Mă urmăresc cuvinte

În rime efemere,

Aducerile-aminte

Ce-n versuri vor să spere.

Speriate de uitare,

Vor într-o poezie,

Visând la altă zare,

Sperând cu frenezie.

Nu știu că și tăcerea

Naște din ea cuvântul,

Vânând ades plăcerea,

Se risipesc ca vântul.

Cuvinte nerostite,

Fantome din trecut,

Se las-ademenite

De un nou început.

Își caută valoarea,

Visează la un rost,

Sfidează depărtarea,

Însă ce-a fost a fost!

Cuvinte noi vibrează

În mintea unui scriitor,

Tăcerea lui le-așează

În vers izbăvitor,

Ce se revarsă iute

Ori poate mai încet,

Spre inimi neștiute

Care citesc discret.

Le bucură speranța

Descoperită-n rimă,

Le dă iar cutezanța

În viața ce-o să vină.

Cuvintele-s cuvinte,

Înveselesc sau dor,

Ți le aduci aminte

Și-acum, și-n viitor.

Tăcerile-s cuvinte

Ascunse-adânc în tine,

Cât să-ți aduc-aminte

Că totul va fi bine.

 

Pixabay picture

Share: