AVENTURILE LUI RA LA MARE (31)

Zilele trec mai repede pentru prietenii înaripați de la malul mării, acum că nu trebuie doar să se antreneze pentru concursul dintre păsări și pești, ci și să îl pregătească pe Paco pentru a face față cu bine croazierei până în Mexic. Deja, gureșul și simpaticul papagal nu mai are probleme cu viteza și rezistența la zbor, aterizează cu precizia unui elicopter și se distrează de minune.

E timpul să treacă la etapa următoare, aceea a dietei de supraviețuire în condiții diferite complet de cele din casa stăpânei sale.

– Paco, astăzi mergem prin portul Tomis, să vedem ce putem găsi de mâncare pentru tine. Nu uita că nu facem mofturi, ne adaptăm!, îi spuse domnul Corbu. Trebuie să treci de la semințele și fructele tale de firmă la resturi de pe la oameni, vegetale, desigur, pentru că tu ești vegetarian! Așa că poți să guști și vreo coajă de castravete, vreun morcov, poate și vreun fruct, dacă ești norocos. Și ar cam fi cazul să dăm o tură și pe la navele de croazieră, știi, să ne familiarizăm cu mijlocul nostru… de călătorie și cu cele mai bune ascunzători. Sigur, tu ești mai sociabil și mai bine primit la bord decât mine sau chiar Ra, dar trebuie să fii prevăzător, să nu schimbi o colivie cu alta! Nu te lăsa ademenit de turiștii de la bord, că ajungi imediat de unde ai plecat, chiar dacă în casa altcuiva și cu alți stăpâni, atât îți spun!

– Da, trebuie să îmi amintesc de ce am plecat la drumul ăsta și să nu sar în ochii cuiva cu penajul meu colorat. Asta nu prea îmi iese, că mă văd de la distanță, nu în fiecare zi apare pe cer ditamai păsăroiul colorat, zici că sunt un drapel zburător! He, he, he!

– Hai, la drum! Ține-te după Ra, că el e mai vioi ca mine, iar eu vin din urmă, să văd și cât de bine te descurci să nu atragi atenția tuturor. Normal ar fi ca deplasările tale să se facă noaptea, doar că deocamdată trebuie să fii acasă până îți vine stăpâna de la lucru.

– Nu pentru multă vreme! Dieta asta de supraviețuire, fără mofturi, nu mă afectează, că doar și acasă mai ciugulesc morcovi, mere, castraveți sau struguri. În curând va trebui să mă descurc pe cont propriu, fără colivie și stăpână. Să mă bucur de libertate!

– Ha, ha, ha! Liber ca păsările cerului!, se auzi și strigătul vesel al lui Ra. Hai să luăm viteză! Fii atent la pâlcurile de oameni, tocmai ca să ne ferim din timp, știi, să deviem puțin traseul.

Cei trei prieteni au pornit la drum și chiar dacă s-au străduit să treacă neobservați, nu le-a ieșit tot timpul, dar au fost avantajați de înălțimea la care au zburat. De mâncat nu prea au avut ce, pentru că nici măcar tomberoanele de gunoi nu mai sunt cum au fost, după cum a constatat domnul Corbu. Cât despre resturile din farfuriile de pe mesele teraselor, acestea lipseau, semn că turiștii erau flămânzi! În schimb, s-au bucurat de câteva corcodușe și dude numai bune de mâncat, căzute din pomi, la distanță de ochii curioși ai oamenilor.

– E prima dată când mănânc fructe din astea, spuse Paco.

– Vezi? Când ești liber, ai parte de mai multe noutăți și nu te mai plictisești ca atunci când stai în casă, spuse Ra. De data asta, însă, eu nu mă bucur de fructele voastre, știi, sunt cam sătul de ele, prefer o coajă de pizza sau ceva mai special. Trăgeam nădejde la niște peștișori prăjiți, dar turiștii au fost cuminți, au mâncat tot din farfurii! Ha, ha, ha!

– Ra, vezi că și tu ești cam mofturos, în viață trebuie să te descurci cu ce primești, știi cum face doamna mea, din nuci face și dulceață, pune și în cămară, pentru mai târziu! Hai să ne ducem acum să vedem ce aflăm despre navele alea uriașe care pleacă în croaziere.

– Nu prea înțeleg eu de ce să aflăm acum cu ce o să plecăm peste câteva luni sau anul viitor, îndrăzni Ra să îl înfrunte pe domnul Corbu. Acesta era însă ocupat să scruteze zarea încât să ocolească din timp zonele cu mulți oameni, pentru a-l proteja cât mai bine pe Paco.

– Pentru mine e perfect. E pentru prima dată când văd nave în realitate și oricum trebuie să aflu cât mai multe, cât mai repede, se entuziasmă Paco.

– Mda, așa e, nu m-am gândit că noi am fost deja pe mare, până la turci și că suntem obișnuiți deja cu navele de toate felurile dar și cu marea. Nu că ai fi sensibil dar chiar nu ai experiență deloc în afara coliviei, recunoscu Ra. Dar pentru asta sunt prietenii, nu-i așa?

– Hai copii, liniște! Să vedem dacă putem afla câte ceva de pe la oameni, că deocamdată nu văd nicio navă de croazieră. Vezi, Ra? Trebuie să începem din timp pregătirea călătoriei, că dacă ai fi spus că vrei să pleci mâine, nu ai fi avut cu ce, spuse domnul Corbu. Acum ne retragem, dar revenim mai bine organizați. Îl lăsăm pe Paco într-un loc mai sigur și mai dăm noi câte o tură pe aici, pe rând. Îl rugăm și pe Kiki să ne ajute.

– Eu sunt tare încântat că am văzut bărci și vapoare și că mă ajutați să îmi îmi găsesc drumul spre casă, vă mulțumesc mult, prieteni!, strigă Paco.

– Dacă vrei să treci neobservat, vorbește și tu mai încet! Îl depășești cu mult pe Ra la gălăgie, doar că lumea e obișnuită cu pescărușii, dar dacă țipi tu, apari și la știri!, îl apostrofă bătrânul cioroi pe fistichiul papagal.

(Va urma)

Share: