Vă spuneam ieri că Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt încheie o etapă foarte importantă în care Dumnezeu ne-a dat de toate. Mai mult decât atât nu se poate, dar noi de acum înainte trebuie să fim conștienți de ceea ce avem. Ce avem? Avem totul. Avem, în primul rând, mesajul unei realități: ”Împărăția Cerurilor este în voi”. În noi este Împărăția Cerurilor, asta înseamnă că avem totul! Și o să spuneți:

– Dacă avem totul, de ce nu suntem fericiți?!

Acesta este un răspuns, nu este o întrebare!!! Am constatat că nu suntem fericiți? Înseamnă că nu știm să folosim ceea ce avem! Ca un copil care se duce la școală cu temele făcute și, atunci când este surprins de o anumită întrebare, nu știe să răspundă, intră în panică și își blochează mintea pentru că el, la cât a învățat, se aștepta să ia zece! Și noi suntem oriunde la fel, cu potențialul de a lua zece la toate întrebările și toate examenele! De ce, totuși, nu folosim ceea ce avem?! Pentru că nu folosim oglinda!

Să rădem, să glumim puțin,

Dar să ne și reamintim!

Pe vremuri, când cu mic cu mare

E pace-n cer și-așa-i și pe pământ,

Blajinii ne picură în suflet tot ce-i sfânt.

De Paști, străbunii vin acasă

Este, iată, Denia din dimineața zilei de joi, adică este miercuri seară. Înainte de a intra în tema Deniei din această seară, vă mărturisesc că am primit, în zilele acestea, foarte multe mesaje, de altfel foarte la modă, despre când se vopsesc ouăle. Poate nu știați că adevărata problemă nu este Săptămâna Patimilor, c-o fi, c-o păți, ci este când se face aia, când se face ailaltă sau de ce se face una și alta. Și după ce am răspuns, așa, ca la școală, când se fac toate cele, răspunsul meu nu a fost bine primit pentru că s-au făcut niște explicații împotriva explicațiilor mele și mi s-a spus: