temut să nu le lovească pe hamsii cu salturile lui. De-aia vă spun eu să vă vedeţi de ce v-aţi pus în cap şi să nu vă lăsaţi distraşi de alţii! Hei, vă mulţumesc pentru participare şi nu uitaţi că la anul ne întrecem din nou! Aşa că începeţi din timp selecţia participanţilor, descoperiţi tinere talente şi antrenaţi-le ca lumea!, mai zise bătrânul.

– Bravo, Ra! Vezi, ne-a fost de folos antrenamentul, acum sigur ne descurcăm să facem ce ne-am propus!, îi zise Kiki.

– Eu şi gura mea mare, dacă tăceam, scăpam de zarva asta cu nea Corbu şi concursul, zise Ra, încântat, totuşi, de succesul său. Înseamnă că la vară trebuie să fim înapoi până la concurs.

– Înapoi de unde?, se interesă mama-pescăruş care trăsese cu urechea la discuţia lor.

– Înapoi? Ce înapoi? Înainte, niciodată înapoi!, făcu Kiki pe deşteptul, chicotind şi făcând-o pe mama-pescăruş să uite ce întrebase. Secretul lor e în siguranţă, vor pleca în Turcia, acum ştiu că se descurcă!

(Va urma)