Astăzi este o zi în care se merge de la templu către un alt gen de biserică, o biserică pe care a făcut-o Maica Domnului, că i-a fost milă de un viitor împărat, Leon, care căuta apă pentru un orb însetat. Orbul acela însetat este sufletul nostru. Astăzi este ziua regăsirii, ziua vindecării, ziua în care noi toți avem o nouă rețetă! Să nu ne mai bazăm pe cele vechi, să ne bazăm pe cele noi! Pentru slujba de sfințire nu a fost nevoie nici de biserică și nici de nimic! Eram în afara ei, ea deja se dărâmase! Acum, ceea ce am găsit după ce ne-am întors, este cea după trei zile în care Mântuitorul ne-a promis că o zidește din nou! Templul este și trupul nostru despre care chiar spune și Scriptura că este Templul Duhului Sfânt!

Cât de frumos vrea Dumnezeu de la noi să ne trăiască! Și noi ce vrem?! Nu, noi vrem neapărat anumite lucruri, noi vrem să știm sigur că avem lângă noi tot harnașamentul! Și ce facem cu el? Pentru că dacă îl avem, pierdem esența lui a fi! Și acum putem să avem un Post ireproșabil și să nu fim postitori! Și ce-am făcut?! Ne pregătim pentru Înviere ca să avem sau ca să fim?! Imaginați-vă că pentru Înviere, acum o să colindăm pe la toate marketurile și o să cumpărăm toate cele! După ce le-am cumpărat, dacă se întâmplă ceva cu noi sau cu un apropiat de al nostru, mai suntem veseli de sărbătoarea Paștelui? Nu. Și atunci, degeaba avem!

Iată-ne în săptămâna a cincea din Postul Mare, o săptămână pe care eu aș numi-o a maturității. Am început Postul stângaci, deși l-am mai ținut și altă dată, totuși simțeam că nu am găsit sensul, nu am găsit un rost și încet, încet, cu fiecare săptămână, cu fiecare denie și iată, acum, după Denia Canonului cel Mare, după Praznicul Bunei Vestiri, astăzi am săvârșit rânduiala Imnului Acatist, un Imn Acatist care are, în tradiția bizantină, cel puțin, mai mult decât se știe, o bucurie de a constata că Maica Domnului poate să biruiască și oștile acestea văzute, nu numai nevăzute sau, mai bine spus, dacă vedem ce a biruit ca oști văzute, cu siguranță că putem să tragem concluzia că le-a biruit și pe celelalte.

”Izgonirea lui Adam din Rai”, așa cum trebuie să citez formularea din calendar, este, de fapt, despre noi, adică este o invitație la a pleca din zona de confort. Da, știu că iar o să îmi fac prieteni foarte mulți! Zona de confort nu este un termen duhovnicesc, este un termen psihologic și medical, nu mă bag, Doamne ferește, peste Psihologie și peste Psihoterapie, dar aici suntem colegi, știți, mă… răsfăț și eu, oleacă! Dar, să știți că această zonă de confort nu este la fel pentru toți. Logica spune că o zonă de confort este zona în care te simți bine să faci ceva ușor și firesc.