”Trebuie să știm ce vedem în lumea aceasta!”

Am văzut oameni și am stat de vorbă cu oameni care nu au cum să ajungă la biserică, pe care nu i-am judecat și care au același suflet și știu ce spun! Să nu credeți că suntem cu un cot deasupra sau cu un cot dedesubt vizavi de faptul că, vezi Doamne, noi am venit duminică de duminică la biserică sau când am putut am ajuns la biserică!

Dumnezeu a lăsat tuturor o biserică. Dacă ar putea să vadă ce am văzut eu în curtea spitalului, în clădirea Maternității, ca pe o biserică închinată Acoperământului Maicii Domnului, cred că acești oameni sunt la biserică mai mult decât cred ei și mai mult decât credem noi, care ne uităm la ei! Trebuie să știm ce vedem în lumea aceasta!

Foarte interesant, am văzut la gardul unei locuințe frumoase un trandafir, chiar am făcut și o poză și, în mintea mea, când l-am văzut, am spus ”Iată supraviețuitorul”, pentru că nu mai este perioada  trandafirilor, dar arăta așa de frumos! Și atunci m-a lovit altceva: dacă eu l-am văzut așa de frumos, nu cumva se uită și el la mine și salută supraviețuitorul din mine?! Ochii cu care te uiți sunt ochii care te privesc! Conștiința pe care o ai după ce te-ai întâlnit cu creația lui Dumnezeu este totul! Conștiința aceea poate să lucreze în tine, să schimbe totul! (n.a. fragment din predica părintelui Marius Moșteanu despre ”Învierea fiicei lui Iair”)

După ce v-am propus povestea părintelui Marius despre viață, vindecare, înviere și supraviețuire, rostită în predica sa despre ”Învierea fiicei lui Iair”, mă gândeam la… trandafirul galben din povestea sa. Adică, de ce galben?! Pentru că simbolizează tot ce este mai viu, frumos și plin de bucurie, acea stare de armonie după care sufletele noastre tânjesc pentru că uităm să ne mai oprim din când în când din iureșul vieții. De fapt, oprirea este oportunitatea de a constata unde ai ajuns, de a te bucura și a mulțumi și de a te da un pas înapoi aidoma pictorului care vrea să vadă dacă opera sa este completă sau mai trebuie lucrat la detalii, așa cum tot părintele Marius spunea în una din predicile sale. 

Comunicare, exprimarea sentimentelor, optimism, fericire, puterea cuvintelor, clarificarea ideilor, un amestec minunat de ingrediente care ne descriu nu doar povestea… trandafirului galben, ci și efectul pe care îl are fiecare întâlnire cu părintele Marius Moșteanu în chilia sa de duhovnic de la Biserica Sfântul Nicolae Vechi din Constanța.

Să găsești puterea de a te bucura în suferință fiind și de a da un strop de curaj și speranță și celor din jur nu este ușor dar nici nu mi-l puteam imagina altfel pe părintele, aflat în spital. 

Deja mă știți că sunt mai mult decât încântată de predicile părintelui Marius și le dau mai departe în varianta scrisă și mă gândeam că odată ce le asculți sau le citești, asiști la propria transformare. Nu vom mai privi la fel un trandafir, amintindu-ne de întâlnirea părintelui cu… supraviețuitorul său, vom descoperi ”omuleții verzi” care fac curățenie în oraș, vom zâmbi auzind decibelii muzicii dintr-o mașină în goană pe o stradă liniștită, ne vom gândi că lumea e mai bună sau mai frumoasă cu fiecare implicare a noastră nu în a spune altora ce să facă, ci în a-i lăsa să constate ce facem noi și, dacă li se potrivește, să se lase inspirați în a-și crea propria implicare.

Îi mulțumesc părintelui Marius pentru această inspirație în a descoperi în permanență frumosul.