În echipă cu Hristos!

Vă spuneam ieri că Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt încheie o etapă foarte importantă în care Dumnezeu ne-a dat de toate. Mai mult decât atât nu se poate, dar noi de acum înainte trebuie să fim conștienți de ceea ce avem. Ce avem? Avem totul. Avem, în primul rând, mesajul unei realități: ”Împărăția Cerurilor este în voi”. În noi este Împărăția Cerurilor, asta înseamnă că avem totul! Și o să spuneți:

– Dacă avem totul, de ce nu suntem fericiți?!

Acesta este un răspuns, nu este o întrebare!!! Am constatat că nu suntem fericiți? Înseamnă că nu știm să folosim ceea ce avem! Ca un copil care se duce la școală cu temele făcute și, atunci când este surprins de o anumită întrebare, nu știe să răspundă, intră în panică și își blochează mintea pentru că el, la cât a învățat, se aștepta să ia zece! Și noi suntem oriunde la fel, cu potențialul de a lua zece la toate întrebările și toate examenele! De ce, totuși, nu folosim ceea ce avem?! Pentru că nu folosim oglinda!

Revine Mântuitorul, după Pogorârea Duhului Sfânt, în gura Sfinților Evangheliști, asupra definiției omului. Sfânta Treime care s-a… consultat la crearea omului a constatat în scurtă vreme că omul are o definiție: ”Nu este bine să fie omul singur, să-i facem lui ajutor pe măsură”! Definiția aceasta că ”nu este bine să fie omul singur” este cea pe care astăzi, Mântuitorul ne-o reambalează și ne-o reașează și ne-o expune din nou în vitrina vieții noastre: ”Acolo unde sunt adunați doi sau trei în numele Meu, acolo voi fi și Eu în mijlocul lor”. Adică:

– Nu uitați că nu trebuie să fiți singuri!

Revenind la provocare, de ce nu avem succes mereu?! Pentru că uităm această definiție a noastră și nu mai chemăm pe cineva lângă noi, nu știm să ne comportăm! De exemplu, sportivii au conștiința că nu există niciun sport individual. În cadrul unui sport există confruntare individuală, dar întotdeauna, în spatele celui care se confruntă individual există o echipă, ”unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu”. ”Doi sau trei adunați în numele Meu” nu neapărat că ne-a împărțit pe bisericuțe dar nici nu ne face, așa, globaliști, pe toți la un loc, toți trebuie să fim la fel și numai acolo este Hristos, unde suntem toți! Nu ar mai însemna nimic! Cu alte cuvinte, Hristos a început să facă echipe, pentru că numai așa, în concurență cu ceilalți, putem să scoatem ce este mai bun din noi!

Ați văzut festivaluri de muzică, de desen, de arte plastice și așa mai departe, când sunt adunați la olimpiade, de ce ne adunăm la olimpiade? Ca să ne obișnuim cu concurența! Concurența scoate ce este mai bun din noi, dar concurența se face numai atunci când sunt echipe așezate, ”unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu”, adică trebuie să căutăm să ne armonizăm lângă cineva cu preocupări comune cu noi. Ce îmi place mie cu siguranță că va lăsa rece pe altcineva, așa că îmi caut pe cineva care are aceleași plăceri cu mine și atunci voi face o echipă și Hristos va fi în mijlocul unei echipe! Dar dacă eu spun că sunt singur, nu mai încape Hristos, dacă nu faci echipă, nu are cum să vină Hristos! Asta e clar! Hristos nu vine la oameni singuri! Hristos vine numai în echipă cu cei ce știu să se adune pe diverse afinități. A nu se confunda cu cumetria, aici este altă poveste!

Întotdeauna vă tot dau câte o săgeata din aceasta ca să vă dați seama cât de fină este atitudinea de a regla lucrurile, pentru că la un moment dat, în Scriptură se pot argumenta toți nemernicii! De exemplu, cineva care a fost surprins că a bătut pe cineva pe stradă, un bătăuș, adică, și-a găsit și el argumentul în Scriptură:

– Păi, nu spune în Scriptură că este mai fericit a da decât a lua?!

Așa că nu trebuie să vă găsiți neapărat, în Scriptură, o… plapumă, nu! Trebuie să nu fiți singuri, pentru că în momentul în care ați găsit pe cineva care este în numele lui Iisus, să nu credeți că din echipă trebuie să dispară cârcotașul de serviciu, Gică Contra! Pe acesta să nu îl dați afară! După cum în fiecare clasă, de la Grădiniță, de fapt, grupă pregătitoare, clasă primară, Facultate și colectiv de oameni ai muncii există… licheaua, există elementul problemă, așa nu există nicio echipă fără un element care să te provoace, dar accentul se pune pe antrenament, acela te antrenează! Cel care te sâcâie, de aceea e acolo, ca să te sâcâie, e Fișa Postului, e job-ul lui! Nu îl dați la o parte, că dacă îl dați la o parte, s-ar putea să vă obișnuiți să fiți foarte comozi, să vă desfășurați, așa, frumos, să considerați că viața este frumoasă așa că e ea cu totul frumoasă și vă înconjurați numai de oameni frumoși și la un moment dat, când vine câte o problemă, ați încurcat-o!

Sunt persoane care ne fac plăcere prin prezență, după cum sunt persoane care ne fac plăcere prin absență! Dar, tot ceea ce ne antrenăm noi este să așteptăm momentul când plăcerea prin absență se întâmplă! Numai așa ne putem bucura! Vă mai aduc aminte de cei care se antrenau pe malul oceanului, aveau fiecare câte o piatră foarte mare, îi dădeau drumul din brațe și când piatra ajungea pe degetele lor, vă imaginați ce se întâmpla acolo, începeau să urle, să țipe și i-a întrebat cineva care nu cunoștea antrenamentul acesta, probabil era din altă echipă care avea jocuri mai… domestice:

– Păi, ce faceți acolo?!

– Căutăm plăcerea!

– Care plăcere?!

– Da, când nu nimerim picioarele cu piatra! Atunci e plăcerea maximă!

V-am adus aici într-o zonă în care jocul de echipă își are și oameni care simt plăcere altfel! Nu îi judecați! Nu judecați pentru că sunt oameni care deși fac parte dintr-o altă echipă, au un alt regim de funcționare, au un alt mod de a se bucura. De exemplu, cineva care este o fire poetică, așa, își face din orchestră o echipă și cântă frumos și are o viață foarte liniștită, când află că există și arte marțiale și box, bineînțeles că va fi foarte, foarte tentat să judece:

– Măi, dar ăștia de ce își julesc nasurile?!

Nu întreba despre problema altuia, pentru că el nu o să poată niciodată să se bucure stând așa, vreo două ceasuri, să asculte un concert! Nu se poate, trebuie să aibă un talant pentru așa ceva, după cum tu care ești obișnuit să audiezi cursuri și așa mai departe nu o să poți să reziști în ringul de box, nici măcar jumătate de repriză! Nu amestecați lucrurile! Atunci când Mântuitorul ne spune ”când sunt doi sau trei adunați în numele Meu”, nu spune nici toată strada, nici tot cartierul, nici tot județul, nici toată țara, alde ”noi suntem români”! Nu e chiar așa, dar nu judecați pe cei care nu sunt ca dumneavoastră.

Eu v-am mai spus dar îmi place foarte mult să o repet, vă spun că îmi era dor de tricolor! Nu am mai putut să îl folosesc de vreo șase luni jumate, când a fost târât într-o campanie electorală! Nu am mai putut să mai ies cu un crin în mână, ca să nu dau de înțeles cine știe ce! Nu am putut să mai port veșminte cu model popular, ca nu cumva să mă confunde lumea cu un agent electoral! De aceea am ieșit astăzi cu tricolorul, a ajuns în sfârșit tricolorul la locul lui! Despre asta este vorba în ”să ne adunăm doi sau trei în numele lui Hristos și El va fi în mijlocul nostru”!

Adunați-vă frumos! A aduna pe celălalt frumos nu înseamnă a-l trage de mânecă pe celălalt. Cum v-am mai spus, noi suntem români, da, așa este, nicio problemă, dar eu nu sunt unul care să mă manifest în felul acesta. Nu înseamnă să crezi că celălalt greșește sau că echipa cealaltă nu poate concura la vreun festival și să iasă prima! În niciun caz! Nu judecați! Bucurați-vă de ceea ce aveți și bucurați-vă și pentru ceea ce au alții! Încercați să țineți la lucrurile care ne înconjoară, pentru că dacă ne-a spus Mântuitorul că avem de toate și ne-a spus că Împărăția Cerurilor este în noi, trebuie să găsim Împărăția Cerurilor în noi!

Vă dau un exemplu, știu că o să mă judece mulți, dar trebuie să vă spun! Eu ca un bunic deja cu normă întreagă aștept, zilele acestea, să vină al treilea nepot. Ioanis este pe drum, drept pentru care pe doamna preoteasă deja am instalat-o la București, că acolo va fi… patria lui și eu am venit acasă pentru ieri și azi, iar acum, la ora 12, deja trebuie să plec spre București, diseară mă întorc, acestea sunt lucruri frumoase, am luat partea frumoasă a lucrurilor! Trebuie să te implici, faci un echilibru!

Cu ocazia acestui weekend prelungit (n.a. Rusaliile) coroborat și cu Ziua Învățătorului care le-a dat liber copiilor și vineri, vă imaginați, nebunia nebuniei, se apropie suta de mii de vizitatori pe Litoral! Și azi-noapte, pe la 11 fără ceva, ascultam bubuiala ”Du, du, du, du, du”, ”Du, du, du, du, du”, sunt niște refrene, zece știu până acum, în ritmul acesta poate învăț și kickboxing, așteptam ora 11 să văd poate se potolesc, dar nu! Știți, ca la kickboxing, mai bagă câte un zgomot, la ora 4 dimineața cred că deja introduseseră și al cincisprecelea zgomot, ”Tuc, tuc, tuc, tuc, tuc”, niște… rachete! Nu știți ce satisfacție extraordinară am avut, am spus:

– Doamne, Îți mulțumesc că doamna mea este departe cu urechile de așa ceva!

Știți ce înseamnă subtilitatea acestei bucurii reale când spui că dacă asta este, poți să o duci?! Nu că sunt eu mai cu moț, la oboseala pe care o am, nu e o problemă, asta v-am spus-o cu titlu anecdotic, să nu credeți acum altceva, mai sunt și profesor de Muzică, nu aș putea să mă vait de… bașii care îmi vin pe sub casă, dar dacă era și doamna, nu puteam să dorm, pentru că aveam altă atitudine. Bineînțeles, luam lanterna, mergeam pe plajă ca de obicei, dădeam două, trei telefoane, asta este! Dar acum am spus:

– Doamne, este extraordinar că nu este supusă unui astfel de zgomot!

Slavă Domnului, zgomotul când asculți de unul singur, poți să îți asumi, dar dacă ești lângă cineva, nu poți să îți asumi și în locul celuilalt, nu poți să îi spui cum să se simtă. Când am ajuns aseară, de abia am parcat mașina, așa, cu o roată sus, o roată jos, bine, așa și parchez eu, nu am deranjat pe nimeni! Bine, eu consider că oamenii aceștia care au venit de departe, când văd mașină de Cluj sau de Maramureș, vă imaginați că e un… sacrilegiu să îl suni ca să îl chemi să vină de pe plajă, ca să ce?! Ca să parchezi tu, că ai ajuns acasă?! Eu când ajung acasă, mă gândesc:

– Doamne, cum să fiu vrednic de atâta invidie pe care o aruncă toți de pe plajă când se uită înspre casă și se întreabă ce pricopseală de om locuiește acolo?!

Și îmi spun că eu trebuie să fiu conștient că eu sunt… pricopseala aia de om! Și eu mă străduiesc să fac și eu câte ceva să merit! Să știți că și invidia trebuie să fie meritată! Nu vă dați la o parte! Nu vă luptați cu invidia! Căutați să fiți mândri de ea! Căutați să o meritați! Căutați să fiți demni de a fi invidiați!

Despre asta este vorba în ziua de Sfânta Treime prăznuită astăzi. Suntem adunați în echipe. Echipa să știți că are atâția membri câți cuprinde în regulament. Echipa de fotbal are 11 pe teren și are și rezervele de rigoare, dar trebuie să respectăm inclusiv numărul de membri ai unei echipe active la un anumit moment. Dar, trebuie să știm cu cine facem echipă! Nu trebuie să fie toți nostalgici că nu au fost golgheteri. Nu, unul singur este din toată echipa care atunci când are mingea, vorba regelui, ”ai, n-ai mingea, tragi la poartă”! Trebuie să respectăm și regulile jocului, pentru că despre asta este vorba și să ne respectăm și echipa cu care Îl așteptăm pe Hristos în mijlocul nostru! În momentul în care avem conștiința că suntem făcuți să nu fim singuri, că suntem făcuți să lucrăm în echipă, deja lucrurile se așează complet, frumos.

Ați văzut și acum niște zvonuri dintre cele mai subtile, la un moment dat, dar grosiere pe toate părțile, cu această renunțare la subvenții. Nu mai fiți atât de atenți la această presiune pe care o face un zvon, o să spuneți că este real și poate chiar e, dar dacă cineva doarme liniștit, poate să își ia al doilea job, fiind odihnit, și poate să facă față! Dar dacă după ce că este neliniștit mai vine și neliniștea asta, nici măcar la job-ul pe care îl are nu poate să se mai ducă, s-ar putea să întârzie și să îi scadă de acolo 10%! De ce a întârziat? Că s-a uitat prea mult la televizor și s-a îngrijorat și s-a îngândurat!

Vedeți? Situația este pusă exact invers, faceți echipă cu cine trebuie! Inclusiv cu știrile pe care le urmăriți faceți echipă, nu vă mai duceți după cei care vă înfricoșează! La vremea aceasta, între centrala termică și aerul condiționat, așa, am forțat puțin lucrurile, ați avut conștiința că este darul lui Dumnezeu că nu mai consumăm atâta energie? Măcar de azi încolo s-o aveți! Gândiți-vă, de exemplu, dacă astăzi este o zi liberă, gândiți-vă la câte avantaje aveți că este zi liberă și apoi gândiți-vă și la câte avantaje veți avea că mâine este zi de lucru!

Eu o să am un avantaj că îmi imaginez că acum când pleacă toți la București, mă duc și eu în coadă! Am mers pe autostradă, când m-am întors vineri, cu 30 de kilometri la oră, până la kilometrul 54! Știu ce mă așteaptă, dar asumarea că mi-am făcut datoria, nebunia să vin la o slujbă după ce am mers în coadă cum v-am spus, este mai mare decât orice! Asta ține de mine! Nu ține de mine că plecăm acum 100.000 de oameni spre București, tot în 100.000 de mașini, bineînțeles! Nu asta contează! Contează ce bucurie am eu că mi-am împlinit datoria și ce bucurie am eu că mă duc să îl întâmpin pe Ioanis, al treilea nepot al meu!

Vedeți? Totul trebuie să fie agățat de ceva! Așa cum v-am spus, aseară mă bucuram că sunt de unul singur când era nebunia aia cu muzica. Așa mă bucur de tot! Azi a fost o zi liniștită, mă bucur de frumusețea zilei de ieri care a fost superbă, niște Rusalii care s-au revărsat din cer, Duhul Sfânt a venit peste noi cu așa o bucurie de a ne vedea unii cu alții! A făcut cineva, un năzdrăvan, niște poze de pe sus și se vedea așa frumos, nici la Paști nu a fost așa o desfășurare de oameni, lume multă și lume cuminte și frumoasă și zâmbitoare! Despre asta este vorba în praznicul acesta! Încă sunt Rusaliile, încă este bucurie, încă este bine! Încă am scăpat de energia termică, nu trebuie să mai dăm drumul la centrală! Cu aerul condiționat, mai putem deschide două ferestre, slavă Domnului, aici la malul mării mai este și briza mării, noaptea mai sunt 16 grade, păstrați-vă căldura pentru când se răcorește la noapte, încărcați-vă la noapte pentru ziua de mâine! O să vedeți că altfel veți vedea viața, viața frumoasă ”unde sunt doi sau trei adunați în numele lui Iisus, este și El acolo”!

Iisus este în mijlocul nostru și Îl simțim sau trebuie să ne dăm seama când este și când nu este. Îl simțim când suntem bucuroși, Îl simțim când ne simțim învingători! Îl simțim pe Hristos că este în echipa noastră atunci când putem să ducem jocul până la capăt! Să nu credeți că trebuie neapărat să câștigăm mereu, ci să participăm mereu! Grecii aveau o problemă, se dădeau lauri la olimpicii care câștigau jocuri și și-au dat seama că este un act de nedreptate. Acolo este un popor al democrației și au spus că trebuie să accentueze participarea și sunt Jocuri Olimpice de la Atena care dau lauri la toți participanții! Stau toți și așteaptă de la maraton încă o oră jumate să vină și ultimul participant și atunci se așează laurii la toți! Asta este echipa, la asta ne cheamă Rusaliile, la asta ne cheamă Sfânta Treime, să ne bucurăm împreună!

Mulțumesc părintelui Marius Moșteanu pentru cuvintele rostite la predica Sfintei Treimi, pentru îngăduința de a-i reda mesajul aici dar și pentru fotografiile oferite pentru a aduce un plus de bucurie întregii lucrări, mulțumesc Veronicăi Cristina Radu pentru înregistrarea predicii pe care o puteți urmări pe adresa https://www.youtube.com/watch?v=paTl0qL_BtA, îi mulțumesc bunului Dumnezeu că mi-a dat ideea și puterea de a reda cuvintele acestea aici pentru a vă bucura și dumneavoastră citindu-le. Vă mulțumesc pentru răbdare și pentru că citiți aceste rânduri scrise cu mare drag și bucurie!