Alte vremuri, alte idei

AVENTURILE LUI RA LA MARE (21)

Înainte de a ajunge pe faleză, Ra rupse tăcerea cu o idee cum numai el poate avea, doar că deja Kiki îl cunoaşte foarte bine şi nu mai este luat prin surprindere atât de des:

– Parcă mi-ar place să vină şi domnul Corbu, ba mă gândesc şi la tanti Steluţa, că şi ea merită o excursie pe apă! E deja o ţestoasă emancipată, ştie cum e în aer, că a zburat fără să vrea cu nepoţii lui nea Corbu, când au răpit-o de acasă, dar nu ştie cum e să pluteşti pe apă. Facem o faptă bună, ştii că e singură şi se plictiseşte. Vede şi ea o ţară străină, cine ştie, poate îi place şi rămâne acolo!

– Măi Ra, numai trăsnăi ai în capul ăla! Cum o să rămână tanti Steluţa în Turcia, dacă nici aici pe faleză nu îi place prea mult?! Şi ce facem acum, organizăm o excursie cu toată gaşca?! Parcă te aud că ar merge şi mama-pescăruş o fugă!

– Ei, mă gândeam să facem o faptă bună!

– Da, ştii că sigur nu rămâne nepedepsită! Hai, lasă asta şi să vedem cum stăm cu nea Corbu, ştie sau nu ştie de planul nostru?! Chiar că nu aş vorbi despre ce îmi doresc, înainte să îmi împlinesc dorinţa!

– Nu ştiam că eşti superstiţios! Ha, ha, ha!!!

– Ce-i aia? Hi, hi, hi! Nu e superstiţie, dar când spui că mergi să prinzi peşte, ori nu îl mai prinzi că ţi-l iau ăia cărora le-ai spus, ori parcă nu mai ştii de ce vrei să îl prinzi, că le-ai spus ălora, că vrei tu…

– Vezi? Mai spui de mine că sunt prăpăstios!

– Ştiu, ştiu! Un plan trebuie dus la bun sfârşit pentru că aşa vrem noi, nu că aşa spun alţii. Ba mai sunt şi destui care încep să îţi spună că nu reuşeşti, că eşti prea mic sau prea mare, prea prost sau prea deştept, ştii cum e! Hi, hi, hi!

Din glumă-n glumă, cei doi prieteni au ajuns la cazinou şi, spre surprinderea lor, acolo era linişte totală, nici urmă de bătrânul cioroi! Acesta plecase probabil să îşi ia micul dejun, după cum le spusese adesea.

– Asta da uşurare! Cred că gata, am scăpat, nu trebuie să îi spunem secretul nostru şi cred că nici nu ne-a auzit, pentru că ne-ar fi urmărit de la distanţă, să vadă şi el vasul cu care plecăm, se bucură Ra. Deci, aşa facem, ne întâlnim aici, diseară, să plecăm în prima noastră excursie împreună! Ce tare!

– Da, doar că niciodată nu ştii la ce să te aştepţi când vine vorba despre domnul Corbu, râse Kiki. Abia aştept să pornim la drum. Chiar că suntem cei mai tari! Nu ştiu cum de nu s-au gândit taţii noştri să facă asta împreună, când erau ca noi!

– Ei, alte vremuri, alte idei, nu ştii? Şi apoi, să fim serioşi, abia noi suntem prieteni, ei erau doar cunoştinţe, se ştiau din zonă, nu erau aşa apropiaţi ca noi. Iar taţii noştri nu par prea interesaţi de ţări străine, mai degrabă mamele! Ele sunt tot timpul curioase să afle noutăţi, râse Ra.

– Mda, cam prea curioase pentru gustul meu, comentă Kiki. Acum hai să ne retragem, mâncăm bine şi ne odihnim cât putem, ca să fim în formă maximă pentru mâine. Ştii că în vacanţă ne distrăm, experimentăm lucruri noi, aşa că n-avem timp de prea multă odihnă!

– Sunt aşa de nerăbdător şi emoţionat că plecăm în excursie încât nu ştiu cum m-aş putea odihni. Dar dacă ai deschis vorba despre mâncare, parcă aş gusta ceva bun, aşa ca la mama acasă! Ştii că sunt pofticios de fel şi de obicei, după ce mănânc, mă ia şi somnul. Pe diseară, Kiki!

(Va urma)