AVENTURILE LUI RA LA MARE (15)

Mare şi stângaci, Ra se mai linişti puţin în mijlocul familiei Corbu, bucurându-se din plin de biscuitul primit.

– Ia de aici încă unul, să i-l duci mamei-pescăruş din partea mea!

– Ei, lăsaţi, mulţumesc, dar nu e nevoie. Aveţi destule guri de hrănit şi pe aici, se repezi Ra să refuze ruşinat.

– Măi, când cineva îţi oferă ceva, mulţumeşte frumos şi primeşte! Cum adică am destule guri de hrănit?! E plăcerea mea să îţi ofer, iar tu nu mai refuza de ruşinos ce eşti! Trebuie să fii mai îndrăzneţ în viaţă! Chiar dacă crezi că ai de toate, să profiţi de orice ocazie ţi se iveşte, că nu degeaba ţi s-a ivit! Aşa ai tot timpul de toate, ba mai şi sporeşti, că Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi în sac! Aici, în curtea asta, tot timpul ai ba o nucă, ba o cireaşă sau un măr, când e vremea lor, dar ce-ar însemna să ne luăm doar o nucă pe zi?! S-ar strica sau ar veni alte păsări să se înfrupte cu restul, iar când am vrea noi să mai luăm încă o nucă, nu am mai avea de unde! Aşa, adunăm câteva zile la nuci, încă de când sunt verzi şi mai facem şi dulceaţă! Ni s-a dus vestea că avem cămara plină şi mai vin şi alţii să ne ceară la nevoie. Nu e ruşine să ceri, cum nu e ruşine nici să ai! Sigur, acum, ştii cum e, nici să te lauzi prea mult nu e bine, că după aia apar şi prădătorii! În toate trebuie măsură. Nici prea mult, nici prea puţin, că şi dacă nu te lauzi deloc, e ca şi cum eşti slab, nu ai o părere bună despre tine! Prădătorii totdeauna sunt gata de atac! Într-un an, când încă eram la ţară, ne-am trezit atacaţi de un uliu, văzuse că avem grăunţe destule şi noi, puii, eram mulţi şi dolofani şi se pregătise să ne ia. Doar că ne-am repezit tot neamul pe el şi dus a fost! N-om fi noi cea mai puternică rasă de pasăre, dar când e vorba de vieţile noastre, gata! Sărim cu mic, cu mare şi nu ne lăsăm intimidaţi de alţii care par mai puternici. Degeaba eşti mare, dacă eşti prost! Aici să nu te simţi jignit, dar chiar trebuie să ai mai mult tupeu ca să reuşeşti! Şi să crezi în puterea ta!

Ameţit de lecţiile primite de la soţii Corbu, Ra acceptă şi al doilea biscuit, ba şi pe al treilea, de această dată oferit de bătrân pentru Kiki!

– Ei, acum să trecem la treaba pentru care am venit! Uite, aici am deja o bucată mai mică de pânză albă, mai uşoară şi mai potrivită pentru Kiki, să o poarte la noapte! Cu cearşaful era mai complicat, se putea încurca în el, dacă bătea vântul, explică sfătos domnul Corbu. Aici am o eşarfă pentru tine, dacă ţi-o pui pe cap, e destul de grea ca să nu o pierzi când zbori şi eşti şi tu deghizat. Eu nu port nimic, doar sunt organizatorul petrecerii, dar nepoţii mei or să zboare şi ei mascaţi. Cât despre trataţii, avem destule! Doamna Corbu s-a întrecut pe sine cu culesul dulciurilor, aşa că ne putem îndulci toţi. Le ducem la loc sigur pe faleză, să ne bucurăm de ele după ce terminăm cu farsele şi trecem la poveşti! Acum, tu ţine biscuiţii şi eu te ajung din urmă cu pânza pentru Kiki, că pe înserat te aştept aici, să te deghizez şi pe tine.

– Şi uite aşa, domnul Corbu o şterge iar de acasă şi mă lasă pe mine cu toată treaba pe cap!, se zbârli bătrâna, spre amuzamentul tuturor.

– Stai liniştită că mă întorc imediat, cât ai fâlfâi de două ori din aripile tale graţioase, o linguşi domnul Corbu pe războinica sa parteneră de viaţă.

– Bineînţeles, doar vine ora mesei!, nu se lăsă aceasta păcălită.

– Vezi, Ra, trebuie să mai laşi şi de la tine, ca să iasă treaba bună, se scuză cu tact domnul Corbu.

– Ce e drept, e drept, concluzionă bătrâna, dornică mereu să aibă ultimul cuvânt.

(Va urma)

Share: